Strămoşii noştri, dacii, mâncau carne crudă. Obicei împrumutat de la neamurile stepei, carnea era frăgezită sub şa. De aici ne vine pastrama, scrie mythological.ro.
În Dacia se folosea mazărea, lintea, bobul, ceapa şi nelipsitul praz, morcovii şi păstârnacul, ridichiile, seva de mesteacăn. Foarte apreciate erau merele şi mierea. Strămoşii noştri daci foloseau în principal produse vegetale, pâinea, ciupercile, brânzeturile.
Mămăliga, rodul culinar al poporului român, cunoscută în special de olteni şi moldoveni pe timpul stăpânirii turce, era folosită înainte de daci, dar făcută din faină de mei şi orz, nu din porumb.
Sarea din mine şi oţetul fermentat din vin sau fructe serveau ca asezonare. La fel şi macul. Dacii au inventat mujdeiul li, probabil, obiceiul spargerii cepei la masp în pumn vine tot de la ei. Dacii foloseau excesiv usturoiul: în mâncăruri, ca şi condiment, pentru a unge vârfurile gardurilor, porţilor, ferestrelor şi chiar pe ei însuşi pentru a se apăra de lupi.
Păsările şi porcinele, alături de vite erau preferate. Vânatul era şi el foarte popular: cerbi, mistreţi, vânatul cu pene.
Abundenţa viilor, a fructelor cultivate şi a celor sălbatice permitea dacilor obţinerea vinurilor de diferite soiuri, a berii, miedului, ţuicii şi derivatelor acestora. Nici tehnicile de conservare nu le erau străine. Sarea, afumarea şi uscarea erau unele dintre metodele obişnuite.
Dacii şi romanii – război şi în bucătărie
Dacii aveau o bucătărie inspirată din salatele şi mâncărurile lumii trace şi, pe alocuri, a celei celte. Romanii au fost cei care au introdus “ţestul“. Oala de pământ cu capac a introdus noi tehnici de coacere şi fierbere în orizontul culinar al strămoşilor noştri.
Romanii au fost cei care au adus în Dacia şi aluaturile umplute cu felurite tocături; plăcintele fiind cele mai versatile, cu legume sau carne, fructe şi altele.
Dacă romanii nu consumau decât branză, dacii erau mari amatori de produse lactate, în special de lapte fermentat, una dintre deosebirile principale din epocă între popoarele civilizate şi cele considerate barbare. Dacii consumau terci din grâu sau ovăz, dres cu lapte, în timp ce romanii consumau mâncăruri fine, ospeţele ajungând să se întindă pe ore întregi. Peştele era un aliment de bază pentru ambele popoare.
Nu putem spune că dacii se hrăneau cu mâncăruri sofisticate, însă romanii puneau la cale festinuri. Romanii ajunseseră celebri în lumea antică pentru fastul petrecerilor, prezentarea mâncărurilor, bogaţia şi diversitatea lor. În Roma se puteau servi la o singură masă zeci de feluri de mâncare.
Dacii erau mai ponderaţi. Dacă lumea civilizată consuma vin, “barbarii” beau bere, din orz sau mei. Fie bragă, făcută din cereale, fie mied făcut din miere, dacii fiind mari apicultori. Nici de vinuri bune nu duceau lipsă.
Pâinea făcută din secară, produsele naturale, lipia unsă cu miere (din aluat amestecat cu vin), legumele, uleiul de rapiţă şi muştarul alături de carne, ierburi, fructe, rădăcini, seminţe, măcriş, spanac, lobodă făceau parte din alimentaţia zilnică care le dădea energie. Meiul era principalul fel de cereale, versatil pentru terciuri. Terciurile n-au apărut doar în zona dacică, ci şi la celţi, germani şi sarmaţi.
Influenţe celtice, greceşti şi romane în bucătăria tradiţională
După sosirea romanilor şi deci a coloniştilor, tehnicile de gătit s-au îmbogăţit, au fost preluate ingrediente, unelte, preparate romane sau din alte părţi aduse de colonişti. De la greci se importa vin şi ulei de măsline, dar numai pentru cei din clasa bogată. Toate datele indică influenţe celtice, greceşti şi romane în bucătăria dacică şi în felul de viaţă.
Chiar dacă bogaţii mâncau mai bine decât săracii, ca peste tot, în Dacia nu a existat opulenţa romană, exotismul şi nici rafinamentul bucătăriilor deja stilate la acea vreme. Simplu, robust, nutritiv erau condiţiile necesare gastronomiei dace.
