Povestea româncei care a devenit prima avocată din Europa și prima femeie din lume cu doctorat în Drept

În anul 1890, o cerere neobișnuită ajungea pe masa Baroului Ilfov din București. O tânără de doar 23 de ani, pe nume Sarmiza Bilcescu, solicita să fie înscrisă ca avocat – o profesie rezervată exclusiv bărbaților în acea epocă. Această cerere marca începutul unei revoluții silențioase în domeniul juridic european, iar numele românca avea să intre în istorie ca prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept și prima avocat femeie de pe continent.

Originile unei pioniere

Sarmiza Bilcescu s-a născut la 27 aprilie 1867 într-o familie înstărită din România, într-o epocă când educația femeilor era considerată un lux și nu o necesitate. Născută într-o familie bună, școlită la Paris, în vremuri în care profesorii evitau să primească la cursuri femei pentru a nu crea „dezordine”, Sarmiza avea să demonstreze că determinarea și inteligența nu au gen.

Numele său complet, Sarmisegetuza sau Sarmisa Bilcescu, purta în sine ecouri ale istoriei dacice, parcă prevestind destinul său de a marca istoria României prin realizările sale excepționale. Familia sa, cu o situație financiară confortabilă, a luat decizia neobișnuită pentru acele vremuri de a-și educa fiica la cel mai înalt nivel posibil.

După ce a fost a treia româncă ce a obținut diploma de Bacalaureat, Sarmiza și-a îndreptat privirea către Paris, capitala intelectuală a Europei, unde speranțele sale de dezvoltare profesională păreau să aibă cele mai mari șanse de împlinire.

Drumul către Sorbona

Decizia de a studia dreptul la Paris nu a fost una ușoară. La sfârșitul secolului al XIX-lea, universitățile europene erau domenii masculine aproape exclusive. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza făcea parte din acea minoritate de femei străine care îndrăzneau să îsi caute norocul în amphiteatrele pariziene.

Discriminarea de gen era o realitate brutală în mediul academic. Unul din cei mai cunoscuți profesori ai Sorbonei Paul Sonday, declara: “fără femei știința se face între bărbați”, atunci când o studentă, singură printre studenți apărut în amfiteatrul universității pariziene. Această atitudine reflecta mentalitatea epocii, dar Sarmiza nu s-a lăsat intimidată.

Cu toate că provenea dintr-o clasă socială privilegiată, Sarmiza Bilcescu a avut de înfruntat discriminarea înrădăcinată chiar și în una dintre cele mai prestigioase universități: Sorbona. Faptul că reușise să fie acceptată la studii era deja o victorie, dar adevărata provocare abia începea.

Laurii academici

Anul 1887 marca prima sa victorie majoră: prima femeie din Europa care a obținut licența în Drept la Universitatea din Paris. Această realizare era cu atât mai remarcabilă cu cât Sarmiza avea doar 20 de ani și se afla într-un mediu profund ostil prezenței feminine.

Dar adevărata sa consacrare avea să vină trei ani mai târziu. În 1890, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept la Universitatea din Sorbona. Teza sa s-a intitulat De la condition légale de la mère (“Condiția legală a mamei”). Această lucrare nu era doar o realizare academică, ci și o declarație asupra unei teme care o preocupa profund: drepturile femeilor în societate.

Prima femeie din lume Doctor în Drept, la Universitatea din Sorbona, Sarmiza își câștiga astfel un loc unic în istoria educației și a dreptului european. Tema aleasă pentru doctorat reflecta nu doar cunoștințele sale juridice profunde, ci și sensibilitatea socială față de problematica feminină într-o epocă în care femeile aveau drepturi limitate.

Întoarcerea în România și provocarea baroului

Cu diploma de doctor în drept în mână, Sarmiza s-a întors în România cu planuri ambițioase. În 1890, o domnișoară pe nume Sarmiza Bilcescu făcea o cerere neobișnuită către Baroul Ilfov, cel care, la vremea respectivă, includea și Bucureștiul. În cerere, Bilcescu, în vârstă de doar 23 de ani, solicita să fie înscrisă ca avocat.

