În România, șpaga este sport național. Totuși, locuitorii acestor meleaguri au un trecut îndelungat în ceea ce privește șpaga și tocmai de aceea, în urmă cu sute de ani, funcționarii care primeau diferite atenții sfârșeau în chinuri abominabile.
În urmă cu sute de ani, pentru orice încercare de a lua mită un funcţionar sau un domnitor îşi putea pierde viaţa. Iniţiatorul primelor legi împotriva fenomenului numit astăzi corupţie ar fi fost Matei Basarab. Așadar, cei care luau mită sfârșeau extrem de rău, dacă domnitorul considera că fapta este gravă.
Așadar, totul depindea de învoiala domnitorului sau a judecătorului care, de cele mai multe ori, avea un rol decorativ. Dacă furia domnitorului faţă de corupt era mare, pedepsitul putea fi bătut până la moarte. În cazul domnitorilor corupţi de cele mai multe ori se aplica pedeapsa cu moartea. Acesta a fost cazul lui Constantin Hangerli, domnitorului fanariot al Ţării Româneşti. Deși a domnit doar doi ani, acesta a avut timp îndelungat să inventeze un sistem propriu de colectare a dărilor şi birurilor, banii ajungând în propriile sale buzunare și evitând plata către Înalta Poartă. Sultanul a decis ca domnitorul Hangerli să fie omorât prin decapitare.
Cum erau pedepsiți șpăgarii pe vremea lui Cuza?
Pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, lucrurile s-au mai schimbat. Funcționarii publici care care abuzau de funcţie sau care luau şpagă puteau fi excluși pe viață din sistem. În unele cazuri, cei găsiţi vinovaţi pentru această infracţiune fiind condamnaţi şi la închisoare pe viaţă.
Ce este șpaga?
Conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, mita, cunoscută și sub denumirea de șpagă, este o sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios.
