Ce a apărut la mormântul lui Mario, la câteva zile de la înhumare. Poza adolescentului abia se mai vede

Sâmbătă, 24 ianuarie 2026, comunitatea din Cenei s-a adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Mario Berinde, adolescentul de 15 ani a cărui moarte a zguduit întregul sat. Sute de oameni – familie, prieteni, colegi și vecini – au însoțit cortegiul, iar durerea a fost vizibilă la fiecare pas. Tatăl lui Mario a putut fi prezent, după ce a primit permisie pentru a ieși din închisoare, moment care a sporit emoția ceremoniei. Atmosfera a fost apăsătoare, tăcută, cu respirații frânte și priviri aplecate spre pământ, într-o zi care pentru mulți va rămâne de neuitat.

Ce a apărut la mormântul lui Mario, la câteva zile de la înhumare

În zilele care au urmat înmormântării, mormântul tânărului s-a transformat într-un adevărat altar al memoriei. O avalanșă de flori albe a acoperit aproape în întregime parcela: buchete, coroane și aranjamente au fost așezate în straturi, printre lumânări aprinse care nu s-au stins nici după lăsarea serii. În mijlocul acestui tablou, poza lui Mario, așezată lângă cruce, abia se mai distinge – un detaliu care spune, fără cuvinte, cât de mult a însemnat el pentru cei rămași în urmă.

Imaginile circulate pe rețelele sociale surprind un loc în continuă schimbare: în fiecare zi apar alte flori, alte lumânări, alte semne discrete de reculegere. Prieteni și cunoscuți au venit pe rând, de multe ori în liniște, lăsând câte un gând sau un gest mărunt. Albul dominant al florilor, ales de cei mai mulți, pare să transmită o dorință comună de a păstra vie amintirea unui copil blând, iubit și protejat de comunitate. Crucea de lemn, simplă, rămâne reperul care amintește, cu o sobrietate sfâșietoare, că viața lui Mario s-a oprit la 15 ani.

Martorii acestor zile descriu un cimitir traversat în șoaptă. Oameni de toate vârstele se opresc pentru câteva clipe, își pleacă frunțile și aprind o candelă. Pentru mulți, drumul până la mormânt a devenit o rutină a dimineții sau a serii. La fel de puternice ca florile și lumânările sunt și mesajele lăsate pe panglici sau bilete de hârtie, în care se regăsesc amintiri, rugăciuni, promisiuni.

Mesajul sfâșietor publicat de verișorul lui Mario

După ce liniștea s-a așternut peste Cenei, golul lăsat în familii și între prieteni a rămas la fel de greu. Rudele lui Mario vorbesc despre un copil luminos, atent cu ceilalți, mereu gata să ajute. În acest timp, comunitatea privește cu neliniște spre viitor, știind că, potrivit legii, minorul de 13 ani implicat în caz nu răspunde penal. În fața acestor realități, rândurile scrise de verișorul lui Mario au devenit ecoul unei suferințe împărtășite de mulți.

Mesajul transmis public vorbește despre dor, despre neputință și despre întrebările care nu-și găsesc încă răspuns. În dreptul fotografiilor cu mormântul copleșit de flori, frazele curg simplu, așezate cu grijă, ca niște pași mărunți înapoi spre amintiri. O propoziție rămasă în memoria celor care au urmărit imaginile, rostită la funeralii și reluată apoi pe rețelele sociale, spune totul despre prăpastia lăsată în urmă:

„Mario, unde ești, de ce m-ai lăsat?!”

Între timp, oamenii continuă să treacă pe la locul de veci: unii aduc o floare, alții doar o lumânare mică, ținută cu grijă în palme. Pe lângă cruce, fotografia lui Mario rămâne aproape ascunsă sub valul de omagii, semn că mormântul a devenit un loc al comunității – un spațiu în care tăcerea, gesturile discrete și lumina caldă a lumânărilor spun povestea unui copil pe care nimeni nu-l uită.