Această cerere era revoluționară pentru standardele epocii. Profesia de avocat era considerată una exclusiv masculină, iar prezența unei femei în sala de judecată era de neconceput pentru mentalitatea conservatoare a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Sarmiza Bilcescu devenea astfel prima femeie avocat din Europa. Acceptarea sa în barou a reprezentat un precedent istoric care avea să deschidă calea pentru generațiile viitoare de femei juriste.

Totuși, deși nu a profesat niciodată, preferând să devină membră fondatoare a Societății Domnișoarelor, una din primele asociații feministe din România, impactul simbolic al realizării sale a fost imens. Decizia de a nu practica avocatura poate fi înțeleasă în contextul social al epocii, când o femeie care apărea în instanță era considerată o provocare la adresa ordinii sociale stabilite.

Căsătoria și retragerea din viața profesională

Sarmiza Bilcescu s-a căsătorit cu Constantin Alimănișteanu șase ani după ce a fost admisă în barou și s-a retras din profesie, rămânând însă activă în cercurile feministe. Această decizie poate părea surprinzătoare astăzi, dar era perfect înțeleasă în contextul social al epocii.

Căsătoria cu Constantin Alimănișteanu, un bărbat din aceeași clasă socială, i-a conferit stabilitatea și respectabilitatea socială necesare pentru a-și continua activitățile în alt format. Retragerea din avocatură nu a însemnat abandonarea preocupărilor sociale și juridice, ci mai degrabă o reorientare către activism și filantropie.

Numele său a devenit Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu, combinație care reflecta atât realizările sale personale, cât și noua sa identitate familială. Fiul ei, Dumitru Alimănișteanu devine, în anul 1933, deputat, apoi subsecretar de Stat la Finanțe, în 1936, demonstrând că spiritul civic și preocuparea pentru treburile publice erau valori transmise și în familie.

Activismul feminist și social

Fiind printre membrii fondatori ai Societății Domnișoarelor Române, Sarmiza a canalizat energia și expertiza sa juridică către lupta pentru drepturile femeilor. Această organizație reprezenta una din primele încercări organizate de emancipare feminină din România.

Activitatea sa în cadrul acestei societăți nu se limita la aspecte teoretice. Sarmiza a militat activ pentru îmbunătățirea situației sociale și economice a femeilor românce, folosindu-și cunoștințele juridice pentru a identifica și combate discriminările legale din acea perioadă.

Sarmiza Bilcescu a militat pentru înființarea de centre pentru lucrul costumelor naționale, „ateliere de cusătorie”, mai cu seamă în mediul rural, dovedind un patriotism ieșit din comun. Această preocupare reflecta o viziune complexă asupra dezvoltării sociale: combinarea emancipării feminine cu păstrarea tradițiilor naționale.

Elocvent în acest sens este faptul că ea trimitea costume naționale unor doamne importante, folosind această metodă pentru a promova patrimoniul cultural românesc în cercurile înalte ale societății. Acțiunea sa avea o dublă valoare: economică, prin crearea de locuri de muncă pentru femei, și culturală, prin promovarea identității naționale.

Implicarea în viața rurală și urbană

Sarmiza Bilcescu își petrecea câteva luni pe an la Căscioarele de Călărași – fiind extrem de apreciată pentru sprijinul acordat pentru viața de zi cu zi a țăranilor. Această implicare directă în problemele rurale demonstrează că educația sa occidentală nu o îndepărtase de realitățile țării natale.

În egală măsură, se implica și în multe proiecte din Muscel, loc în care era la fel de iubită pentru contribuțiile sale la dezvoltarea comunității locale. Această activitate dublă, urbană și rurală, reflecta o înțelegere profundă a problemelor diverse cu care se confrunta societatea românească de la începutul secolului XX.

