De ce a fost scos Traian din Imnul Naţional
1. Versul original care făcea referire la Traian
În varianta inițială a imnului, așa cum a fost scris de Andrei Mureșanu în 1848, apărea un vers care făcea referire la împăratul roman Traian:
“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
Aceste versuri subliniau moștenirea romană a poporului român, ideea că românii sunt descendenți ai romanilor, o temă importantă în perioada Renașterii naționale din secolul al XIX-lea.
2. De ce a fost scos Traian din imn?
După Revoluția din 1989, imnul „Deșteaptă-te, române!” a fost ales ca imn național, însă versurile originale au fost modificate, iar numele lui Traian a fost eliminat. Motivele din spatele acestei decizii sunt multiple:
a) Tendința de a evidenția originea dacică, nu doar cea romană
După 1989, s-a observat o creștere a interesului pentru trecutul dacilor și o reevaluare a moștenirii romane. Începând cu perioada comunistă, dar mai ales după revoluție, au existat voci care au susținut că identitatea românească nu trebuie legată exclusiv de moștenirea romană, ci și de cea dacică. Astfel, eliminarea numelui lui Traian a fost văzută de unii ca o încercare de a echilibra această perspectivă istorică.
b) Asocierea lui Traian cu un cuceritor, nu doar cu un „părinte fondator”
Pentru unii istorici și naționaliști, împăratul Traian nu este doar „părintele” romanizării Daciei, ci și cuceritorul acesteia, cel care a distrus regatul lui Decebal. În această interpretare, glorificarea lui Traian ar fi fost nepotrivită într-un imn care simbolizează unitatea și demnitatea națională.
c) Contextul politic și naționalismul post-decembrist
În anii ‘90, naționalismul românesc a căpătat noi dimensiuni, iar accentul s-a mutat spre eroii autohtoni. În acest context, promovarea figurilor istorice precum Decebal sau Ștefan cel Mare a devenit mai importantă decât referințele la liderii străini, chiar dacă aceștia au avut un rol esențial în istoria României.
3. Ce înseamnă această schimbare pentru identitatea națională?
Modificarea imnului național reflectă, în esență, evoluția percepției românilor asupra propriei istorii. Dacă în secolul al XIX-lea moștenirea romană era considerată fundamentală pentru definirea poporului român, în prezent există o tendință de reevaluare a rolului dacilor și a influenței lor asupra identității naționale.
Eliminarea lui Traian din imn nu șterge moștenirea romană, ci doar reflectă o schimbare în modul în care este percepută istoria. Chiar și fără această referință directă, ideea continuității dintre romani și români rămâne o parte importantă a culturii naționale.
Concluzie
Scoaterea numelui lui Traian din imnul național a fost o decizie motivată de schimbările de perspectivă asupra istoriei și identității românești. Deși împăratul roman rămâne o figură crucială pentru istoria noastră, accentul pus pe moștenirea dacică și pe eroii autohtoni a condus la această modificare.
Chiar și fără această referință, „Deșteaptă-te, române!” rămâne un simbol al unității și al luptei pentru libertate, iar istoria românilor continuă să fie o împletire între moștenirea dacică și cea romană.
Primele patru strofe ale Imnului
Strofa întâi: a fost cântată la Congresul comun PNL-PDL
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Strofa a doua: a fost omisă la Congres
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Strofa a treia: protocolul prevede că nu se cântă niciodată
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Strofa a patra: a fost cântată la Congresul PNL-PDL
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte! ” strigă toţi.