După părerea unor istorici, împăratul Commodus, cunoscut şi ca „împăratul gladiator”, a fost cel mai crud și mai dement dintre împăraţii romani.
În competiția pentru cel mai rău împărat roman din toate timpurile, câteva nume ies în evidență. Caligula, de exemplu, a cărui desfrânare și perversiune sunt legendare până în ziua de azi. Sau Nero, care a devenit renumit pentru cruzimea sa și care, conform legendei populare, nu a făcut altceva decât să cânte la lira sa în timp ce Roma ardea până la cenușă. Apoi mai este Commodus, care a reușit toate acestea și chiar mai mult decât atât.
Împăratul Commodus a avut o domnie relativ lungă, de aproximativ 13 ani. El este unul dintre puținii urmași direcți ai unui împărat roman, un caz similar fiind cel al lui Vespasian, care a avut doi fii ce i-au succedat. De fapt, Commodus este singurul împărat din Dinastia Antonină (denumită astfel după Antoninus Pius, care a avut cea mai lungă și paşnică domnie) care a urmat la tron după tatăl său biologic, nu după un tată adoptiv.
Domnind din anul 180 până în 192 d.Hr., Commodus și-a ignorat aproape complet îndatoririle oficiale. În schimb, s-a dedicat haremului său format din 300 de femei și un număr similar de bărbați, s-a luptat ca gladiator în Colosseumul din Roma și a ordonat execuția a nenumărați dușmani, aliați și chiar membri ai familiei.[sursa]
tunci când Roma a ars în timpul său, nu numai că nu a făcut prea multe eforturi pentru a opri incendiul, dar a insistat ca orașul reconstruit să fie redenumit în onoarea sa. De asemenea, credea că este reîncarnarea puternicului semizeu mitologic Hercule.
Puțin cunoscut astăzi, dar căruia i s-a dat un impuls de recunoaștere prin interpretarea lui Joaquin Phoenix în filmul Gladiatorul din anul 2000, împăratul Commodus a fost, în cuvintele lui Michael Kerrigan, autorul cărții A Dark History: The Roman Emperors From Julius Caesar to the Fall of Rome (O istorie întunecată: Împăraţii romani de la Iulius Cezar la căderea Romei), „cel mai ciudat și mai dement dintre împărați”.
Copilul împărat
Commodus avea doar 15 ani atunci când tatăl său, împăratul Marcus Aurelius, l-a făcut co-împărat și l-a uns ca eventual succesor al său, în ciuda faptului că tânărul era în mod clar nepotrivit pentru această funcție. „Încă din primii ani de viață era josnic și dezonorant, crud și libidinos, spurcat de gură, mai mult decât atât, și desfrânat.”, a scris istoricul timpuriu Aelius Lampridius.
Atunci când Marcus Aurelius, foarte iubit de popor, a murit în anul 180, Commodus a devenit unic împărat la vârsta de 18 ani. Se zvonea că Commodus ar fi avut un amestec în moartea sa, dar istoricii de astăzi sunt sceptici.
Marcus Aurelius ar fi fost un personaj greu de egalat pentru orice succesor. Barry Strauss, profesor de istorie și limbi clasice la Universitatea Cornell și autor al cărții Ten Caesars: Roman Emperors From Augustus to Constantine (2019), îl numește „cel mai uman, decent și filosofic dintre toți împărații”. Fiul său ar fi fost opusul.
În timp ce Commodus s-a bucurat de numeroasele avantaje ale funcției sale, nu era prea interesat să facă nimic din ceea ce presupunea munca. În schimb, a delegat acest lucru unei serii de locotenenți de încredere. Când nu mai avea încredere în ei, punea să fie uciși – de multe ori în mod oribil – și numea pe altul.
Acest lucru, împreună cu bogăția sa incomensurabilă, i-a oferit lui Commodus o mulțime de oportunități de a se ocupa de alte pasiuni, în special de a urmări competițiile de gladiatori și de a participa el însuși la acestea.
„Adesea ucidea în public un număr mare de oameni și de animale”„De exemplu, de unul singur, cu propriile mâini, a trimis cinci hipopotami împreună cu doi elefanți în două zile succesive; de asemenea, a ucis rinoceri și un cămilopard [girafă].”, scria un alt istoric din vechime, Dio Cassius.
Într-o altă zi a ucis 100 de urși, înjunghiindu-i cu sulița din siguranța balconului arenei.
