O mișcare interesantă și cu dedesubturi: Călin Georgescu a invitat românii azi, la o acțiune de plantat copaci fructiferi și nu oriunde, ci in localitatea făcută celebră de cel mai în vogă sitcom românesc, Las Fierbinți. Spunem interesantă pentru că, în opinia noastră, acțiunea reprezintă ieșirea lui Georgescu, după multă vreme, din cercul închis al declarațiilor făcute la controlul judiciar săptămînal. Azi, el a făcut primele declarații în ”libertate”, dacă putem spune astfel, și pentru asta a recurs la un cadru inatacabil, o acțiune civică imposibil de încadrat la încălcarea controlului judiciar altfel decît riscînd ridicolul. Va urma, foarte probabil, un nou pas al fostului candidat, rămîne de văzut care va fi acela.
Declarațiile lui obișnuite, cum spuneam, erau limitate la momentele obligatorii de la Poliție, unde se aduna lume, filma și transmitea mesaje – un cadru controlat și cu risc minim de încălcare directă a controlului judiciar.
Acum, nu mai e doar vorbire la ieșirea de la Poliție. El a organizat o acțiune concretă, programată, anunțată, cu locație fixă și oră, ba chiar cod poștal, sugerînd transparență absolută. Asta trece de la discurs pasiv la mobilizare activă – invită susținătorii să vină cu unelte, să participe alături de el. Chiar dacă nu e un miting clasic, prezența lui și a susținătorilor în același loc poate fi interpretată ca o adunare publică de facto. Schimbarea locului de la mănăstirea inițial anunțată la Fierbinți-Tîrg, localitate extrem de populară, mediatizată de serialul amintit, sugerează o adaptare calculată pentru a evita eventuale restricții sau tensiuni în zone sensibile, dar totuși pentru a maximiza vizibilitatea.
Prin asta, Georgescu își consolidează imaginea de lider rezistent, arată că nu e complet îngrădit, că poate acționa în spațiul public sub o formă civică și benignă, ecologie – patriotism – credință, ceea ce e greu de interzis fără a părea abuz și a-l victimiza. Este o metodă de a transforma susținătorii digitali din social media în activiști reali, în teren.
La suprafață, inițiativa este una ecologică: ideea de plantare de arbori fructiferi din „sămînță românească” în locuri precum curți, școli, biserici sau mănăstiri, cu accent pe refacerea pădurilor – descrise ca „plămînii noștri”. Politic, asta se leagă de narativul suveranist: protejarea resurselor naționale împotriva defrișărilor masive, adesea atribuite corporațiilor străine în discursurile de dreapta, și reafirmarea legăturii cu „pămîntul strămoșesc”. Fraze rostite în pregătirea evenimentului precum „dai viață țării” sau „refacem zestrea morală” evocă un naționalism romantic, unde acțiunea devine un act de rezistență simbolică împotriva „răstignirii pădurilor și credinței” de după 1989.
Este o formă de „ecologie națională”, similară cu mișcări din alte țări (ex. Ungaria sub Orbán, unde protecția mediului se împletește cu suveranitatea). Deși plantarea de arbori este o temă centrală a mișcărilor ecologiste globale (Green Deal), Georgescu o re-branduiește într-o cheie naționalistă. El nu plantează pentru „combaterea schimbărilor climatice”, teză adesea respinsă de electoratul său, ci pentru „un bine pentru țară”. Este ecologie suveranistă, nu globalistă.
Locația aleasă – Fierbinți-Tîrg, asociată cu serialul popular „Las Fierbinți” și chiar în fața „barului lui Bobiță” – adaugă un strat populist, făcînd apelul mai accesibil și mediatizabil, transformînd un gest simplu în ceva redutabil cultural. Fierbinți-Tîrg este chintesența mediului rural/semirural românesc, popularizat masiv în cultura pop recentă, cu Bobiță, Celentano, Giani ori Firicel în prim plan. Este un semnal către România profundă, cea care se simte adesea ignorată de elitele de la București, un semnal că intelectualului Georgescu nu-i repugnă creațiile pe placul oamenilor simpli din popor, nu e un elitist.
Prin chemarea oamenilor la muncă fizică („aduceți unelte proprii”), Georgescu încearcă să dărîme bariera dintre politician și cetățean. Nu invită oamenii la un miting electoral clasic, unde se ascultă discursuri, ci la o activitate comunitară. Acest lucru creează o legătură emoțională mai puternică și sentimentul de „împreună”. Mesajul este lipsit de promisiuni abstracte, axîndu-se pe un gest concret, de necontestat moral (cine naiba ar putea fi împotriva plantării de copaci??).
Mesajul călinist integrează puternic elemente creștine: „acțiunile credinței”, „Să ne dăm jos de pe cruce”, „lucrare unii cu alții și noi, toți, cu Dumnezeu”. Asta consolidează imaginea lui Georgescu ca un lider spiritual-patriotic, apelînd la electoratul ortodox conservator. Politic, este o strategie de mobilizare a bazei sale, unde credința devine un liant împotriva „minciunii răspîndite în societate”, evidentă aluzie la establishment-ul politic actual.
Demersul este o formă de soft power: în loc să atace adversarii, el ocupă spațiul public cu o imagine pozitivă, constructivă, greu de criticat, care îi consolidează profilul de lider protector și gospodar, pregătind terenul pentru o loialitate bazată pe valori, nu doar pe voturi.
Una peste alta, Georgescu dă semne de activare politică și merită urmărit ce alte acțiuni are în pregătire. (Bogdan Tiberiu Iacob)