Activitatea sa filantropică nu era limitată la gesturi simbolice, ci includea proiecte concrete de dezvoltare economică și socială. Înființarea atelierelor de cusătorie reprezenta o modalitate practică de a combina preservarea tradițiilor cu crearea de oportunități economice pentru femei.

Moștenirea și testamentul

Sarmiza Bilcescu a fost înmormântată în costum popular național și a lăsat prin testament suma de 25 de milioane de lei, pentru construirea clădirii Palatului Industriei Casnice. Această ultimă dorință sintetizează perfect viziunea sa asupra dezvoltării sociale: combinarea progresului economic cu păstrarea identității culturale.

Alegerea de a fi înmormântată în costum popular național nu era doar un gest simbolic, ci o declarație finală asupra valorilor în care credea. După o viață petrecută între Paris și București, între modernitatea occidentală și tradițiile românești, Sarmiza și-a ales să plece din această lume îmbrăcată în simbolurile patriei sale.

Palatul Industriei Casnice, finanțat prin testamentul său, avea să devină un monument al viziunii sale asupra dezvoltării economice centrate pe valorificarea meșteșugurilor tradiționale. Era o modalitate de a perpetua în piatră și cărămidă preocupările sale pentru emanciparea economică a femeilor românce.

Impactul asupra generațiilor viitoare

Ea devenea un model pentru femeile de pretutindeni și un exemplu despre cum determinarea și educația pot sparge barierele sociale aparent insurmontabile. Realizările sale au deschis drumul pentru generații de femei juriste care au urmat.

Sarmiza Bilcescu a depășit barierele de gen, a avut ambiții onorabile care au determinat-o să urmeze o cale ce avea să facă istorie. Exemplul său personal a demonstrat că meritocratia putea învinge prejudecățile de gen, chiar și într-o societate profund conservatoare.

Influența sa s-a extins dincolo de granițele României. Fiind prima femeie avocat din Europa, Sarmiza a devenit un simbol internațional al luptei pentru drepturile femeilor în profesiile juridice. Realizările sale au fost citate și studiate în mișcările feministe din întreaga Europă.

Contextul istoric și social

Pentru a înțelege cu adevărat măreția realizărilor Sarmizei Bilcescu, trebuie să ne plasăm în contextul istoric al epocii. Sfârșitul secolului al XIX-lea era o perioadă de transformări majore în Europa, dar și de rezistență puternică față de schimbările sociale radicale.

Mișcarea feministă de atunci era încă în faza sa incipientă, iar drepturile femeilor erau extrem de limitate în majoritatea țărilor europene. Femeile nu aveau drept de vot, nu puteau să dețină proprietăți în nume propriu în multe jurisdicții și accesul lor la educația superioară era foarte restricționat.

În acest context, realizările Sarmizei apar cu atât mai remarcabile. Ea nu a beneficiat de un mediu favorabil schimbării, ci a trebuit să își creeze propriile oportunități printr-o combinație de talent excepțional, determinare și, nu în ultimul rând, sprijinul familiei.

România de la sfârșitul secolului al XIX-lea se afla într-un proces de modernizare accelerată, încercând să recupereze decalajele față de Occidentul european. În acest context, realizările unei românce în prestigioasele universități pariziene aveau o valoare simbolică enormă pentru imaginea internațională a țării.

Lecțiile unei vieți excepționale

Viața Sarmizei Bilcescu oferă numeroase lecții pentru generațiile contemporane. Prima lecție este aceea că educația reprezintă cea mai puternică armă împotriva discriminării și a prejudecăților sociale. Investiția familiei sale în educația ei s-a dovedit a fi una dintre cele mai profitabile investiții sociale din istoria României moderne.

A doua lecție importantă se referă la curajul de a fi primul. Sarmiza nu a avut modele feminine de urmat în cariera sa juridică, fiind nevoită să își creeze propriul drum. Acest curaj al pionieratului este o calitate rară și prețioasă, care a schimbat nu doar destinul ei personal, ci și al multor femei care au urmat.

