Trenul lui Ceaușescu. Povestea celui mai rapid și spectaculos tren construit vreo. Cât a costat? Ce s-a întâmplat cu el?

Trenul lui Nicolae Ceaușescu putea circula cu 200 km/h. Cât a costat? Ce s-a întâmplat cu el?

Nicolae Ceaușescu n-a fost mulțumit de trenul moștenit de la fostul conducător al partidului și al țării, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Astfel, odată cu consolidarea puterii sale, dar și cu creșterea propriei megalomanii, și-a dorit ceva mult mai bun pentru sine.

Fostul dictator folosea cel mai mult, în vizitele sale de lucru prin țară, elicopterul și ARO-ul prezidențial. Dar, pentru distanțe mai lungi, s-a ajuns la concluzia că „tovarășul” are mare nevoie de de un mijloc de transport confortabil și îndeajuns de dotat pentru a-i permite să stea câteva zile pe drumuri.

Iar soluția evidentă era trenul. Așa a apărut ideea construcției unui tren prezidențial nou, mai performant decât cel moștenit de la Gheorghiu Dej.

Trenul avea să fie construit într-un ritm rapid și la standarde de neconceput pentru acele vremuri, la uzina Astra Vagoane Arad, unde au fost făcute vagoanele, în timp ce locomotiva a fost realizată la Craiova, conform viata-si-politica.ro.

Pentru unele componente, s-a apelat și la firme din Germania și Franța, iar costurile totale s-au ridicat la aproximativ 2 milioane de dolari, o sumă imensă, mai ales pentru anii 80.

Sufrageria din tren – Foto: qsl.ro/Nini Vasilescu

„Bijuteria” pe șine a fost gata în 1982 și avea dotări spectaculoase, de ultimă generație, pentru acea vreme.

Trenul lui Ceaușescu avea nu mai puțin de 17 vagoane, ele fiind blindate, putând rezista la orice rafale de arme automate.

Citește și: Nicolae Ceaușescu, vinovat de explozia numărului de urși din România? Concluzia presei britanice

Potrivit mobilitate.eu, trenul avea in compunere urmatoarele vagoane:

• două vagoane speciale cu două dormitoare pentru preşedinte;
• două vagoane cu două dormitoare + sufragerie pentru preşedinte sau alte oficialităţi;
• un vagon cu 3 dormitoare şi două vagoane cu 4 dormitoare pentru miniştri;
• un vagon dormitor cu 9 cabine a câte două paturi;
• un vagon sufragerie;
• un vagon bucătărie;
• un vagon restaurant;
• două vagoane-uzină echipate cu două motoare Rolls Royce pentru alimentarea vagoanelor cu tensiune de 660v;
• un vagon transport auto cu cap de 4 autovehicule;
• un vagon pentru transmisiuni dotat cu echipamente STS;
• două vagoane clasa I cu 9 compartimente x 6 locuri.

Unul dintre dormitoare – Foto: qsl.ro/Nini Vasilescu

Trenul prezidenţial era o adevărată bijuterie pe roţi pentru acele vremuri, vagoanele fiind dotate cu aer condiţionat, mochete luxoase, lambriuri lucrate manual, grupuri sanitare cu bideuri şi căzi, mătase pe pereţi.

Despre specificațiile tehnice ale garniturii, incusiv despre măsurile speciale luate pentru siguranța „celui mai iubit fiu al poporului”, a povestit și fostul mecanic de locomotivă al trenului, Valentin Ghighilicea.

„Trenul era compus din vagoane foarte bine pregătite tehnic şi era dotat cu generatoare pentru a avea o autonomie de cel puţin o lună şi jumătate, astfel încât putea să staţioneze timp de o lună şi jumătate cu toate serviciile complete, dacă s-ar fi întâmplat vreo catastrofă.

S-a urmărit ca acest tren să nu poată fi zdrobit de terorişti. Trenul putea atinge o viteză de peste 200 de kilometri la oră, avea cele mai complexe şi moderne sisteme de frânare. Nimeni cu o armă automată nu ar fi putut reuşi să distrugă aceste vagoane”, a declarat el, pentru Adevărul.

Dincolo de lux și dotări, trenul lui Ceaușescu era cel mai rapid construit vreodată în România. Echipate cu boghiuri Minden Deutz, vagoanele erau capabile să ruleze cu o viteză de până la 200 km/oră, una de neconceput, deocamdată, la starea actuală a căii ferate din România.

Eventual, doar noua magistrală București – Constanța ar putea să suporte viteze de maximum 160 km/h, însă doar în teorie. În practică, ba canicula, vara, ba viscolul, iarna ori furturile periodice de material rulant, fac acest lucru greu de atins.

Sala pentru ședințe – Foto: qsl.ro/Nini Vasilescu

O mărturie directă despre viteza cu care era capabil să ruleze trenul prezidențial a oferit-o și Octavian Udriște, unul dintre cei mai cunoscuți ingineri feroviari români și fost director general al Metrorex, considerat „părintele metroului bucureștean”.

El a afirmat că, la recepția trenului, acesta a atins și 209 km/h, iar ținta era de atingere a unei viteze de 220 km/h.

„În 1975 când eram revizor general de siguranța circulației, a trebuit să recepționăm trenul lui Ceaușescu construit la Astra Vagoane pentru 200 km/h.

Am plecat de la Câmpina și până la Ploiești am mers cu 180 km/h, iar la ieșirea din Periș spre Buftea am atins 209 km/h cu o locomotivă de la Craiova și șase vagoane. Trebuia să atingem 220 km/h”, a explicat Udriște, în 2023, conform gadegetreport.ro.

Trenul prezidențial era considerat un obiectiv strategic, astfel că era păzit non-stop de Securitate, chiar și când se afla garat la Mogoșoaia.

Ceaușescu a folosit trenul în repetate rânduri. După Revoluție, acesta avea să mai fie utilizat doar sporadic.

După 1990 i-a transportat – în diferiți ani – pe președinții Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, dar și pe fostul prim-ministru, Adrian Năstase, la festivățile ocazionate de Ziua Naţională a României,ce au fost organizate în Alba-Iulia.

O parte a trenului prezidențial a circulat acum cinci ani, sub sigla „România 2019.eu” – Foto: mobilitate.eu/Andrei Marian PHOTOGRAPHY

Apoi, trenul lui Ceaușescu a fost garat la Mogoșoaia și de atunci, pentru mulți ani, nu s-a mai știut nimic de el. Ulterior, însă, a fost transformat într-un centru mobil de comandă pentru armata română.

El și-a făcut reapariția în Călăraşi, la exerciţiul HISTRIA 2015, unde a fost folosit drept centru de comandă NATO.

În cadrul exercițiului au fost folosite doar 4 vagoane, dar, de-a lungul timpului, opt dintre cele 17 vagoane inițiale au fost adaptate militar pentru a asigura suportul logistic pentru militarii români, scrie digi24.ro.

În 2019, trenul prezidențial, dotat cu 6 vagoane și purtând sigla România2019.eu, i-a transportat, de la București la Sinaia, pe membrii unei delegații de participanți la Conferința la nivel înalt privind transportul feroviar internațional.

Astfel, spre deosebire de alte lucruri rămase de la Ceaușescu, se poate spune că fostul tren prezidențial și-a găsit un nou destin.