În peisajul industrial al României interbelice, puține nume evocă spiritul inovator și viziunea tehnologică mai puternic decât cel al lui Nicolae Malaxa. Industriașul născut la Huși în 1884 avea să creeze nu doar un imperiu industrial, ci și cele mai avansate tehnologic trenuri din istoria României – automotoarele care îi poartă numele și care, în mod remarcabil, mai circulă și astăzi pe căile ferate românești.

Nicolae Malaxa – Visionarul industriei românești

Nicolae Malaxa s-a născut la 22 decembrie 1884 într-o familie de origine greacă din Huși. A studiat ingineria la Iași și la Politehnica din Karlsruhe, Germania, iar în 1921 și-a înființat un atelier pentru fabricat material rulant și pentru repararea locomotivelor și vagoanelor. În perioada 1923-1927 construiește o uzină lângă Halta Titan.

Malaxa nu era doar un antreprenor cu viziune comercială, ci un inginer format în școlile germane de prestigiu, care înțelegea importanța tehnologiei avansate pentru dezvoltarea țării. Fabrica sa avea să devină centrul industriei feroviare românești, producând nu doar locomotive și vagoane, ci și automobile și echipamente industriale de înaltă complexitate.

Contextul istoric și necesitatea modernizării

România anilor ’30 se confrunta cu o rețea feroviară învechită, moștenită din perioada austro-ungară și otomană. Trenurile erau lente, inconfortabile și frecvent defecte. Călătoriile de lungă distanță durau ore întregi, iar confortul pasagerilor era minimal. În acest context, ideea unui autotren rapid, confortabil și modern părea aproape utopică.

Marile căi ferate europene experimentau deja cu trenuri aerodinamice de mare viteză. Germania avea “Fliegender Hamburger”, Italia “Elettrotreno”, iar Franța dezvolta propriile modele de trenuri express. România risca să rămână în urma acestor dezvoltări tehnologice majore.

Nașterea conceptului: Licența Ganz și viziunea română

Concepute în anul 1939 de către arhitectul român Horia Creangă, automotoarele Malaxa, dezvoltate sub licență Ganz, dispun de o formă aerodinamică, în concordanță cu principiile Art-Deco și Streamline manifestate la nivel european.

Colaborarea cu uzinele Ganz din Ungaria nu era întâmplătoare. Compania ungară era unul dintre liderii europeni în domeniul materialului rulant, cu o experiență vastă în construirea de locomotive și automotoare. Însă românii nu s-au mulțumit cu o simplă copiere a modelelor existente.

Horia Creangă, arhitectul care a conceput designul exterior, a reușit să îmbine funcționalitatea cu estetica Art Deco, creând un vehicul care părea să fie venit din viitor. Forma aerodinamică nu era doar pentru spectacol – ea reducea rezistența la aer și permitea viteze mai mari cu un consum redus de combustibil.

Seria 77 – Primele pas spre modernitate

Automotoarele seria 77, cunoscute și ca Malaxa S900, au fost construite între anii 1935-1942 de către Uzinele Malaxa și Uzinele Astra. Acestea sunt automotoare simple, pe două osii, cu motor diesel MG 120 de 120 CP și viteza maximă de 70 km/h.

Prima serie de automotoare Malaxa a reprezentat un pas important, dar prudent, spre modernizarea transportului feroviar român. Cu o greutate totală de 30 de tone și un ampatament de 8.490 mm, aceste vehicule erau destinate în primul rând liniilor secundare și transportului regional.

Motorul diesel cu 6 cilindri în linie, verticali, montați câte doi într-un bloc, era o tehnologie avansată pentru standardele româneșt ale anilor ’30. Sistemul de frânare Hildebrand-Knorr, cu frână directăși frână automată, oferea siguranță sporită în exploatare.

Seria 78 – Bijuteriile aerodinamice ale României

Automotoarele seria 78 au fost produse de Întreprinderea “N. Malaxa” București între 1939-1944 și 1949-1953, cu motor diesel Ganz MG 220-275 de 220 CP, viteza maximă de 100 km/h, ulterior redusă la 80 km/h.

Seria 78 a reprezentat apogeul ingineriei românești în domeniul automotoareelor. Aceste vehicule combinau tehnica avansată cu un design spectaculos, fiind considerate pe drept cuvânt cele mai frumoase trenuri construite vreodată în România.

