A existat Moise cu adevărat? Explicația despărțirii în două a Mării Roșii pentru Moise și poporul său

Căutarea profetului biblic Moise ca personaj istoric este complexă. Iar dezbaterea pentru negarea sau confirmarea existenței sale rămâne deschisă.

Potrivit istoricilor, Moise este o figură legendară. Până în prezent, nu s-a găsit niciun document care să ne vorbească despre Moise în perioada în care se spune că a trăit, adică în jurul anului 1250 î.Hr.

Și nu s-a găsit niciun document care să vorbească despre un exod din Egipt, potrivit Haaretz. Cel puțin, nu în modul în care este prezentat în Biblie. Mulți cercetători au încercat să găsească dovezi, dar nu s-a descoperit nimic elocvent despre rătăcirea israeliților, vreme de 40 de ani în deșert.

O dezbatere istorică

Cu toate acestea, cercetarea lui Moise ca figură istorică a fascinat întotdeauna oamenii de știință care au fost în căutarea unor indicii care să-i dovedească sau să-i nege existența. O dezbatere care, în 2015, a fost redeschisă odată cu filmul Exodus: Gods and Kings al lui Ridley Scott.

Așadar, din timpul lui Ramses al II-lea (care a domnit între 1279 și 1213 î.Hr.), adică faraonul care ar putea fi, ipotetic, cel care s-a opus lui Moise, nu s-a găsit niciun document care să ne vorbească despre profet sau despre un exod al evreilor.

Dar este adevărat, de asemenea, că lipsesc atât de multe lucruri despre domnia acestui faraon: de fapt, există monumentele funerare, dar nu și arhivele (dacă au existat) din Pi-Rameses, orașul construit de faraon și unde, conform Bibliei (Ex 1:11), evreii lucrau ca sclavi.

Relațiile dinttre Egipt și Palestina

Cu toate acestea, un sâmbure de adevăr istoric este posibil: diverse săpături arheologice documentează faptul că relațiile dintre Egipt și Palestina au fost frecvente și că oameni din Palestina ar fi putut trăi în Egipt într-un moment al istoriei egiptene.

Unii istorici cred că exodul evreilor din Egipt, cel puțin în termenii în care este relatat în Biblie, nu a avut loc. Dar nu pot fi excluse ipoteticele „evadări” a câtorva sute de evrei din Egipt.

Stela lui Merneptah – cunoscută și sub numele de Stela lui Israel sau Stela Victoriei lui Merneptah

Printre indiciile care ar putea ajuta la datarea exodului și, prin urmare, a prezenței evreilor în Canaan, se numără stela lui Merneptah

(1208/9 î.Hr.), faraonul egiptean care i-a succedat lui Ramses al II-lea. Pe inscripție apare un grup numit Israel printre popoarele care trăiau în Siria-Palestina. Și aceasta este cea mai veche mărturie care există.

Despărțirea apelor Mării Roșii

Știința încearcă să explice unul dintre cele mai vechi și mai misterioase evenimente din Biblie: despărțirea apelor Mării Roșii de către Moise.

Despărțirea apelor Mării Roșii, descrisă în Vechiul Testament, de către Moise, pentru a-i pune în siguranță pe israeliții urmăriți de egipteni, s-ar putea să nu fi fost un miracol divin, ci unul atmosferic, conform cercetătorilor.

Aceasta este concluzia, considerată de mmulți drept o blasfemie, la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea din Colorado și de la Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică din SUA. Oamenii de știință au folosit o simulare computerizată complexă pentru a reconstitui vânturile și mișcările valurilor care ar fi dat naștere limbii uscate de pământ folosite de poporul ales pentru a scăpa de urmăritori.

Explicația științifică

Potrivit lui Carl Drews și colaboratorilor săi, însă, locul incredibilului eveniment nu este Marea Roșie, ci un loc mai la nord, în delta Nilului, în apropiere de Marea Mediterană: Lacul Manzala, conform nbcnews.com.

„Rezultatele simulării coincid aproape perfect cu relatarea Exodului”, explică Drews. Un vânt puternic dinspre est, care s-a ridicat în timpul nopții, ar fi putut împinge înapoi apele unei lagune suficient de mult timp pentru ca poporul lui Moise să treacă, iar apoi acel coridor să se închidă peste soldații faraonului.

„Despărțirea apei poate fi explicată cu ajutorul modelelor fluidodinamice”, spune Drews, „vântul mișcă apa conform unor legi compatibile cu fizica, iar astfel creează un pasaj uscat cu apă pe ambele părți, care se închide brusc. Exact ca în povestea biblică.

Drews a petrecut ani de zile studiind istoria traversării și s-a bazat pe studii de geografie antică care i-au permis să reconstruiască morfologia zonei și adâncimea Nilului în diferitele părți ale deltei. El a folosit apoi aceste informații pentru a alimenta o simulare pe calculator care i-a permis să identifice zona în care ar fi putut avea loc evenimentul extraordinar.

Conform calculelor lui Drews, un vânt de 100 km/h care ar fi suflat dinspre est timp de 12 ore ar fi putut crea un coridor uscat de 3-4 kilometri lungime și 5 kilometri lățime, care ar fi fost deschis timp de aproximativ 4 ore într-o lagună din apropierea actualului Port Said.

Alte studii efectuate în trecut au speculat că retragerea apelor ar fi putut fi cauzată de un taifun sau de un tsunami, dar aceste două teorii nu se potrivesc cu relatarea biblică: vântul unui taifun nu le-ar fi permis israeliților nici măcar să se ridice în picioare, în timp ce un tsunami nu provoacă divizarea apelor, așa cum este descris în textele sacre.