Dacă au ştiut sau nu dacii să scrie este o problemă care a fost mult discutată şi dezbătută de către istorici. Dacii nu foloseau scrierea, susţin unii specialişti, în timp ce alţii au teorii ce îi contrazic.
“Chiar dacă geto dacii nu au avut o tradiţie scrisă nu înseamnă că ei nu au cunoscut scrisul, chiar dacă nu au ajuns să aibă ca şi toate celelalte popoare ale Europei antice o literatură proprie”, notează Ioan Horaţiu Crişan, în cartea Spiritualitatea Geto-Dacilor.
Unii autori antici, cum ar fi Androtion, susţineau că tracii şi, implicit, dacii, nu ar fi cunoscut scrierea. Alţii, cum ar fi, de pildă, Claudius Aelianus, în lucrarea Felurite istorioare, sunt de părere că teoria primilor este falsă. De altfel, Aristotel, contemporan al lui Androtion, scrie, în Probleme: “De ce se numesc legi unele cântece? Oare pentru că înainte de cunoaşterea literelor se cântau, ca să nu se uite, precum era obiceiul la agatârşi?”.
Dovezi ale faptului că geto-dacii cunoşteau scrisul stau şi relatări ale unor istorici romani. Dio Cassius (Istoria romană), spre exemplu, povesteşte că lui Traian, în apropiere de Tapae, în timpul războiului daco-roman, reprezentanţii neamului dac al burilor i-au înmanat “o ciupercă mare”, pe care era scris, cu caractere latine, un text ce-l îndemna pe împărat “să se întoarcă şi să facă pace”.
Un alt autor, Iamblichos (circa 245- circa 325 d.Hr.), scrie „Pentru că i-a instruit pe Getae în aceste lucruri şi pentru că a avut pentru ei legi scrise, Zalmoxis a fost considerat cel mai mare dintre zei.”. De asemenea, Bonaventura Vulcanius (umanist olandez, 1538-1614) susţine că geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman) şi că geţii cântau, însoţindu-se din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei.
Constantin Daicoviciu, unul dintre cercetătorii moderni, este de părere că, în timpul lui Burebista, geto-dacii foloseau scrisul pentru însemne religioase şi politice, cu litere greceşti, iar în vremea lui Decebal însemnările au început să fie realizate cu ajutorul caracterelor latine. Acelaşi cercetător afirmă că însemnările de pe unele balustrade ale unui zid de la Grădiştea Muncelului reprezintă un album ce conţine nume de regi, mari preoţi şi alţi demnitari daci.
Teoria potrivit căreia dacii cunoşteau şi foloseau scrisul, cel puţin la nivelul elitelor reprezentate de nobili şi preoţi, poate fi susţinută şi prin gradul înaintat de civilizaţie spirituală şi materială atins de daci, ştiindu-se faptul că scrierea este un semn al civilizaţiei superioare.
Lipsa unor dovezi scrise poate fi pusă pe seama faptului că strămoşii noştri construiau, în mare parte, folosind lemnul, material mai puţin rezistent în timp. Este posibil ca inscripţiile lor să fi dispărut o dată cu incendierea de către romani a construcţiilor religioase şi laice, iar cele care ar fi supravieţuit să fi fost supuse deteriorării, de-a lungul a două milenii, suportului lemnos.
“Nu mai poate fi astăzi susţinută părerea că la început scrisul în societatea dacică avea un caracter sacru, de cult şi folosea alfabetul grecesc pentru că odată cu progresele din domeniul scrierii să se treacă la alfabetul latin, acesta din urmă înlocuindu-l pe cel dintâi. Se pare că popoarele Europei din afara lumii greco-romane au folosit alfabetul grecesc”, mai notează Ioan Horaţiu Crişan, în cartea Spiritualitatea Geto-Dacilor.
