În istoria României, Mihai Viteazul (1558-1601) rămâne un simbol al unității naționale, fiind primul domnitor care a reușit să unească, chiar dacă pentru scurt timp, cele trei principate românești: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Dar dincolo de imaginea sa de războinic neînfricat și strateg abil, Mihai a avut o viață personală marcată de o iubire profundă și loială față de soția sa, Doamna Stanca. Aceasta, născută în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și decedată în 1603, a fost nu doar partenera sa de viață, ci și un sprijin constant în vremuri tulburi, pline de intrigi, războaie și exiluri. Povestea lor de dragoste, împletită cu legende și fapte istorice, evocă o epocă romantică, dar și dureroasă, în care iubirea se confrunta cu rigorile puterii și ale destinului. Căsătoria lor a durat aproximativ 17 ani, din 1584 până la asasinarea lui Mihai în 1601, o perioadă în care Stanca a demonstrat o devotament exemplar, în ciuda provocărilor și infidelităților soțului ei.
Viața timpurie a Doamnei Stanca și întâlnirea cu Mihai
Doamna Stanca provenea dintr-o familie de boieri olteni, fiind fiica unei jupânese Neacșa (care s-a călugărit sub numele de Maria) și probabil a unui jupân Stan. Avea un frate pe nume Dragomir, care a ajuns boier mare în vremea lui Matei Basarab, și era nepoată a marelui ban Dobromir (1568-1581). Stanca a moștenit sate precum Cârstienești și Poiana din Vâlcea, ceea ce a făcut căsătoria ei una profitabilă din punct de vedere material pentru viitorul soț. Tradiția populară și unele surse istorice sugerează că povestea de dragoste dintre Stanca și Mihai a început într-un mod romantic, demn de o legendă. Se spune că Mihai, pe atunci un tânăr ambițios provenit dintr-o familie modestă (fiul lui Pătrașcu cel Bun și al Teodorei Cantacuzino), s-a îndrăgostit de Stanca la prima vedere. O legendă populară povestește că el a salvat-o din mâinile unor turci care o răpiseră, transformând astfel un act de vitejie într-o declarație de iubire eternă. Alții susțin că relația lor a fost una din copilărie, Stanca fiind o “iubită” timpurie a lui Mihai, marcată de enigme și loialitate tragică.
Indiferent de veridicitatea acestor povești, cert este că Stanca era o femeie frumoasă, inteligentă și devotată, calități care l-au cucerit pe Mihai. Înainte de căsătoria cu el, unele surse menționează că Stanca ar fi fost căsătorită cu un boier Dumitru din Văicărești, dar a fugit pentru a fi cu Mihai, adăugând un strat de pasiune interzisă relației lor.
Căsătoria și viața de familie
Căsătoria lor a avut loc în 1584, în biserica din localitatea Proieni, județul Vâlcea, un loc modest care subliniază originile lor boierești, dar nu neapărat princiare. Mihai avea atunci aproximativ 26 de ani, iar Stanca era probabil de o vârstă similară. Uniunea lor nu a fost doar una de dragoste, ci și una strategică: prin zestre, Mihai a dobândit moșii importante, care i-au consolidat poziția socială și economică. Cuplul a avut doi copii legitimi: Nicolae Pătrașcu, care a devenit ulterior pretendent la tron, și Domnița Florica. Există mențiuni și despre o fiică ilegitimă, Marula din Cornateni, dar relația principală rămâne cea cu Stanca.
În anii de domnie ai lui Mihai (1593-1601), Stanca a jucat un rol discret, dar esențial. Ea l-a sprijinit în ctitorirea Mănăstirii Mihai Vodă din București în 1594, iar în 1600, Mihai i-a dăruit castelul și domeniul Făgărașului, un gest care subliniază afecțiunea și încrederea sa în ea. Aici, la Făgăraș, familia s-a retras după înfrângerea de la Mirăslău (septembrie 1600), unde Stanca a locuit cu copiii, iar Mihai a construit o biserică pentru ei. Aceste momente ilustrează o viață de familie unită, în ciuda haosului politic.
Totuși, povestea lor nu a fost lipsită de umbre. Mihai Viteazul este cunoscut pentru aventurile sale amoroase, având amante celebre precum Doamna Velica (o ardeleancă blondă, supranumită “stăpâna prin iubire a Ardealului”), Tudora, Zamfira sau chiar Maria Cristina, soția lui Sigismund Báthory. Relația cu Velica, de exemplu, a fost atât de intensă încât Mihai se afișa public cu ea, în timp ce Stanca rămânea în umbră. Unele surse sugerează că Mihai a omorât chiar din gelozie sau pasiune, dar nu există dovezi că relația cu Stanca s-ar fi deteriorat iremediabil. Dimpotrivă, gesturile sale față de soție, precum darul Făgărașului, indică o legătură profundă, posibil bazată pe respect și loialitate mai degrabă decât pe pasiune arzătoare.
Provocările și sfârșitul tragic
Perioada de glorie a lui Mihai, culminând cu unirea principatelor în 1600, a fost urmată de declin rapid. După înfrângeri și trădări, Mihai a fost asasinat la 9 august 1601, pe Câmpia Turzii, de către mercenari valoni trimiși de generalul Basta. Durata căsătoriei lor a fost astfel de aproximativ 17 ani, din 1584 până în 1601, o perioadă marcată de ascensiune, victorii și suferințe comune.
După moartea soțului, soarta Stancăi a fost una crudă. Ea a fost ținută ostatică în Cetatea Făgărașului, devenind ulterior roabă, supusă umilințelor și amenințărilor. Inscripția de pe bustul ei din Făgăraș evocă aceste suferințe: o cerere de dreptate pentru neamul său. Revenită în Muntenia, Stanca s-a îmbolnăvit de ciumă și a murit în decembrie 1603, la Râmnic, fiind înmormântată în curtea episcopiei. Mormântul ei a fost distrus ulterior, dar memoria sa persistă prin legende și monumente.
Concluzie: O iubire eternă în istorie
Povestea Doamnei Stanca și a lui Mihai Viteazul este una de dragoste adevărată, testată de timp, războaie și trădări. Deși Mihai a avut aventuri, Stanca rămâne marea sa iubire, simbol al loialității și al suferinței nobile. Cei 17 ani de căsătorie au fost plini de momente de glorie familială, dar și de durere, culminând cu un sfârșit tragic care subliniază efemeritatea puterii. Astăzi, ei sunt comemorați în muzee, statui și legende, amintindu-ne că în spatele marilor eroi stau adesea femei puternice, ale căror povești merită spuse.
