În inima Bucovinei, acolo unde munții Carpați se împletesc cu păduri dese și râuri șerpuite, s-a născut o legendă care sfidează timpul și uitarea. Darie Pomohaci, cunoscut și sub numele complet de Ilie Darie Pomohaci, reprezintă arhetipul haiducului român – un erou popular, un răzbunător al săracilor și un visător al libertății. Născut în secolul al XVIII-lea în satul Marginea din județul Suceava, el a devenit simbolul rezistenței împotriva opresiunii habsburgice, care domina Bucovina la acea vreme. Legenda sa, transmisă prin balade populare și amintiri scrise, povestește despre un bărbat care nu doar fura de la bogați pentru a da săracilor, ci visa să strângă o avere suficientă pentru a forma o armată și a elibera regiunea de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar. Această poveste incredibilă, împletită cu elemente de folclor și fapte istorice, continuă să fascineze și astăzi, amintindu-ne de spiritul rebel al poporului român.

Origini și Copilăria Predestinată

Povestea lui Darie Pomohaci începe în umbra sărăciei și a superstițiilor populare. Născut într-o familie modestă din Marginea, un sat bucovinean aflat sub dominația habsburgică după anexarea Bucovinei de către Austria în 1775, Darie a fost marcat de la naștere de semne prevestitoare. Legenda spune că, încă din burta mamei sale, el plângea atât de tare încât femeia a consultat o vrăjitoare, care i-a prezis: “Copilul tău va fi ori hoț, ori domn mare.” Din păcate, soarta l-a împins pe calea hoției, dar una cu un scop nobil.

Copilăria sa a fost una tumultoasă. Văduvă și săracă, mama lui nu l-a oprit când, de mic, fura ouă, găini sau alte mărunțișuri pentru a supraviețui. Aceste fapte minore au fost semințele unei vieți de haiduc. Nu există documente oficiale care să ateste existența sa – el nu apare în arhivele habsburgice sau moldovenești – dar figurează în amintirile scriitorului Iraclie Porumbescu, al cărui tată, Atanasie, a făcut parte din ceata haiducului. Atanasie era bunicul celebrului compozitor Ciprian Porumbescu, legând astfel legenda de o familie ilustru a culturii românești.

Darie era descris ca un bărbat de statură medie, cu frunte lată, mustăți stufoase, glas puternic și brațe vânjoase. Purta pistoale lungi la brâu și era un lider charismatic, capabil să adune oameni loiali în jurul său.

Viața de Haiduc: De la Ucenicie la Legendă

Cariera de haiduc a lui Darie a început ca ucenic în ceata harambașei Voichița, o figură legendară a haiducilor din regiune. Ulterior, și-a format propria bandă, compusă din 11 haiduci devotați, cu care opera în Bucovina, dar și în Transilvania și Moldova. Pentru a-și spori puterea împotriva “poterilor” – detașamentele armate trimise să-i captureze – el s-a aliat cu un alt haiduc celebru, Ștefan Bujor.

Activitățile sale erau tipice haiducilor: atacau noaptea ciocoi, negustori și arendași bogați, furând averi pe care le redistribuiau săracilor. Darie era iubit de popor pentru că nu făcea rău țăranilor; dimpotrivă, îi cinstea, boteza copii, cununa tineri și miluia văduve. O poveste emblematică este cea a unei văduve cu mulți copii, căreia i-a dat bani să cumpere o vacă la târgul din Rădăuți. Când negustorul a înșelat-o, Darie l-a confruntat și i-a recuperat banii, asigurându-se că femeia primește ce merita.

Altă faptă remarcabilă: a salvat un copil rătăcit în pădure, câștigând respectul comunității. Aceste acte de generozitate l-au transformat într-un erou popular, protejat de localnici care refuzau să-l trădeze, în ciuda recompenselor mari oferite de autoritățile habsburgice și moldovenești.

Visul Eliberării Bucovinei

Ceea ce face legenda lui Darie cu adevărat incredibilă este ambiția sa patriotică. Spre deosebire de alți haiduci care se mulțumeau cu răzbunări locale, Pomohaci visa la o revoltă amplă. Legenda susține că strângea bani pentru a forma o armată care să elibereze Bucovina de sub dominația habsburgică. Bucovina, anexată de Austria în 1775, era supusă unor taxe grele și unei administrații străine, ceea ce alimenta nemulțumirile țăranilor români.

Se spune că el ascundea comorile furate în locuri secrete, cum ar fi baza unor stânci din Solca, cunoscute azi ca “Pietrele Muierilor” – un nume derivat de la femeile care însoțeau haiducii în ascunzători. Aici, banda sa petrecea săptămâni întregi, iar legenda vorbește despre o grotă astupată miraculos de stânci prăbușite, unde tovarășii săi ar fi rămas pietrificați în jurul unei mese, păzind comoara.

O altă poveste mistică vine din Priluca lui Arsenie, lângă Măgura Mare: un țigan din ceată a furat din comoară, iar Darie l-a decapitat, punând capul să păzească averea. Cei care au descoperit locul au fugit îngroziți de rămășițe. Aceste elemente supranaturale adaugă un farmec incredibil legendei, transformând-o dintr-o simplă istorie de banditism într-o epopee populară.

Pe o stâncă lângă Putna, există o inscripție datată 1801: “I. Darie”, atribuită haiducului, dovadă a prezenței sale în zonă.

Capturarea și Execuția Tragică

Sfârșitul lui Darie a venit prin trădare, un motiv clasic în legendele haiducilor. În 1807, un membru al cetei sale l-a vândut autorităților pentru aur. Capturat, a fost judecat și condamnat la spânzurătoare. Execuția a avut loc în ianuarie 1808, sub Dealul Iederii din Marginea, satul natal, la vârsta de aproximativ 52 de ani.

Înainte de moarte, Darie a avut un vis premonitoriu: pușca sa nouă s-a rupt în două, semn al trădării iminente. Spânzurat de o ramură a unui fag, locul este cunoscut azi ca “La făgan”, iar copacul nu a fost niciodată tăiat. Autoritățile austriece au ordonat să fie dus viu la Viena, dar era prea târziu.

Momentul cel mai dramatic: înainte de execuție, a cerut să-și vadă mama. Legat în lanțuri, a mușcat-o, blamând-o că nu l-a oprit de la furat în copilărie: “De ce nu m-ai bătut când furam ouă și găini? Din cauza ta am ajuns aici!” Corpul său și al fraților săi au fost expuse ca avertisment, dar memoria sa a supraviețuit.

Moștenirea: Balade și Simbol al Libertății

Deși autoritățile au încercat să-l șteargă din istorie, legenda lui Darie trăiește prin balade bucovinene. Una dintre ele descrie faptele sale, sprijinul poporului și trădarea fatală: “Haiducul Darie, cu ceata sa mare, / Fura de la bogați, dădea la săraci tare.” Aceste cântece, cântate la focuri de tabără, îl portretizează ca un protector al oprimatilor, un visător al independenței.

Astăzi, în Marginea și Solca, locurile asociate cu el atrag turiști și istorici amatori. Comoara sa rămâne nedescoperită, alimentând visuri de aventură. Darie Pomohaci nu a fost doar un haiduc; el a fost un simbol al rezistenței românești împotriva dominației străine, o legendă incredibilă care inspiră și azi lupta pentru libertate.