Tunelurile dacice de sub Munții Carpați: Oraşe subpământene, uriaşi de cinci metri, , tunelurile ascund comori?

Tunelurile dacice reprezintă un adevărat mister. Munții Carpați sunt cei care ascund cea mai mare parte a istoriei dacilor.

Legendele dacice susțin că aceste drumuri subterane au jucat un rol important în dezvoltarea economică a Daciei. În vremuri de război, ele erau folosite pentru a adăposti femeile și copiii alături de cele mai de preț comori. De asemenea, atunci când situația o cerea, dacii foloseau tunelurile pentru a traversa munții cât mai rapid.

Așa s-a întâmplat și în anul 105, când împăratul roman a vrut să pecetluiască situația Daciei pentru totdeauna. Trupele romane au cucerit mai multe cetăți, pentru ca în cele din urmă să se apropie considerabil de Sarmizegetusa. Interesant este faptul că împăratul roman, după ce cucerea o cetate dacică, o reconstruia și lăsa mai mulți soldați s-o aibă în pază. Această decizie a fost luată pentru ca astfel să-i asigure spatele armatei sale, pentru că dacii erau recunoscuți pentru faptul că apăreau acolo unde te așteptai mai puțin.

Odată ajunși în fața marii bătălii, romanii și dacii lui Decebal s-au luptat cu îndârjire pentru ore bune. Era spre sfârșitul toamnei, zăpada domina Munții Carpați, ceea ce făcea ca luptă să fie extrem de grea. După mai multe ore de război, balanța tindea să se încline romanilor. Decebal simțind că bătălia urmează a fi pierdută, le-a ordonat ostașilor săi retragerea. În doar câteva minute, toți dacii dispăruseră ca prin minune. Romanii i-au căutat ore bune, dar parcă intraseră în pământ și nu mai vroiau să iasă.

Decebal a încercat astfel să-și reorganizeze armata, dar și să schimbe frontul operațiilor la Sud de Dunăre, pe teritoriul roman. În doar două zile întreaga armată a străbătut o distanță greu de imaginat în condițiile în care zăpada era din abundență, iar frigul aproape insuportabil. Dacii nu s-au teleportat, doar că au folosit unul dintre drumurile subterane, care străbăteau munții de la un capăt la celălalt.
Această istorie nu doar că nu este cunoscută pe deplin în zilele noastre, dar este presărată cu cele mai mari secrete pe care doar un popor mistic putea să le aibă. Astfel, unul dintre cele mai de preț comori dacice sunt tunelurile secrete care pur și simplu străbat acest lanț muntos de la un capăt la celălalt.

Despre existenţa tunelurilor aveau cunoştinţă numai sacerdoţii daci şi unii nobili, aceştia din urmă cunoscând doar anumite treceri strategige şi nu pe toate.

Ducând mai departe moştenirea spirituală a înaintaşilor lor, preoţii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pământ, secrete preluate de preoţii creştini, paznici ai comorilor spirituale şi nu numai, ale acestui popor şi retransmise mai departe doar călugărilor virtuoşi. Pentru că aici, în interiorul Bucegilor, există o parte din secretul existenţial al nostru, al românilor, ca popor.

Între mister și adevăr

Conducătorii romani au realizat că nu este posibil ca o întreagă armată să parcurgă o distanță atât de mare în mai puțin de două zile și prin diverse metode au aflat de tunelurile subterane pe care le foloseau dacii. Astfel, au organizat mai mult ambuscade și au reușit să înjumătățească armata dacică. Într-un final, marea bătălie de la Adamclisi a avut un singur învingător, iar dacii au fost pur și simplu reduși la tăcere.

Traian a ordonat astuparea drumurilor subterane pe care le descoperise, dar niciodată nu a știut că există atât de multe precum se bănuiește în prezent.

