Care a fost cauza războaielor daco-romane, de fapt? Geniala stratagemă folosită de Decebal

Care a fost cauza războaielor daco-romane, de fapt? Istoria conflictelor între cei pe care-i considerăm strămoșii noștri a avut rădăcini mai vechi decât înfruntarea Decebal-Traian Cucerirea Daciei, în anul 106 d. Hr, a fost doar finalul unor evenimente derulate pe multe decenii.

Care a fost cauza războaielor daco-romane, de fapt? Încheiate în 106 d. Hr, prin victoria legiunilor conduse de împăratul Traian și sinuciderea regelui Decebal, conflictele derulate între strămoșii poporului român au avut o istorie mai veche, plină de evenimente care au dus la bătăliile decisive desfășurate pe parcursul războaielor din 101-102 d.Hr. și 105-106 d. Hr.

Care a fost cauza războaielor daco-romane, de fapt? Geniala stratagemă folosită de Decebal

Istoria conflictelor daco-romane se sfârșește odată cu cucerirea Daciei de către Traian, în 106 d. Hr, dar nu a început atunci.

Cu aproape o jumătate de secol înainte de Decebal, celălalt mare conducător al dacilor, Burebista, reușise să construiască un stat puternic și temut în regiune.

El chiar ajunge să se implice în războiul pentru putere între Iulius Cezar și Pompei, luându-i partea celui din urmă.

Un pariu necâștigător, însă pentru că Cezar a triumfat, iar următoarea sa mutare ar fi fost atacarea Daciei.

Lucru care nu s-a mai întâmplat, Cezar fiind asasinat în anul 44 î.Hr soartă ce avea să fie împărtățită și de Burebista, în același an.

Când și-a propus cucerirea Daciei, șase deenii mai târziu, împăratul Marcus Ulpius Traianus – mai simplu, Traian – a avut în vedere cîteva aspecte: nevoia de stabilitate pe linia Dunării şi bogăţiile Daciei, mai ales aurul ei.

Dar, nu în ultimul rând, voia să spele rușinea înfrângerii generalului Cornelius Fuscus şi a păcii încheiate de împăratul Domiţian, unul dintre predecesorii săi, ce condusese imperiul între anii 81 – 96 d. Hr.

În plus, creșterea puterii dacilor era un serios motiv de îngrijorare pentru romani. Una dintre strategiile doborârii acestei forțe a fost extinderea teritoriilor romane și înconjurarea Daciei cu popoare barbare, adversari ai dacilor şi clienţi ai Imperiului.

Ceea ce aproape reușiseră, atunci când regele Duras ocupa tronul Daciei. Astfel că dacii erau aproape obligați să străpungă această încercurire, iar asta nu se poate obține decât prin confruntare directă.

Confom istoricului Dio Cassius, în acest context în care era nevoie de un conducător mai tânăr, mai energic și decis, Duras „dă de bună voie domnia lui Decebal”, scrie istoriiregasite.wordpress.com.

Motivele erau evidente: „pentru că era ager în planurile de război ca şi în împlinirea lor, ştia să-şi aleagă timpul când să năvălească asupra duşmanului, tot aşa de potrivit ca şi momentul când să bată în retragere, era dibaci în a întinde curse, viteaz la luptă, ştiind să se foloseasă înţelept de biruinţă şi să iasă bine dintr-o înfrângere”, mai scria Dio Cassius.

Astfel, Decebal, căruia i se mai spunea și Diupaneus sau Diurpaneus – izbuteşte să refacă unitatea politica a dacilor, care se fărâmițase după moartea lui Burebista.

Ănceputul conflictului armat a fost favorabil dacilor, care trec Dunărea și zdrobesc, spre finalul anului 85 d.Hr., armata guvernatorului Moesiei, Oppius Sabinus. Acesta e ucis, iar capul lui tăiat și luat ca trofeu.

La auzul veștii, împăratul Domițian pornește el însuși în fruntea legiunilor pentru a-i pedepsi pe daci.

