EROU la 19 ani – Andrei Lupu, primul soldat roman mort in Razboiul de Independenta!

În analele istoriei românești, Războiul de Independență din 1877-1878 reprezintă un moment pivotal, când poporul român și-a cucerit libertatea față de Imperiul Otoman prin sânge și sacrificiu. Printre eroii care au plătit prețul suprem se numără Andrei Lupu, un tânăr de doar 19 ani, considerat primul ostaș român căzut pe câmpul de luptă. Povestea sa, plină de curaj și tragism, simbolizează devotamentul unei generații întregi pentru idealul național. Născut într-un sat modest din Moldova, Andrei a devenit un simbol al eroismului, amintindu-ne că independența nu a fost un dar, ci o conquiză plătită cu vieți tinere.

Copilăria și originea unui erou obișnuit

Andrei Lupu s-a născut în anul 1858, în satul Osebiţi, parte din comuna Luizi-Călugăra, județul Bacău. Provenind dintr-o familie de ceangăi – un grup etnic de origine transilvăneană, de religie catolică, care s-a stabilit în Moldova traversând Carpații – Andrei a crescut într-un mediu rural, marcat de tradiții și credință. Ceangăii, cunoscuți pentru reziliența lor, formau o comunitate unită în fața adversităților, iar tânărul Lupu a moștenit aceste calități. A frecventat școala din satul natal, unde a învățat bazele educației, pregătindu-se pentru o viață simplă de agricultor sau meșteșugar. Însă istoria avea alte planuri pentru el.

La începutul anului 1877, tensiunile dintre Principatele Române și Imperiul Otoman escaladaseră. România, sub conducerea domnitorului Carol I, se pregătea să-și declare independența, alăturându-se Rusiei în războiul împotriva turcilor. Mobilizarea generală a cuprins mii de tineri, iar Andrei, la doar 19 ani, a fost încorporat în aprilie 1877. El a fost repartizat la escadronul de cavalerie din Bacău, sub comanda căpitanului Arcadie Şeptilici, făcând parte din Regimentul 8 Călărași, cu sediul în Suceava. Unitatea sa a fost trimisă rapid pe frontul sudic, în Bulgaria, unde armata română opera alături de forțele rusești. Locațiile cheie unde a staționat includ Nicopole, Opanez, Ruben și Calişovăţ – zone fierbinți ale confruntărilor.

Contextul istoric: De la declarație la luptă

Războiul de Independență a început oficial pe 9 mai 1877, când Parlamentul României a proclamat independența față de Poartă, urmată de ostilități imediate. Armata română, deși slab echipată comparativ cu marile puteri, a demonstrat un spirit de luptă remarcabil. Primele luni au fost marcate de asedii și lupte intense, precum cele de la Grivița și Plevna. Pentru patru luni, moartea a ocolit trupele române pe front, dar inevitabilul s-a produs în noaptea de 13 spre 14 august 1877.

În acea noapte fatidică, forțele otomane, inclusiv unități de cerchezi (cavaleriști otomani cunoscuți pentru agresivitatea lor), au lansat un atac surpriză asupra pozițiilor românești. Andrei Lupu se afla în post de santinelă, o poziție expusă și periculoasă. Când s-au auzit focuri de armă, camarazii săi au avansat spre linia inamică, doar pentru a-l găsi pe tânărul ostaș zăcând fără viață. Un glonț inamic îi străpunsese inima, transformându-l în primul martir al independenței românești. Moartea sa a venit brusc, într-un moment de vigilență, subliniind vulnerabilitatea soldaților de rând în fața războiului modern.

Andrei a fost înmormântat pe pământ bulgar, departe de casa sa, un destin comun pentru mii de soldați români care au căzut în acel conflict. Potrivit unor surse, el este recunoscut ca primul ostaș mort pe câmpul de onoare, deși unele aprecieri istorice menționează posibile cazuri anterioare. Totuși, numele său a rămas emblematic pentru sacrificiul inițial al armatei române.

Moștenirea și comemorările: Un simbol veșnic

Sacrificiul lui Andrei Lupu nu a fost uitat. În 1894, Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice, a publicat “Tabletă de ostaşi morţi în Războiul din 1877-1878”, unde numele lui Andrei apare printre cei 166 de eroi din județul Bacău. Aceasta a fost una dintre primele recunoașteri oficiale ale contribuției sale.

În 1927, pe Dealul Gherţ, care domină comuna Luizi-Călugăra, a fost ridicată Capela Eroilor – un monument din piatră de 6 metri înălțime, inscripționat cu “Eroii din comuna Luizi-Călugăra căzuţi în Războiul de Independenţă şi de întregirea României Mari”. Anual, pe 9 mai – Ziua Independenței – localnicii organizează procesiuni pe deal, depunând flori și rugându-se pentru sufletele eroilor.

Comemorările au continuat în secolul XXI. În 2004, pe 1 decembrie – Ziua Națională – școala din Osebiţi a fost redenumită Școala “Andrei Lupu”. În fața clădirii se află un monument cu efigia sa, iar în interior sunt păstrate portretul, decorațiile și alte obiecte personale. Descendenții săi, stabiliți în satul Oituz din comuna Lumina, județul Constanța (fondat în 1923 pentru orfani și văduve de război din Luizi-Călugăra), păstrează legătura cu locul natal. Cele două localități sunt înfrățite prin Asociația Cultul Eroilor “Regina Maria” – filiala Constanța, organizând vizite reciproce pentru omagii.

Povestea lui Andrei Lupu ne amintește de costul uman al libertății. La doar 19 ani, el a întruchipat generația care a pus bazele României moderne. Astăzi, în contextul unor vremuri pașnice, eroismul său inspiră respect și recunoștință. El nu a fost un general celebru, ci un tânăr obișnuit, transformat de istorie în legendă. Prin monumente, școli și tradiții, memoria sa trăiește, asigurând că sacrificiul său nu va fi uitat niciodată.