Au dovedit matematicienii că există Dumnezeu? Intelectualul din secolul XX care s-a apropiat cel mai mult

Poate fi dovedită existența lui Dumnezeu prin matematică? Întrebarea în sine este interesantă, iar de-a lungul secolelor mulți au încercat să demonstreze existența unei ființe divine.

De la Blaise Pascal și René Descartes (în secolul XVII) și Gottfried Wilhelm Leibniz (secolul XVIII) până la Kurt Gödel (secolul XX), toți s-au aventurat să răspundă la întrebarea: „Există Dumnezeu?”.

Cele mai recente lucrări ale lui Kurt Gödel pe această temă datează din 1987, iar probabil cel mai interesant aspect este că un studiu din 2013 a dovedit că argumentele lui Gödel sunt corecte fără nicio urmă de îndoială. Înseamnă asta oare că matematica a reușit să dezmintă tot ceea ce susțin ateii?

Kurt Gödel a demonstrat că există ceva

Așa cum probabil bănuiți deja, nu, nu a reușit. Într-adevăr, Gödel a demonstrat că există ceva, definit de matematician drept divin, derivat în mod necesar de la mai multe presupuneri. Dar justificarea pentru aceste presupuneri ar putea fi îndoielnică, explică Scientific American.

Spre exemplu, dacă vom presupune că toate pisicile sunt tricolore și știm că pisicile tricolore sunt aproape întotdeauna femele, atunci putem concluziona că aproape toate pisicile sunt femele. Chiar dacă această argumentare logică este corectă, asta desigur nu este adevărat.

Pariul lui Pascal și pisicile tricolore

De la început, presupunerea că toate pisicile sunt tricolore este falsă. Dacă cineva ar face presupuneri despre ceea ce observă în jur, cum ar fi pisicile, atunci ar putea verifica prin investigații științifice. Dar atunci când vine vorba despre o existență divină, lucrurile devin ceva mai complicate.

În timp ce Leibniz, Descartes și Gödel s-au bazat pe dovezi ontologice pentru a deduce existența unei ființe divine prin argumentare logică, Pascal a ales o cale ușor diferită. Filosoful a analizat problema din perspectiva teoriei jocului și a dezvoltat ceea ce noi numim astăzi Pariul lui Pascal.

Astfel, Pascal a avut în vedere două posibilități: prima, că Dumnezeu există, iar a doua, că Dumnezeu nu există. Apoi, Pascal a analizat consecințele credinței sau necredinței în Dumnezeu după moarte. Dacă există o ființă divină, iar o persoană crede în aceasta, atunci persoana ajunge în paradis; în caz contrar, persoana ajunge în Iad. Dacă, pe de altă parte, nu există Dumnezeu, nu se întâmplă nimic, indiferent de cât de religioasă este sau nu persoana.

Cea mai bună strategie este credința în Dumnezeu?

Cea mai bună strategie, conform lui Pascal, este credința în Dumnezeu. În cel mai bun scenariu, ajungi în paradis; în cel mai rău scenariu, nu ți se întâmplă nimic. Dacă, pe de altă parte, nu crezi, atunci cel mai sumbru scenariu este că vei ajunge în Iad.

Ideile lui Pascal sunt ușor de înțeles, însă fac referire la scenarii din scrieri religioase și nu reprezintă o dovadă pentru existența unei ființe superioare. Conform acestuia, o persoană ar trebui să fie credincioasă din motive bazate pe oportunism.

Gödel a arătat că existența unui Dumnezeu este un adevăr necesar
Din punct de vedere matematic, însă, astfel de experimente de gândire au evoluat odată cu eforturile lui Gödel. Până la vârsta de 25 de ani, cercetătorul deja analizase subiectul din toate părțile și arătase că matematica va conține întotdeauna afirmații adevărate ce nu pot fi demonstrate. Astfel, Gödel s-a folosit de logică.

Aceeași logică i-a permis să demonstreze că există Dumnezeu. Kurt Gödel, un gigant al intelectualilor secolului XX, a oferit astfel dovada matematică pentru existența unui Creator și a arătat că existența unui Dumnezeu este un adevăr necesar. Ideea din spatele adevărului nu este nouă și datează de pe vremea Sfântului Anselm de Canterbury (1033-1109).

„Lumea în care trăim nu este singura în care vom trăi sau vom fi trăit”
Mari oameni de știință și filosofi, inclusiv Descartes și Leibniz, au reconsiderat și rafinat argumentul lui Anselm de Canterbury. Totuși, Gödel pare să fie primul care prezintă un argument folosind logica matematică, potrivit Mind Matters.

Astfel, de-a lungul cercetărilor sale, Gödel a dezvoltat propriile credințele filosofice ce pot fi însumate în 14 puncte, dintre care patru sunt foarte relevante pentru existența lui Dumnezeu:

• Lumea este rațională;
• Rațiunea umană poate, în principiu, să fie dezvoltată (prin anumite tehnici);
• Există metode sistematice pentru soluționare tuturor problemelor;
• Există alte lumi și ființe rationale ce aparțin de o specie diferită și divină;
• Lumea în care trăim nu este singura în care vom trăi sau vom fi trăit;
• Există mai multe cunoștințe a priori decât cunoaștem momentan;
• Dezvoltarea gândirii umane de la Renaștere încoace este pe deplin inteligibilă;
• Rațiunea omenirii va fi dezvoltată în fiecare direcție;
• Drepturile formare alcătuiesc o știință reală;
  Materialismul este fals;
• Ființele divine sunt conectate cu altele prin analogie, nu prin compoziție;
• Conceptele au o existență obiectivă;
• Există o filosofie și teologie științifică (exactă), care abordează conceptele abstractului superior;
  Religiile sunt, de cele mai multe ori, rele – dar religia nu este rea.

Argumentul dezvoltat de Gödel folosește logica modală, care distinge între adevărurile necesare și adevărurile contingente. Conform teoriei lui Gödel, multe „lumi posibile” sunt luate în considerare. Un adevăr este necesar dacă este adevărat în toate lumile posibile.

Argumentul ontologic a lui Gödel

Prin comparație, dacă un argument este adevărat în lumea noastră, dar fals în altă lume, atunci este un adevăr contingent. Un argument care este adevărat în altă lume (nu neapărat a noastră) este numit un adevăr posibil. Mai mult, dovada ontologică a lui Gödel folosește logica modală pentru că definiția unui Dumnezeu implică o cuantificare explicită.

Chiar și așa, o concluzie finală în privința existenței unei (sau mai multor) ființe divine nu poate fi stabilită. Dacă matematica este cea mai bună metodă de a răspunde la această dilemă este în sine un alt semn de întrebare, însă analizarea problemei prin această perspectivă este cu adevărat interesantă.

O explicație completă, rând cu rând, a teoriei dezvoltate de Kurt Gödel, prin axiome, teoreme și definiții, poate fi accesată aici.