Designul revoluționar

Forma aerodinamică a seriei 78 era inspirată de principiile streamline ale epocii, dar adaptată specificului tehnic român. Nasul alungit și curbele fluide nu erau doar elemente estetice – ele serveau reducerii rezistenței aerodinamice și îmbunătățirii performanțelor la viteze mari.

Interiorul era la fel de impresionant ca exteriorul. Interiorul era realizat din lemn de mahon, oferind un nivel de confort comparabil cu cel al vagoanelor de prima clasă de pe rutele europene prestigioase. Scaunele erau tapițate în piele fină, iar ferestrele mari ofereau o vizibilitate excelentă asupra peisajului.

Performanțele tehnice

Cu o putere de 220 CP și o viteza maximă de 100 km/h, automotoarele seria 78 erau printre cele mai rapide trenuri din Europa de Est. Trenul aerodinamic a fost folosit pentru prima dată în 1937, pe ruta București – Constanța, iar românii au fost uluiți de viteza sa.

Sistemul de propulsie diesel era extrem de avansat pentru epoca sa. Motorul Ganz MG 220-275 era un agregat de mare fiabilitate, capabil să asigure funcționarea îndelungată fără întreținere majoră. Consumul de combustibil era redus comparativ cu locomotivele cu abur folosite în majoritatea serviciilor feroviare.

Varianta specială: Automotorul “Árpád”

78-0751-1: singurul model din țară care are această formă, care provine din automotorul MAV poreclit Árpád. Automotorul a fost construit de către Astra Arad.

Printre automotoareele Malaxa, exemplarul 78-0751-1 ocupă o poziție specială. Acesta era inspirat de automotorul maghiar “Árpád”, consideratul unul dintre cele mai frumoase trenuri ale epocii interbelice. Forma sa unică îl deosebea de celelalte automotoare din parcul CFR, fiind o adevărată bijuterie tehnologică.

Construcția sa de către Uzinele Astra din Arad demonstra capacitatea industriei românești de a produce vehicule feroviare de cel mai înalt nivel tehnic și estetic. Acest automotor reprezenta vârful tehnologiei românești în domeniul transportului feroviar.

Impactul asupra societății românești

Introducerea automotoareelor Malaxa a avut un impact profund asupra societății românești. Pentru prima dată, călătorii puteau traversa țara în condiții de confort comparabile cu cele occidentale. Timpul de călătorie dintre București și Constanța s-a redus dramatic, facilitând dezvoltarea turismului litoral.

Presa vremii relata cu entuziasm despre aceste “minuni tehnice românești”. Automotoareele deveniseră un simbol al modernizării României, demonstrând că țara noastră putea produce tehnologie la standardele europene cele mai înalte.

Revolución în transportul feroviar

Până la apariția automotoareelor Malaxa, călătoria cu trenul în România era o experiență adesea neplăcută. Vagoanele vechi, locomotivele cu abur care produceau fum și zgomot, căldura sau frigul excesiv făceau din orice deplasare o corvoadă.

Automotoarele au schimbat radical această percepție. Călătorii descriau cu uimire confortul scaunelor, liniștea relativă a motorului diesel, viteza mare și regularitatea în mers. Pentru mulți români, primul contact cu civilizația modernă venea tocmai din aceste trenuri produse în țara lor.

Perioada de glorie: Anii ’40

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, automotoarele Malaxa au continuat să presteze servicii regulate, deși în condiții din ce în ce mai dificile. Lipsa combustibilului și necesitatea transport militar au afectat programul de circulatie, dar calitatea tehnică a vehiculelor le-a permis să funcționeze chiar și în condiții extreme.

Paradoxal, războiul a demonstrat superioritatea tehnică a automotoareelor diesel față de locomotivele cu abur. În timp ce acestea din urmă necesitau cantități mari de cărbune și apă, automotoarele puteau funcționa cu cantități relativ mici de motorină, fiind mult mai economice în exploatare.

Transformările din perioada comunistă

După instaurarea regimului comunist, automotoarele Malaxa au continuat să funcționeze, dar numele creatorului lor a fost treptat șters din documentele oficiale. Vehiculele au fost denumite simplu “seria 77” și “seria 78”, fără nicio referire la industriașul care le creaste.

