Cum a ales Anca Dumitra numele băiețelului său. Actrița a oferit detalii despre viața de familie: „Atunci am simțit că există o legătură”

Cunoscută pentru rolul Gianinei din serialul „Las Fierbinți” de la PRO TV, Anca Dumitra a împărtășit cu emoție experiențele din viața de mamă, relația ei cu Manfred, alături de care se apropie de trei ani de căsnicie, și proiectele ei profesionale de suflet. În plus, actrița a dezvăluit și povestea din spatele numelui fiului său.

Levi Nicholas, fiul Ancăi Dumitra și al lui Manfred Spendier, a împlinit recent un an, iar cu această ocazie actrița a discutat despre momentele speciale și despre alegerile pe care le-a făcut alături de partenerul ei pentru micuțul lor.

„Ne doream un nume simplu, ușor de pronunțat în orice limbă, pentru că familia noastră se mișcă între România, Austria și alte locuri. Levi mi-a venit firesc în minte, mi s-a părut sonor, simplu și drăguț. Abia mai târziu, prietenii noștri ne-au reamintit că prima vacanță împreună a fost în Laponia, chiar lângă o stațiune care se numește Levi. Atunci am simțit că există o legătură frumoasă, ca un semn. Nicholas l-am ales pentru că e un nume cu mare încărcătură pentru mine – părintele Nicolae, un om foarte apropiat sufletului meu și al familiei noastre.”, a spus Anca Dumitra pentru Viva.ro.

Anca Dumitra a vorbit despre rolul de mamă

Când vine vorba despre momentele petrecute cu fiul său, Anca recunoaște că bucuria vine din lucrurile simple:

„Îmi place pur și simplu să petrecem timpul împreună. Nu avem neapărat ceva anume de făcut, vreo activitate specială. Avem, în continuare, doi timpi de somn. Dar îmi place orice – și să ies la plimbare, și să stăm în casă și să ne jucăm. Mi se pare că e o lume întreagă pe care vreau să o arăt și să o descopăr odată cu el. Te îmbogățește profund un copil. E o complicitate foarte frumoasă pe care o ai cu puiul tău și e minunat”, a mai spus ea.

Desigur, nu au lipsit momentele în care a simțit că provocările maternității o copleșesc, însă are parte de ajutor în jurul ei.

„Da, am avut senzația că sunt copleșită. Mama mea este ajutorul și baza mea de nădejde, suntem trei în ecuația asta – mama, tata și bunica. Prima băiță i-a făcut-o soțul meu, eu eram prea temătoare. Îmi era teamă să nu-l rănesc, era atât de mic… Mama mea ne-a fost sprijin de neprețuit, fără ea ar fi fost mult mai greu. Primele săptămâni au fost complicate, mai ales perioada colicilor. Simțeam că nu fac față uneori, mai ales când nu reușeam să-l liniștesc. Dar, cu timpul, toate s-au așezat și am prins mai multă încredere. E atât de frumos când privești în urmă și revezi absolut toate momentele care la acea clipă îți păreau absolut înfricoșătoare, însă cu adevărat prima lună, cea de acomodare, a fost mai interesantă!”