Întotdeauna am fost fascinat de poveștile cu uriași, de uriașul din Jack și vrejul de fasole, de geniul lanternă gigantică din poveștile celor o mie și una de nopți, de roboții giganți din filmele SF…
Sunt ființe puternice, ne place să le vedem și să le auzim poveștile pentru că emit în sufletele noastre un amestec de forță, vanitate și mister, și cine nu iubește să fie puternic?
Puterea este adesea caracterizată de vanitate, o vanitate acceptabilă atunci când ești cât o clădire cu trei etaje, pentru că, fie că îți place sau nu, ești obligat să te uiți cu aroganță la cei mici care îți trec pe sub picioare.
Iar această aroganță, plină de putere, este și sursa misterului care îi înconjoară pe acești uriași, pentru că ne face să ne întrebăm cum au ajuns la mărimea lor?
Cum au apărut și cum au trăit? … Și cea mai importantă întrebare este de ce au dispărut? Și dacă au existat vreodată sau nu au existat niciodată decât în lumea miturilor și legendelor?
Știm noi totul?
Desigur, dacă ați întreba un istoric sau un biolog despre uriașul care stătea în vârful uriașului vrej de fasole care a crescut în grădina lui Jack, acesta ar râde și v-ar răspunde cu încredere: „Nu există giganți”.
Dar cum ? .. Cum rămâne cu tot folclorul și moștenirea religioasă despre ei, cum să nu existe? … Veți întreba inevitabil, iar el vă va răspunde, spunând: „Cum să nu existe? „
”Ok, dacă au existat, unde sunt rămășițele lor? … Urmele lor… Orașele lor… Știm că dinozaurii sunt creaturi gigantice care au trăit cu adevărat pe Pământ acum milioane de ani, deoarece avem mii de schelete fosilizate care indică existența lor , în timp ce nu am găsit nici măcar un singur schelet aparținând unui gigant”.
Discursul științific este sănătos, dar ne întrebăm : Oamenii de știință știu totul? …
Ei ne spun că omul modern a apărut și a colonizat acest pământ în urmă cu aproximativ două sute de mii de ani, dar ce știm noi despre aceste mii de ani? …aproape nimic! …
Cea mai mare parte a cunoștințelor noastre despre istoria omenirii se limitează aproape la ultimii cinci mii de ani, și să fim mai preciși, de când omul a învățat să scrie și ne-a lăsat consemnări despre viața sa, credințele, regii, războaiele și orașele sale.
Scrisul este standardul cunoașterii și, din acest motiv, savanții știu foarte multe despre aspecte ale vieții antice din Egiptul antic și Mesopotamia, deoarece popoarele care au fondat aceste două civilizații ne-au lăsat milioane de suluri de papirus hieroglific și tăblițe de lut cuneiforme, în așa măsură încât multe dintre ele se află încă în seifurile muzeelor din întreaga lume, așteptând să fie descifrate și citite…
Dar ce știm în schimb despre istoria Marii Britanii înainte de invazia romană din anul 43 d.Hr.? … Aproape nimic…
Este rezonabil! Marea Britanie, „Imperiul pe care soarele nu apune niciodată”… Istoria sa străveche este necunoscută?
Da, este adevărat, iar motivul este pur și simplu faptul că vechii „britanici” nu erau pasionați de scris și citit și nu o cunoșteau deloc.
Erau barbari, nu ne-au lăsat nicio informație despre ei înșiși și, din acest motiv, savanții de astăzi stau nedumeriți în fața unui mare monument istoric precum Stonehenge fără să știe nimic despre cine l-a construit și de ce a fost construit în primul rând?
Tot ceea ce au sunt relatări istorice contradictorii lăsate de istoricii medievali, pe care savanții refuză să le creadă, cum ar fi aceea că celebrul magician Merlin a adus un popor de uriași care locuia în Irlanda în vremuri străvechi și i-a folosit pentru a muta rocile uriașe și a construi acest edificiu maiestuos.
O legendă greu de crezut, nu-i așa? … Dar dacă acestea sunt doar mituri, cum putem explica construcția unor edificii mărețe precum Stonehenge și piramidele cu ajutorul unor pârghii și macarale din lemn simple și dărăpănate? Nu vi se pare imposibil?
