De ce țara noastră se numește România și nu Dacia? Întrebarea la care nu mulți știu să răspundă

V-ați întrebat de ce țara noastră nu a păstrat numele de Dacia și a primit denumirea România? Numele unui stat este cartea de vizită a națiunii respective, este oglinda unică, prin timp, care-i reflectă, sintetic, imaginea atât în interior, cât şi pe plan mondial. Ţara noastră avea un nume: Dacia. Nume cu rezonanţă majoră în lumea antică, nume cunoscut şi apreciat pe tot cuprinsul Europei. De ce a fost schimbat cu altul?

Țara noastră ar fi trebuit, după Unirea de la 1859, să se numească Dacia şi nu România. Însă, din nefericire, prin actul Unirii de la 1859 dispare din uzul curent numirea Dacia, fiind adoptată aceea de „Principatele Române” și, mai târziu, în 1862, aceea de România.

România, termen inventat de un străin

România a fost un termen inventat de un străin, Rudof von Ems, în anul 1250. Acesta considera și denumea, la acea vreme, vechiul teritoriu al Daciei ca fiind „Rumenia”. De asemenea, într-un document descoperit în Arhivele de Stat din Milano (1459), domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazul să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.

Dacia a fost o provincie romană după cucerirea de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106. Timp de 165 de ani, până în 271, Dacia a fost provincie romană, în ciuda faptului că acest teritoriu nu fusese complet cucerit. Provincia romană Dacia își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. Așadar, fiind provincie romană, nu ar trebui să ne surprindă faptul că țara noastră a ajuns să se numească România.

În documentele oficiale, numele de România s-a folosit pentru prima oară din 1862, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei. A fost posibil deoarece în acel an sultanul otoman Abdul Aziz şi-a dat acceptul cu privire la crearea noului stat, ce avea din 1859 același domnitor și o administrație comună.