Papesa Ioana – femeia-papă care s-a deghizat în bărbat și a născut pe stradă
De la Apostolul Petru şi până în prezent au fost aleși în total 266 de Suverani Pontifi, și fiecare dintre aceștia a fost bărbat.
Însă, o legendă medievală spune că în jurul anului 855, o femeie educată, deghizată în bărbat, a fost desemnată Papă. Această legendă a Papesei Ioana, cunoscută și drept Papa Ioan al VIII-lea sau Ioan Anglicus (Ioan Englezul) – nume pe care îl purta în timp ce se deghiza în bărbat, reprezintă unul dintre cele mai populare mistere ale papalității medievale.
Conform legendei, a reușit să ajungă Papă în lumea medievală, într-o vreme în care femeile erau complet excluse din ierarhiile bisericești.[1]
Papesa Ioana: între adevăr şi legendă
Potrivit unei legende Ioana s-ar fi născut în 818, în familia unor misionari englezi din orașul Mainz (Germania de astăzi), pe malurile Rinului, fiind o fată de o frumusețe și o inteligență remarcabile.
La vârsta de 12 ani, ea s-a îndrăgostit de un călugăr. În acest context, a părăsit casa părintească, a îmbrăcat haine bărbătești și a intrat în mănăstire, ca novice, pentru a fi alături de iubitul său.
Sub numele de Ioan Anglicus, după cum își spunea ea însăși, își petrecea zilele rugându-se sau citind în bibliotecă, iar nopțile și le închina dragostei. Curând însă, înșelăciunea a fost descoperită și cuplul s-a văzut nevoit să fugă. Ca sa scape de pedeapsa Bisericii, cei doi îndrăgostiţi au pornit în pelerinaj prin Europa și apoi spre Țara Sfântă. La Atena, călugărul a dispărut, iar Ioana a pornit singură spre Roma.
Sub aceeași falsă înfățișare de bărbat, ea a lucrat, conform unor surse, ca notar sau, conform altora, ca dascăl. Indiferent care a fost slujba inițială, Ioana avea să ajungă, în curând, o figură cunoscută. Elocința îi era admirată de către studenți, înțelepciunea de către filozofi, cardinalii i-au remarcat cunoștințele teologice, iar slujitorii Papei o îndrăgeau pentru generozitate.
La moartea Papei Leon al IV-lea, în 855, Ioana a fost, în mod unanim, aleasă succesor și a ocupat Scaunul Papal sub numele de Papa Ioan al VIII-lea.
Papesa Ioana era respectată și iubită și a rămas Suveran Pontif timp de doi ani, înainte de a fi descoperită. Povestea ei a inspirat numeroase lucrări de artă și literatură și ea rămâne un posibil simbol al puterii femeilor în perioada medievală.
Existenţa Papesei Ioana, contestată
Istoricii moderni susțin că Papesa Ioana nu a existat și că povestea ei a fost inventată de către călugării medievali răuvoitori. Însă, există mai multe referințe la o femeie-Papă în cronci din secolele al XII-lea și al XIII-lea.
Totuși, cea mai cunoscută poveste este cea care apare în „The Chronicle of Popes and Emperors”, de Martin de Opava, scrisă la jumătatea secolului al XIII-lea. Potrivit lui Martin, Papesa Ioana a fost o femeie engleză care a trăit în secolul al IX-lea. Aceasta a fost adusă în Atena de un bărbat – un călugăr, de care se îndrăgostise.
Acolo, îmbrăcată în băiat, ea a primit educație și a fost admirată pentru cunoștințele și istețimea ei. Apoi, ea s-a mutat în Roma și a început o carieră de profesoară.
În timp, reputația ei a crescut, la fel și respectul celor din oraș pentru ea. Astfel, când a venit vremea alegerii unui nou Papă, nu a părut să existe o persoană mai potrivită pentru acest rol.
Papesa Ioana și-a dezvăluit identitatea în cel mai spectaculos și cumplit mod posibil. Potrivit lui Martin, pontificatul Papesei Ioana a fost de succes. Însă, după doi ani, acesta s-a încheiat dezastruos.