Din 2007 a început a doua etapă de modernizarea lor, la Marub Brașov. Au primit motoare noi, Volvo, și o nouă schemă de vopsire.

În anii ’50, producția a fost reluată pentru o scurtă perioadă, fiind construite noi exemplare pentru a înlocui vehiculele avariate sau pentru a extinde parcul. Însă standardele de construcție nu mai erau la fel de înalte ca în perioada interbelică, reflectând și dificultățile economice ale perioadei.

Supraviețuirea unei legende: Perioada modernă

Mai multe dintre aceste automotoare Malaxa din Seria 78 sunt folosite uneori și azi de CFR. Se întâmplă mai rar, de multe ori cu rol simbolic, dar totuși, sunt locomotive produse în România cu mai bine de 80 de ani în urmă, care mai rezistă și azi.

Faptul că automotoare construite în urmă cu peste 80 de ani mai funcționează astăzi este o mărturie extraordinară a calității construcției românești. În timp ce majoritatea vehiculelor feroviare din acea epocă au fost retrase din circulație sau se află doar în muzee, automotoarele Malaxa continuă să presteze servicii comerciale.

Modernizările și adaptările

Din 2007 a început a doua etapă de modernizarea lor, la Marub Brașov. Au primit motoare noi, Volvo, și o nouă schemă de vopsire.

Pentru a menține aceste vehicule istorice în circulație, CFR a inițiat mai multe programe de modernizare. Motoarele originale Ganz au fost înlocuite cu agregate moderne Volvo sau Maybach, sistemele de frânare au fost actualizate, iar confortul pasagerilor a fost îmbunătățit prin renovarea interioarelor.

Din 2007 a început a patra etapă de modernizarea lor, la Marub Brașov. Au primit motoare noi, Volvo, și o nouă schemă de vopsire. Din 2010 a început a sasea etapă, la Câmpina.

Aceste modernizări succesive au permis extinderea duratei de viață a automotoareelor cu câteva decenii, demonstrând că o construcție de calitate poate fi adaptată cerințelor moderne fără a-și pierde identitatea tehnică și estetică.

Utilizarea actuală

Automotorul 78-0779-5 a circulat cu trenul R 8583, Slobozia Veche – Ciulnița, fiind utilizat în principal pe liniile secundare și pentru servicii regionale de scurtă distanță.

Astăzi, automotoarele Malaxa mai funcționează pe anumite rute secundare, în special în zona Dobrogei și pe alte linii cu trafic redus. Pe lângă transportul de călători, unele automotoare aparțin administrației și automotorul 949 aparține de CFR Marfă.

Controversele contemporane

Sunt automotoare Malaxa din parcul activ CFR Călători descrise drept „epave”, al căror loc ar trebui să fie la fiare vechi și nicidecum în circulație. Asociația Pro Infrastructură (API) reclamă incapacitatea Ministerului Transporturilor, care nu a mai cumpărat de peste…

Utilizarea acestor vehicule istorice ridică și controverse. Criticii susțin că este inadecvat să folosești mijloace de transport cu o vechime de peste 80 de ani pe linii modernizate cu investiții de sute de milioane de euro. Susținătorii argumentează că aceste automotoare sunt mărturii vii ale ingineriei românești și că menținerea lor în funcție este un act de respect față de propria istorie tehnică.

Valoarea tehnică și istorică

Din perspectiva istoriei tehnice, automotoarele Malaxa reprezintă un moment de vârf al ingineriei românești. Ele demonstrează că România interbelică avea capacitatea tehnică și industrială de a produce vehicule la standardele europene cele mai înalte.

Inovațiile tehnice

Conceptul de automotor era în sine inovator pentru epoca sa. Spre deosebire de trenurile tradiționale, care necesitau o locomotivă separată pentru a tracta vagoanele, automotoarele integrau motorización în același vehicul cu compartimentele pentru pasageri. Acest lucru reducea greutatea totală, îmbunătățea eficiența energetică și permitea accelerări și decelerări mai rapide.