Dar, pentru a nu se obosi prea tare, el se oprește oraşul Naissus din Moesia, adică Niş, din Serbia de astăzi, ca să se desfete cu petreceri extravagante.

În schimb, îl trimite „la înaintare” pe generalul Cornelius Fuscus. Inițial, văzând mulțimea legiunilor romane, Decebal a propus pace, dar a fost refuzat.

Atunci, regele dac a trimis vorbă că ,pe viitor, dacă romanii vor vrea să încheie pace cu el, le-o va acorda numai în schimbul unei sume care să reprezinte câte doi oboli (n.r. – monedă antică din argint sau bronz de mică valoare) de fiecare Roman din Imperiu.

După ce Fuscuc trece Dunărea înaintează spre inima teritorului dac urmând cursul Oltului. Nu se cunoaște locul luptei ce a urmat, dar e cert cp Fuscus a avut aceeași soartă ca Sabinus, dacii capturând incusiv un steag de legiune romană, cea mai are umilință pentru acei soldați, unitatea militară fiind, conform regulilor, desființară ulterior.

Domițian, cae deja sărbătorea în avans, în Nassus, victoria lui Fuscus și cucerirea Daciei, a rămas cu mâncarea-n gât când a auzit rezultatul real de pe câmpul de luptă. Dar trage niște învățăminte.

Astfel, în anul 88, nu-și mai subestimează adversarul și trimite o armată sub conducerea priceputului şi viteazului Tettius Julianus. Și acesta trece Dunărea, prin zona Banatului și îi atacă prin surprindere pe dacii care suferă pierderi grele.

Temându-se ca Julianus să nu pornească spre capitala Sarmizegetusa, Decebal aplică o stratagemă genială. cunoscută tot din scrierile lui Dio Cassius

El pune să se taie copacii unei păduri întregi la înălţimea unui om şi-i îmbracă în haine de soldaţi, spre a face pe adversar să creadă că mai are încă în faţa sa forţe importante, gata de luptă.

Izvorul citat adaugă că Julianus ar fi fost înşelat de acest subterfugiu şi că romanii s-ar fi retras.

Povestea nu e confirmată de alte izvoare istorice, dar cert este că dacii și romanii au făcut pace, în cele din urmă.

Mai mult, Domițian primește solia dacilor condusă de Diegis, fratele lui Decebal, și-l recunoaște oficial pe cel din urmă drept rege al Daciei. În plus, îi oferă și o sumă de bani anuală.

Mai mult, ca unui adevărat aliat, Domițian a trimis dacilor, în următorii an, arme, maşini de război, precum şi meşteri şi ingineri pentru construcţiile militare pe care urmau să le ridice aeștia pe teritoriul lor.

Practic, se ajunsese în situația invocată de Decebal, Dacia primind din partea Imperiului Roman un fel e tribut, în schimbul păcii.

Acest lucru a fost pereput de alți romani drept o gravă atingere adusă prestigiului şi demnităţii romane. Iar printre aceștia s-a numărat și Traian. care, din clipa în care a ajuns împărat a avut un singur gând: cucerirea Daciei.

Restul este, în general, cunoscut. În urma a două războaie sângeroase, 101-102 și 105-106, Dacia este cucerită și transformată în provincie romană, iar Decebal preferă să se sinucidă decât să fie luat prizonier.

Că obiectivul economic al lui Traian a fost și el atins o dovedește imensa prdă de război luată de romani. Astfel, istoricii consideră că din Dacia s-au scrus către Roma circa 166 tone de aur și 331 de tone de argint.

Citește și: Care a fost cel mai bogat rege dac? De el se leagă numele faimoaselor monede de aur dacice

Astfel, pentru a-și celebra victoria, Traian și-a permis să organizeze 123 de zile de jocuri și lupte, în care au fost angrenați nu mai puțin de 10.000 de gladiatori.

În plus, a anulat toate datoriile și a scutit toți contribuabilii de impozitul datorat statului pe un an. Iar rușinea suferită de Fuscus și Domițian a fost spălată, onorarea imperială fiind „reperată”.