De-a lungul timpului, au fost efectuate diverse măsurători în speranța descoperirii acestor tuneluri impresionante. S-au descoperit două treceri subterane care fac legătura între zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urșilor și Carpații Occidentali. Mai mult, se presupune că aceste tuneluri au fost construite prin puterea magică a zeului suprem Zamolxe și că privite de sus formează un cap de lup imens, care are gura deschisă ca și cum s-ar arunca asupra prăzii sale.

Tunelurile dacice ascund comori?

Mai mult, legendele locale vorbesc şi despre existenţa unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat şi păstrat în zona de-a lungul a zeci de generaţii de conducători. Se spune că fiecare din aceştia trebuia să sporească tezaurul pe durata domniei lui şi nu avea voie să folosească niciodată odoarele de preţ din tezaurul sfânt.

Cei care nu au ţinut cont de asta au fost loviţi de un blestem cumplit, ei şi familiile lor fiind risipite în vânt. Se spune că acest blestem a lovit cele două ramuri conducătoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor şi cea a Danestilor, mulţi domnitori din aceste familii murind asasinaţi, ei şi familiile lor, pentru încercarea de a folosi tezaurul ţării în scop personal.

Uriaşii care trăiau printre daci

Câteva relatări din anii 1930 – 1950, completate cu „mărturii” din anii 1990 şi imagini editate de pe şantierele arheologice, oferă informaţii despre aşa-zisele schelete de uriaşi descoperite în Munţii Buzărului, în locul fostei cetăţi dacice Argedava şi în mai multe peşteri din România. În Argedava, în anii 1940 ar fi fost descoperite peste 80 de schelete de oameni, care ar fi avut până la cinci metri înălţime. Nu există dovezi arheologice, ci doar mărturii auzite de la localnici, care ar fi declarat că au dezgopat scheletele imense.

Tunelurile dacice folosite și ulterior

Profesorul Constantin Bursuc a cartografiat o vastă rețea de tuneluri care se află în subteran. Ele sunt de origine artificială și străbat o bună parte din subsolul României.

Profesorul Constantin Bursuc a cartografiat o vastă rețea de tuneluri care se află în subteran. Ele sunt de origine artificială și străbat o bună parte din subsolul României.

Profesorul susține că între munții Retezat, Bucegi și Satu Mare există o vastă rețea de tuneluri care unește aceste zone. O altă zonă cu astfel de construcții se află în vestul mănăstirii Tismana.

Se spune că există o rețea secretă de catacombe care au o lungime de 500 de kilometri. În vremea lui Iancu de Hunedoara, în anul 1444, a fost săpat un tunel cu o lungime de 58 de kilometri, care lega Șiria de Timișoara.

România este legată de Ungaria printr-un tunel, între localitățile Cenad și Szeged. În anul 1952, din ordinul lui Stalin, în zona localităților Jebel și Voiteg, județul Timiș, a fost construit un tunel cu o lungime de 33 de kilometri, care duce la granița cu Serbia.

Jules Verne, în romanul său Castelul din Carpați, descrie o astfel de rețea de tuneluri subterane. Fosta cetate de scaun a Țării Românești, Târgovişte, ascunde două tuneluri subterane. Unul are o lungime de 6 kilometri, iar cel de al doilea are o lungime de 30 de kilometri.
Lângă localitatea Corabia a fost descoperit un tunel care este săpat în profunzime, la o adâncime de 18 metri. Poate cel mai misterios tunel este cel care traversează Muntele Păduchiosu. Cu toate că tunelul era aproape gata, din ordinul Securității cele două intrări în tunel au fost blocate prin ziduri de beton armat.

Localnicii își amintesc despre masacrul care a avut loc în interiorul tunelului, înainte de retragerea germanilor.

Pentru a fi păstrat secret locul undea fost construit, germanii au ucis peste 100 de muncitori care lucrau la tunel. Se spune că, mai târziu, au fost descoperite scheletele acestora.

Tunelul are o înălțime de 5 metri și o lățime de 4,5 metri. Nu se cunoaște motivul pentru care Securitatea a blocat accesul în tunel.