Este clar că în istoria omenirii au existat uriaşii. Ne spune chiar şi Biblia:
“În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (Geneza 6:4)”.
Dar, uriaşii au existat şi în România, o mulţime de schelete găsindu-se în Giurgiu sau în zona Buzăului.
De exemplu, între anii 1939-1951, la Argedava, judeţul Giurgiu, arheologii au descoperit nu mai puţin de 80 de schelete uriaşe, de umanoizi de 4-5 metri înălţime. Un martor ocular, Ioniţă Florea, a declarat că a văzut cu ochii lui schelete de uriaşi. Bărbatul a povestit că a dezgropat cu mâna lui un craniu incredibil de mare, mult mai mare decât cel de om; osemintele erau urcate într-un camion şi duse în altă parte, fără să se ştie unde. Se spune că în total au fost descoperite peste 80 de schelete.
La începutul anilor 90, săpând pe o colină, localnicii din satul Scăieni, comuna Bozioru, judeţul Buzău, au descoperit schelete uriaşe, măsurând în jur de 2,40 metri, chiar mai mult, cu căpăţâni ca „dovlecii de prăsilă”. Din păcate, autorităţile n-au dat importanţă necropolei de uriaşi.
Pe de altă parte, după ce a studiat istoriografia antică a regiunilor din nordul şi sudul Dunării, precum şi vechi tradiţii din ţara noastră, Nicolae Densuşianu a susţinut în opera sa “Dacia preistorică”, cu foarte multe citate din textele unor istorici antici şi din diferite veacuri ale mileniului nostru, un fapt prea uşor uitat: pe teritoriul vechii Geţii -România ar fi locuit o importantă populaţie de oameni înalţi şi foarte puternici, din care ar fi făcut parte înseşi grupurile titanilor şi ale giganţilor care, într-o epocă a gloriei lor, s-au luptat sau au colaborat cu zeii din mitologia greacă.
De asemenea, în baza localizărilor specificate de istorici greci şi romani în textele lor antice, eruditul istoric român a enunţat o concluzie foarte sugestivă:
Românii, de când sunt ei, au stat pe aceste locuri; ei sunt aici de la începutul lumii, iar sămânţa noastră este de la uriaşi.
Aceasta înseamnă că titanii şi giganţii din bogata mitologie a istoricilor antici greci şi romani (mitologie „împrumutată“ de la noi, românii – n. r. Carmen Pankau) şi-ar fi avut ţara aici, în câmpia şi în munţii Carpaţi de la nord de Dunăre. Aceşti uriaşi, au purtat diverse nume locale, ca de exemplu novaci sau jidovi.
Acelaşi Densuşianu oferă şi un citat interesant dintr-o tradiţie probabil antică, păstrată în fostul judeţ Vlaşca. Citatul confirmă vechimea celui de-al doilea nume generic păstrat în popor pentru uriaşi şi totodată poate fi foarte important sub aspect istoric:
“În timpul uriaşilor, munţii şi câmpiile au ars trei ani, apoi uriaşii [Jidovii] au fost înecaţi de o ploaie mare, care a ţinut mult timp” (probabil că e vorba de potopul lui Noe).
Încă mai există vechi denumiri geografice păstrate în timp, cum ar fi în judeţul Gorj, unde au rămas numele localităţii Novaci (actualmente oraş) şi denumirile Jidova, Jidoviţa, Jidvei (comună în judeţul Alba). În Carpaţii Orientali, pe versantul vestic a muntelui Ceahlău, pentru defileul traseului spre Cheile Bicazului s-a menţinut foarte mult timp denumirea Valea Jidovului, care a fost schimbată abia în secolul al XVI-lea în Jgheabul lui Vodă (întrucât pe acolo s-a refugiat domnul Petru Rareş în drum spre Transilvania).