Într-un caz, a adunat un număr mare de oameni care își pierduseră picioarele, i-a îmbrăcat în șerpi, le-a dat bureți să arunce în el în loc de pietre și i-a lovit cu bâta până la moarte, pretinzând că sunt uriași. Se pare că a fost mai atent cu gladiatorii adevărați, nu a ucis niciunul, dar le-a tăiat ocazional urechea sau nasul. Bineînțeles, aceștia au avut bunul simț de a-l lăsa să câștige luptele lor.
În total, împăratul Commodus ar fi pretins că a câștigat aproximativ 12.000 de lupte în arenă, lăudându-se în același timp că a făcut-o cu mâna stângă.
Împăratul Commodus a luat-o razna
Sănătatea mintală nu a fost niciodată punctul forte al lui Commodus, iar acesta pare să fi devenit din ce în ce mai rupt de realitate pe măsură ce își continua domnia.
După ce s-a convins pe sine că este reîncarnarea lui Hercule, a cheltuit sume enorme pentru a convinge și restul Romei de acest lucru. În acest scop, a îndepărtat capul lui Nero de pe Colosul lui Nero, o statuie de bronz de 30 de metri care se afla în apropierea Colosseumului, și l-a înlocuit cu o replică a propriului său cap. De asemenea, a echipat statuia cu o bâtă și a pus un leu de bronz la picioarele sale pentru a întări comparația cu Hercule. Alte statui ale lui Hercule, îmbrăcate în piei de animale și fluturând o măciucă, au fost trimise în cele patru colțuri ale imperiului roman.
Împăratul Commodus a decis, de asemenea, să redenumească lunile anului – toate cu numele său. August, de exemplu, a devenit Commodus, Octombrie a devenit Herculeus, iar restul au făcut referire la unul sau altul dintre numeroasele sale titluri pe care și le atribuia singur.
Atunci când un incendiu a devastat Roma în anul 191, împăratul a văzut oportunitatea de a redenumi Roma în Colonia Lucia Annia Commodiana, sau Colonia lui Commodus. De acum înainte, romanii vor fi numiți Commodiani, iar Senatul Roman a devenit norocosul Senat Commodian.
Imperiul contraatacă
Nebunia lui Commodus nu a fost pe placul elitei romane, deși puțini au îndrăznit să-l conteste public, iar dacă au făcut-o, nu au mai trăit mult timp.
Împăratul Commodus a supraviețuit unei tentative de asasinat organizate de propria sa soră în anul 182, atunci când presupusul asasin și-a anunțat intențiile înainte ca acesta să-și poată scoate sabia și a fost atacat de gărzi. Commodus a dispus ca el și mulți alții, vinovați sau nu, să fie uciși ca represalii. Și-a trimis sora în exil pentru o scurtă perioadă de timp, apoi a pus să fie și ea ucisă.
O tentativă de asasinat din anul 187 a eșuat, de asemenea, dar în anul 192, complotiștii s-au descurcat mai bine. Doi dintre funcționarii săi de rang înalt, posibil cu ajutorul amantei sale, l-au otrăvit mai întâi (fie cu vin, fie cu carne de vită, în funcție de relatări). Când acest lucru nu a funcționat, au adus un luptător profesionist pe nume Narcissus, care apoi l-a strangulat.
Commodus avea 31 de ani atunci când a fost asasinat.
Cât de rău a fost împăratul Commodus?
În cartea sa din anul 2021, Evil Roman Emperors: The Shocking History of Ancient Rome’s Most Wicked Rulers from Caligula to Nero and More (Istoria șocantă a celor mai răi conducători ai Romei Antice, de la Caligula la Nero și mai mult), autorul Phillip Barlag îi acordă lui Commodus locul nr. 1, numindu-l „un personaj autoindulgent și prostănac”, ca să nu mai vorbim de „bolnav, crud, sadic, nebun și rău”.
Istoricul Barry Strauss subliniază că, oricât de răi ar fi devenit în cele din urmă Caligula și Nero, fiecare dintre ei „și-a început domnia la înălțime”, în timp ce „Commodus a început rău” – și așa a rămas. În special, isprăvile sale în arenă au fost o rușine care nu se potrivea rolului său de conducător. „Dacă Commodus nu a fost cel mai rău împărat din istoria romană antică”, spune Strauss, „cu siguranță a fost cel mai nedemn în ochii elitei romane”.
