Mihai Eminescu, considerat poetul național al României, rămâne una dintre figurile cele mai enigmatice și studiate din literatura română. Viața sa personală, marcată de iubiri pasionale, boli și o moarte prematură la doar 39 de ani, a generat numeroase mituri și speculații. Una dintre cele mai intrigante întrebări care circulă în cercurile literare și istorice este dacă Eminescu a avut un copil și, dacă da, ce s-a întâmplat cu el. Deși biografiile oficiale susțin că poetul a murit fără urmași, există o ipoteză controversată despre un fiu ilegitim, bazată pe documente și mărturii din secolul al XIX-lea. Să explorăm această temă pe baza surselor disponibile.
Contextul biografic al lui Eminescu
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850 la Botoșani, fiind al șaptelea copil al familiei Eminovici. Viața sa a fost marcată de o educație variată, călătorii prin Europa și o carieră jurnalistică și literară prolifică. Relațiile sale romantice sunt bine documentate: cea mai notorie a fost cu Veronica Micle, o poetă căsătorită, cu care a avut o legătură intensă. Potrivit unor surse, în perioada mai-iunie 1880, cei doi ar fi avut un copil născut mort, ceea ce a adâncit suferința poetului. Eminescu nu s-a căsătorit niciodată și a murit pe 15 iunie 1889, la București, din cauza unor complicații medicale, inclusiv sifilis și posibile probleme psihice.
Familia sa numeroasă – 11 copii – a fost lovită de tragedii: mulți frați au murit tineri, unii prin sinucidere, alții din cauza bolilor. Acest “blestem” al familiei Eminovici a alimentat speculații despre moștenirea genetică și viața personală a poetului. Totuși, ideea unui copil viu, ascuns din motive sociale, provine din documente descoperite în secolul XX.
Ipoteza fiului ilegitim: Mihail Lăzăreanu
Conform unor cercetători și articole din presa locală botoșăneană, Eminescu ar fi avut un fiu nelegitim, născut dintr-o aventură fugară cu o țărancă din Ipotești. Mama copilului se numea Ileana (sau Elena) Murariu-Merticariu, o femeie de aproximativ 25 de ani, descrisă ca o “blondă frumoasă”, fiica morarului din Cucorăni sau a unui pădurar local. Ileana lucra ca servitoare în casa familiei Eminovici, unde îngrijea de mama poetului, Raluca, și de sora sa, Harieta (Henrieta).
Aventura ar fi avut loc în jurul anului 1876, când Eminescu, tânăr și aflat în vacanță la Ipotești, s-ar fi apropiat de Ileana. Copilul, născut pe 19 iunie 1877 la Ipotești (comuna Cucorăni), a fost înregistrat inițial ca Ilie Lăzăreanu, după numele tatălui adoptiv. Pentru a ascunde ilegitimitatea, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, ar fi aranjat căsătoria Ilenei cu Ion Lăzăreanu, un pădurar de 32 de ani, oferindu-i compensații financiare pentru creșterea băiatului.
Copilul a fost botezat Mihail de către Harieta Eminovici, sora poetului, care ar fi jucat rolul de nașă. Numele “Ilie” din certificatul de naștere (nr. 38/1877) ar fi fost o eroare, corectată ulterior în instanță.
Ce s-a întâmplat cu copilul?
Mihail Ilie Lăzăreanu (cunoscut și ca Mihai Lăzăreanu) a dus o viață retrasă și modestă. A studiat la școala din Pomârla, unde, potrivit unor mărturii, Eminescu l-ar fi vizitat în jurul anilor 1883-1884, jucându-se cu el și arătându-i afecțiune paternă. Poetul ar fi aruncat mingea în aer și ar fi strigat “mingea-țic”, un joc copilăresc, iar copilul l-ar fi recunoscut ca “domnul Mihai”. Asemănările fizice – ochi, frunte, buze – și temperamentul meditativ ar fi fost remarcate de contemporani.
Adulthood-ul său a fost marcat de singurătate: nu s-a căsătorit niciodată, descriindu-se ca “singur ca un pustnic”. A lucrat ca funcționar fiscal (șef de secție la Administrația Financiară din Botoșani) și a locuit în Botoșani, pe strada Lascăr Catargiu nr. 16. A moștenit terenuri în Cucorăni și a construit o casă pe Calea Națională nr. 270. În 1927-1929, a intentat un proces pentru a-și schimba numele din Ilie în Mihail, câștigând cauza pe baza mărturiilor, inclusiv cea a avocatului Dumitru Mănăstireanu, un prieten din copilărie. Nu a cerut însă recunoașterea oficială a paternității lui Eminescu, probabil din motive de discreție.
Mihail Lăzăreanu a murit pe 14 ianuarie 1944, la vârsta de 66 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Botoșani. Nu a avut copii, așa că linia sa s-a stins odată cu el.
Dovezi și controverse
Ipoteza este susținută de cercetători precum Augustin Z.N. Pop, care a descoperit un articol din ziarul “Știrea” din 1929, și de scriitori ca Ion Ionescu Bucovu și Cristian Petru Bălan. Dovezile includ mărturii orale, asemănări fizice, rolul Harietei ca nașă și aranjamentele financiare ale familiei Eminovici. Un ziar local din 1932 l-a numit chiar “singurul moștenitor” al poetului.
Cu toate acestea, cazul este extrem de controversat. Eminescologi precum I.D. Marin și Gheorghe Median contestă veridicitatea, argumentând că Eminescu nu se afla la Ipotești în perioadele menționate (era bolnav sau la București), iar mărturiile ar putea fi fabricate pentru faimă literară. Nu există dovezi directe, cum ar fi scrisori sau recunoașteri oficiale, iar tradiția istoriografică susține că Eminescu nu a avut urmași vii. Absența martorilor (mulți membri ai familiei muriseră până în 1903) adaugă la enigma.
Concluzie
Dacă Eminescu a avut cu adevărat un copil rămâne o întrebare deschisă, hrănită de romantismul epocii și de secretele familiei. Mihail Lăzăreanu, dacă a fost fiul său, a trăit o viață umbrită de singurătate, fără a beneficia de gloria tatălui presupus. Această poveste ne amintește că geniul lui Eminescu ascundea o viață plină de umbre, iar adevărul ar putea rămâne îngropat în arhivele uitate ale Botoșaniului. Pentru o înțelegere completă, recomandăm consultarea biografiilor autorizate, precum cele ale lui George Călinescu sau Perpessicius.