Utilizarea motorului diesel în loc de cel cu abur era o altă inovație majoră. Motoarele diesel ofereau un randament mult superior, un consum redus de combustibil și necesitau mai puțină întreținere. În plus, eliminau neplăceriile asociate cu locomotivele cu abur: fumul, scânteile, mirosul de cărbune ars.

Influența asupra dezvoltării ulterioare

Succesul automotoareelor Malaxa a demonstrat viabilitatea conceptului de autotren pentru condițiile românești. Această experiență a fost valorificată în dezvoltarea ulterioară a materialului rulant românesc, influențând designul și concepția vehiculelor feroviare produse în România în deceniile următoare.

Comparația internațională

În contextul european al anilor ’30 și ’40, automotoarele Malaxa se situau la același nivel cu cele mai avansate produții ale vremii. Designul aerodinamic, performanțele tehnice și nivelul de confort erau comparabile cu cele ale modelelor produse în Germania, Italia sau Franța.

Această paritate tehnică era cu atât mai remarcabilă cu cât România nu avea o tradiție în industria grea comparabilă cu cea a țărilor occidentale. Succesul automotoareelor demonstra că, cu viziune și investiții adecvate, România putea să concureze pe piața tehnologiei avansate.

Moștenirea tehnică și culturală

Astăzi, automotoarele Malaxa sunt mult mai mult decât simple mijloace de transport. Ele reprezintă o mărturie despre capacitățile tehnice ale României interbelice, despre viziunea industriașilor de atunci și despre calitatea muncii românești.

Simbolismul național

Pentru mulți români, aceste automotoare simbolizează o epocă când țara noastră era la același nivel tehnologic cu Occidentul dezvoltat. Ele evocă un moment de mândrie națională, când produsele românești erau respectate și căutate pe piețele europene.

Lecțiile pentru prezent

Povestea automotoareelor Malaxa oferă lecții importante pentru prezent. Ea demonstrează că investițiile în cercetare, dezvoltare și producție pot genera rezultate spectaculoase. De asemenea, arată importanța viziunii pe termen lung și a perseverenței în dezvoltarea capacităților tehnice naționale.

Viitorul automotoareelor istorice

Întrebarea fundamentală care se pune astăzi este: ce viitor au aceste bijuterii tehnice ale trecutului? Există mai multe scenarii posibile, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.

Conservarea muzeală

O opțiune ar fi retragerea definitivă din serviciul comercial și conservarea în muzee specializate. Acest lucru ar asigura păstrarea lor pentru generațiile viitoare, dar ar însemna și sfârșitul funcționării lor ca mijloace de transport.

Utilizarea turistică

O alternativă ar fi reconversia pentru servicii turistice speciale, pe modelul trenurilor de epocă din alte țări europene. Aceasta ar combina conservarea patrimoniului cu valorificarea economică, oferind turiștilor experiența unică de a călători cu vehicule istorice.

Continuarea modernizărilor

A treia opțiune presupune continuarea procesului de modernizare, adaptând aceste vehicule la standardele contemporane de siguranță și confort, dar păstrând caracteristicile tehnice și estetice fundamentale.

Concluzii: O legendă în mișcare

Automotoarele Malaxa rămân una dintre cele mai spectaculoase realizări ale tehnicii românești. Faptul că, după mai bine de 80 de ani de la construcție, încă mai circulă pe căile ferate românești este o performanță tehnică extraordinară și o mărturie a calității excepționale a construcției românești.

În era vitezelor mari și a tehnologiei digitale, aceste vehicule ne amintesc de o epocă când frumusețea tehnică și funcționalitatea mergerau mână în mână, când produsele industriale erau create pentru a dura generații, nu doar câțiva ani.

Povestea lor este, în același timp, povestea unei România care visa la modernitate și care avea capacitatea tehnică și viziunea de a-și transforma visurile în realitate. Automotoarele Malaxa rămân un simbol al excelenței tehnice românești și o inspirație pentru generațiile actuale și viitoare de ingineri și constructori români.

Ele ne învață că, atunci când viziunea se îmbină cu competența tehnică și cu determinarea de a excela, rezultatele pot depăși toate așteptările și pot rezista probei timpului. În acest sens, automotoarele Malaxa nu sunt doar vehicule istorice, ci adevărate lecții de inginerie, perseverență și mândrie națională.