Cum a fabricat România unul dintre cele mai mari camioane din lume. Camionul electric al lui Ceaușescu care a uimit o lume întreagă

În perioada comunistă, România sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu a fost marcată de ambiții industriale grandioase, menite să demonstreze superioritatea sistemului socialist. Printre proiectele gigantice ale epocii, precum Canalul Dunăre-Marea Neagră sau Casa Poporului, se numără și realizări tehnologice mai puțin cunoscute publicului larg, dar impresionante prin scară și inovație. Unul dintre acestea este DAC 120 DE, un camion diesel-electric de transport minier, considerat la momentul lansării unul dintre cele mai mari vehicule de acest tip din lume. Acest “monstru” pe roți, dezvoltat în anii ’80, a reprezentat un simbol al ingineriei românești și al eforturilor de autonomie industrială, uimind specialiștii internaționali prin performanțe și costuri reduse.

Contextul istoric: Industrializarea forțată sub Ceaușescu

Anii ’70 și ’80 au fost marcați în România de o politică agresivă de industrializare, dictată de viziunea lui Ceaușescu de a transforma țara într-o putere economică independentă. Regimul a investit masiv în sectoare precum mineritul, siderurgia și construcțiile, unde erau necesare echipamente grele pentru extracția și transportul resurselor. Minele de cupru de la Roșia Poieni sau carierele de calcar de la Mahmudia cereau vehicule capabile să manipuleze tone uriașe de material, iar importurile erau costisitoare și limitate de embargouri sau lipsa de valută.

În acest context, inginerii români au fost însărcinați să dezvolte soluții autohtone. Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Autovehicule și Tractoare (ICPAT) din Brașov, redenumit ulterior S.C. Tractor Proiect S.A., a preluat sarcina de a crea un camion gigant. Proiectul a fost inspirat de modelul american Lectra Haul, un haul truck diesel-electric, dar adaptat la resursele și tehnologiile disponibile în România. Lucrările au durat aproximativ 10 ani, culminând cu omologarea în 1988. Acest efort reflecta obsesia lui Ceaușescu pentru “gigantism industrial”, unde mărimea și capacitatea erau văzute ca dovezi ale progresului socialist.

Dezvoltarea și specificațiile tehnice ale DAC 120 DE

Fabricat de uzina Steagul Roșu din Brașov (mai târziu Roman S.A.) în colaborare cu Mecanica Mârșa, DAC 120 DE a fost produs între 1988 și 1990, cu un număr total estimat la 15-20 de unități. Numele “DAC” vine de la “Diesel Auto Camion”, iar “120 DE” indică capacitatea de încărcare de 120 de tone și propulsia diesel-electrică.

Specificațiile camionului erau impresionante pentru epoca respectivă:

• Dimensiuni: Lungimea de 10 metri, lățimea de aproximativ 6 metri (cât o șosea standard), înălțimea de 5,4 metri (echivalentul etajului doi al unui bloc) și un ampatament de 3,2 metri. Roțile aveau un diametru uriaș de 3,2 metri, ceea ce îl făcea să pară un adevărat “monstru” pe teren.
• Greutate: Gol, camionul cântărea 90 de tone, iar cu încărcătură maximă ajungea la 210 tone.
• Propulsie: Sistemul diesel-electric era inovația cheie. Un motor diesel de 65 de litri, cântărind 8 tone și dezvoltând 1.040 de cai putere (768 kW), alimenta un generator electric. Acesta, la rândul său, furniza energie pentru două motoare electrice Electroputere fabricate la Craiova, integrate în puntea spate. Fiecare motor electric producea 520 CP, permițând o viteză maximă de 70 km/h gol și 55 km/h încărcat. Tehnologia era similară cu cea a hibrizilor moderni, precum Toyota Prius, dar la o scară industrială.
• Autonomie: Două rezervoare de 1.600 de litri fiecare asigurau funcționarea continuă timp de o săptămână, pe un program de 24 de ore.

Costul de producție era un alt aspect remarcabil: aproximativ 300.000 de dolari americani per unitate (echivalentul a circa 615.000 de dolari în 2018), de cinci ori mai ieftin decât concurenții internaționali precum modelele americane sau sovietice. Acest preț scăzut a făcut posibil exportul a cinci unități în Australia, la mina de fier McCaimy Monster din Pilbara, demonstrând calitatea produsului românesc pe piețe externe competitive.

Utilizarea și impactul asupra economiei românești

DAC 120 DE a fost folosit în principal în proiecte naționale majore. Opt unități au fost alocate minei de cupru Roșia Poieni, trei la cariera de calcar Mahmudia, două la șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, iar restul exportate. Aceste camioane au contribuit la eficientizarea extracției resurselor, permițând transportul rapid al unor volume uriașe de minereu sau piatră, esențiale pentru planurile de dezvoltare economică ale regimului.

Impactul internațional a fost notabil: la lansare, DAC 120 DE era printre cele mai mari haul trucks din lume, atrăgând atenția revistelor de specialitate și a inginerilor străini. Exportul în Australia a fost un succes propagandistic, demonstrând că România comunistă putea concura cu Occidentul în tehnologie grea. Totuși, producția limitată – doar câteva zeci de exemplare – reflectă limitările economice ale epocii, inclusiv lipsa de resurse și izolarea internațională.

După Revoluția din 1989, proiectul a fost abandonat, iar multe unități au fost casate sau lăsate să ruginească. Astăzi, puține exemplare mai există, unele expuse ca relicve ale epocii Ceaușescu.

Concluzie: O moștenire controversată

DAC 120 DE rămâne un exemplu fascinant al ingineriei românești sub comunism – un amestec de inovație, ambiție și constrângeri ideologice. Deși asociat cu un regim autoritar, camionul a demonstrat potențialul tehnic al țării și a contribuit la dezvoltarea infrastructurii moderne. În era actuală a vehiculelor electrice și hibride, tehnologia sa pare profetică, amintindu-ne că inovațiile trecutului pot inspira viitorul. Povestea sa ne invită să reflectăm asupra lecțiilor istoriei: cum ambițiile grandioase pot genera progrese, dar și costuri umane și economice uriașe.