Papesa Ioana a rămas însărcinată cu acel însoțitor anonim al ei, iar într-o zi, în timpul unei procesiuni prin Roma, pornind de la Bazilica Sfântul Petru din Roma, ea a intrat brusc în travaliu. Papesa ar fi născut char acolo, în mijlocul străzii, șocând mulțimea și clericii care erau prezenți.
Ce a urmat este neclar
Potrivit unei versiuni a acestei povești, din cronica lui Martin, Papesa Ioana ar fi murit pe stradă, imediat după ce a născut.
Totuși, o altă variantă a textului lui Martin sugerează că Papesa Ioana a supraviețuit și că a fost exilată. Copilul ei ar fi crescut și ar fi ajuns să aibă o carieră distinsă în cadrul bisericii, devenind Episcop de Ostia.
Potrivit legendei, Papesa a fost înmormântată în catedrala din Ostia, la cererea fiului ei.
Într-o variantă mai neagră a poveștii, imediat ce a născut, Papesa Ioana a fost asaltată de mulțimea furioasă. Ea ar fi fost lovită și fugărită pe străzile Romei, după care ar fi murit prin lapidare.
„Unul dintre Papi nu este inclus în lista oficială a Suveranilor Pontifi. A fost o femeie care s-a deghizat în bărbat și a reușit să devină cardinal, apoi Papă. Într-o zi, în timp ce se află călare pe un cal, a născut un copil. Imediat, potrivit legii române, a fost legată de coadă calului și tărâță și ucisă cu pietre. În locul în care a fost îngropată scrie: «Petre, Pater Patrum, Papisse Prodito Partum» (O, Petru, condamnă nașterea femeii Papă). Tot atunci a fost decis un post negru de 4 zile, numit «postul femeii Papa»”, scrie în cronica Chronica Universalis Mettensis a lui Jean de Mailly.
Blasfemia care a generat dezastre
Alegerea unei femei ca Papă a fost privită de mulți comentatori din perioada medievală drept o batjocură imensă a ordinii naturale. Potrivit scriitorului Petrarch din secolul al XIII-lea, mai multe evenimente stranii și terifiante au avut loc în Europa după ce a fost dezvăluită adevărata identitate a Papesei Ioana.
Mediul rural din Franța ar fi fost cotropit de lăcuste uriașe care au provocat îmbolnăvire, decese și au făcut distrugeri.
În Brescia, Italia, ar fi plouat cu sânge timp de trei zile și trei nopți. Mulți clerici medievali au privit aceste lucruri drept o pedeapsă de la Dumnezeu pentru faptul că unei femei i-a fost permis să ajungă Papă și s-au hotărât să se asigure că nu se va mai întâmpla vreodată acest lucru.
Examinarea Papilor care au urmat
O legendă spune că toți Papii care au urmat au fost supuși unei examinări fizice înainte de a fi aleși oficial. Candidaților le era cerut să se așeze pe un scaun special, ce avea o gaură. Un cardinal băga mâna prin acea gaură și verifica dacă viitorul Papă avea testicule. Totuși, există puține dovezi că această practică a fost reală.
Povestea Papesei Ioana a inspirat lucrări de artă, literatură, precum și filme. Pentru o scurtă perioadă, o imaginea ei a existat alături de alte busturi ale Papilor în Catedrala din Siena. În anul 1601, Papa Clement al VIII-lea a ordonat ca imaginea ei să fie scoasă din Catedrală.
Cercetătorii moderni resping, însă, povestea Papesei Ioana. Ei spun ca nu este vorba despre fapte reale, ci mai degrabă de o moştenire de pe vremea papalităţii medievale.
În această epocă tulbure, papii erau cunoscuţi pentru cu totul alte lucruri decât pentru sfinţenie şi nimic nu părea destul de rău sau ciudat încât să nu fie crezut.
Toate dovezile despre existența Papesei Ioana datează din câteva secole de după moartea sa. Nu există alte surse din secolul al IX-lea care să probeze scrierile cronicarului Martin de Opava.