Maria cea sângeroasă, regina de o frumuseţe rară. Una dintre cele mai temute femei din istorie

Maria I a Angliei, cunoscută în istorie sub numele de „Maria cea Sângeroasă” (Bloody Mary), rămâne una dintre cele mai controversate și fascinante figuri regale ale Europei. Domnia sa, marcată de frumusețe, devotament religios și un val de persecuții sângeroase, a lăsat o amprentă de neșters în memoria colectivă. Povestea sa este una a contrastelor: o femeie admirată pentru grația și inteligența sa, dar temută pentru cruzimea cu care și-a impus credința.

Tinerețea și frumusețea unei prințese

Născută pe 18 februarie 1516, Maria era fiica regelui Henric al VIII-lea al Angliei și a reginei Caterina de Aragon. În primii ani de viață, Maria a fost o prințesă adorată, considerată una dintre cele mai frumoase tinere din Europa. Cu părul ei roșcat-auriu moștenit de la dinastia Tudorilor, ochii pătrunzători și o eleganță naturală, