Misterele Apusenilor, cei mai sălbatici munţi din România. Legenda uriaşilor care păzeau comorile lui Decebal
Munții Apuseni, adesea numiți “cei mai sălbatici munți din România”, reprezintă un adevărat labirint de peisaje dramatice, păduri dese și formațiuni geologice unice, care ascund secrete vechi de mii de ani. Situati în vestul țării, în Transilvania, acești munți se întind pe o suprafață de aproximativ 11.000 de kilometri pătrați, cuprinzând județe precum Alba, Cluj, Bihor și Hunedoara. Ei nu sunt doar un paradis pentru iubitorii de natură, ci și un tărâm al legendelor, unde istoria dacilor se împletește cu mituri supranaturale. Printre cele mai captivante povești se numără cea a uriașilor care, potrivit tradițiilor locale, păzeau comorile fabuloase ale regelui Decebal, ultimul conducător al Daciei înainte de cucerirea romană.
Geografia sălbatică a Apusenilor: Un tărâm neîmblânzit
Apusenii sunt caracterizați de un relief carstic impresionant, cu platouri înalte, chei adânci și peste 7.000 de peșteri și avene, multe dintre ele neexplorate complet. Cel mai înalt vârf, Bihorul (sau Curcubăta Mare), atinge 1.849 de metri, dar nu altitudinea face acești munți “sălbatici”, ci densitatea pădurilor seculare, râurile repezi și fauna diversă. Aici trăiesc urși, lupi, râși și capre negre, iar biodiversitatea este protejată în Parcul Natural Apuseni, declarat rezervație a biosferei de către UNESCO. Pădurile de fag și conifere acoperă peste 70% din suprafață, creând un mediu unde omul se simte mic în fața naturii.
Unul dintre cele mai emblematice locuri este Peștera Scărișoara, cea mai mare peșteră cu gheață din România, unde blocul de gheață vechi de mii de ani măsoară peste 100.000 de metri cubi. Coborârea în adâncurile ei este comparată cu o expediție himalayană, datorită condițiilor extreme și a labirintului subteran. Alte minuni includ Cheile Galbenei, unde apele au sculptat canioane abrupte, sau Platoul Padiș, un platou carstic plin de doline și lacuri temporare. Aceste formațiuni nu doar impresionează vizual, ci și ascund mistere geologice, cum ar fi fenomenele de dispariție subită a râurilor în ponoare.
Misterele naturale și supranaturale ale Apusenilor
Dincolo de frumusețea naturală, Apusenii sunt învăluiți în enigme. Zona este cea mai bogată în aur din România, cu mine exploatate încă din epoca dacică și romană. Legendele vorbesc despre tuneluri secrete și comori ascunse în adâncurile pământului, unde spirite păzesc bogățiile. Un exemplu este “Călugărul de Piatră”, o formațiune stâncoasă care, văzută dintr-un anumit unghi, pare a prinde viață, amintind de un călugăr în rugăciune. Localnicii povestesc despre fenomene supranaturale, cum ar fi lumini ciudate în păduri sau sunete inexplicabile în peșteri, atribuite adesea spiritelor străvechi.
Alte enigme includ “Fata din Diamant”, o legendă din zona Peșterii Scărișoara, unde o tânără frumoasă ar fi fost transformată în stâncă de o vrăjitoare, păzind un cristal magic. Aceste povești reflectă o tradiție orală bogată, transmisă de moți – locuitorii tradiționali ai Apusenilor – care îmbină elemente creștine cu mituri păgâne. De asemenea, munții sunt asociați cu evenimente istorice misterioase, precum dispariții inexplicabile ale exploratorilor sau descoperiri arheologice care sugerează prezența unor civilizații antice.
Legenda uriașilor: Păzitorii comorilor lui Decebal
Cea mai fascinantă legendă a Apusenilor este cea a uriașilor care păzeau comorile lui Decebal. Potrivit miturilor locale, Decebal, regele dacilor învins de romani în anul 106 d.Hr., a ascuns o comoară imensă – sute de tone de aur și argint – în munți, pentru a o feri de cuceritori. Istoricii romani, precum Cassius Dio, menționează că Decebal a deviat râul Sargetia (identificat astăzi cu râul Strei, în apropierea Apusenilor) pentru a îngropa averea sub albia lui, apoi a repus râul pe făgaș. Trădătorul Bicilis, un apropiat al regelui, ar fi dezvăluit secretul romanilor, care au recuperat o parte din comoară.
Dar legenda locală adaugă un element supranatural: uriașii. Se spune că Decebal a făcut un pact cu o rasă de giganți care trăiau în adâncurile Apusenilor. Acești uriași, numiți uneori “căpcăuni” sau “jidovi”, erau ființe înalte de peste trei metri, cu puteri supraomenești, care au acceptat să păzească comorile în schimbul liniștii în munți. Mitul este răspândit în zone precum Hunedoara și Bihor, unde bătrânii povestesc despre schelete gigantice găsite în peșteri sau despre stânci care ar fi fost aruncate de acești paznici.
O variantă a legendei descrie cum un grup de tineri aventurieri au încercat să fure comoara, dar au fost opriți de uriași înarmați cu săbii și coase uriașe. Blestemul lui Decebal, rostit înainte de sinucidere, ar proteja averea: “Cine va încerca să o ia, va pieri în chinuri”. Această poveste se leagă de alte mituri românești despre uriași, precum cei din Piatra Craiului sau Munții Perșani, sugerând o tradiție mai veche, posibil pre-dacică.
Deși istoricește, comoara lui Decebal este parțial confirmată de surse romane, legenda uriașilor adaugă un strat mistic, inspirând căutători de comori și turiști. În Ardeu, Hunedoara, localnicii încă vorbesc despre tuneluri dacice care duc la comori păzite de spirite gigantice.
Apusenii astăzi: Între legendă și realitate
În prezent, Munții Apuseni atrag mii de vizitatori anual, dornici să exploreze trasee de hiking, peșteri sau sate tradiționale precum Roșia Montană, faimoasă pentru minele romane. Totuși, misterele persistă: descoperiri recente de artefacte dacice și fenomene inexplicabile mențin vie aura supranaturală. Legenda uriașilor și a comorilor lui Decebal nu este doar o poveste, ci un simbol al rezistenței dacice și al bogăției ascunse a pământului românesc.
Apusenii rămân un loc unde natura sălbatică se îmbină cu mitul, invitând la aventură și reflecție. Cine știe ce secrete mai ascund aceste munți? Poate că uriașii încă veghează, așteptând momentul potrivit pentru a-și dezvălui tainele.