O a treia lecție se referă la echilibrul dintre progres și tradiție. Deși a studiat în străinătate și a adoptat idei progresiste pentru epoca sa, Sarmiza nu și-a renegat identitatea națională. Dimpotrivă, a găsit modalități creative de a combina modernitatea cu păstrarea valorilor tradiționale.

Provocările contemporane și relevanța actuală

Deși au trecut mai mult de 130 de ani de la realizările Sarmizei Bilcescu, multe dintre problemele pentru care a luptat rămân relevante și astăzi. Discriminarea de gen în profesii, inegalitatea salarială și dificultățile în echilibrarea vieții profesionale cu cea de familie sunt încă provocări actuale pentru multe femei.

Exemplul său demonstrează că schimbarea socială reală necesită nu doar talente individuale excepționale, ci și perseverență pe termen lung și susținere din partea societății. Realizările ei nu au fost posibile doar datorită abilităților personale, ci și datorită contextului familial favorabil și a unor împrejurări sociale care au permis accesul la educație.

În același timp, viața sa ilustrează complexitatea alegerilor pe care le fac femeile de succes. Retragerea din avocatură după căsătorie poate fi interpretată ca o cedare în fața presiunilor sociale, dar poate fi văzută și ca o reorientare strategică către forme de activism mai acceptabile social în acea epocă.

Recunoașterea posterității

Astăzi, numele Sarmizei Bilcescu este comemorat în diverse moduri în România și în străinătate. Școli, străzi și instituții poartă numele ei, reconoscând contribuția sa istorică la dezvoltarea drepturilor femeilor și la progresul social.

Cu toate acestea, cunoașterea despre viața și realizările sale rămâne limitată în rândul publicului larg. Aceasta reflectă o problemă mai amplă privind vizibilitatea figurilor feminine din istorie, care sunt adesea trecute cu vederea în favoarea contemporanilor lor masculini.

Cercetările istorice recente au început să redescoperească și să reevalueze contribuțiile ei, plasându-le în contextul mai larg al mișcărilor feministe europene și al proceselor de modernizare din Europa de Est.

Concluzie: O pionieră înaintea timpului său

Sarmiza Bilcescu rămâne o figură fascinantă și inspiratoare din istoria României și a Europei. Prima femeie care a studiat dreptul și a obținut un doctorat în drept de la Facultatea de Drept din Paris (Universitatea din Paris), și prima din țara sa care a practicat dreptul, ea a deschis drumuri pe care generații de femei le-au parcurs după ea.

Realizările sale academice și profesionale sunt cu atât mai remarcabile cu cât au fost obținute într-o epocă profund nefavorabilă emancipării feminine. Curajul, inteligența și perseverența sa au schimbat nu doar propria viață, ci și percepția societății asupra capacităților profesionale ale femeilor.

Deși a ales să se retragă din practica avocaturii, contribuțiile sale la progresul social au continuat prin activismul feminist și prin proiectele filantropice. Testamentul său, care a finanțat construirea Palatului Industriei Casnice, simbolizează viziunea sa asupra unei dezvoltări economice care să combine progresul cu păstrarea identității culturale.

Astăzi, când discriminarea de gen în profesii rămâne încă o provocare în multe părți ale lumii, exemplul Sarmizei Bilcescu continuă să inspire și să demonstreze că schimbarea socială este posibilă, chiar și în fața celor mai puternice prejudecăți și bariere instituționale.

Povestea sa ne amintește că progresul social nu este un proces inevitabil, ci rezultatul eforturilor consciente ale unor indivizi excepționali care îndrăznesc să viseze și să lupte pentru o lume mai dreaptă. În acest sens, Sarmiza Bilcescu nu a fost doar prima femeie avocat din Europa, ci și un pionier al modernității și al egalității de gen, cu mult înaintea timpului său.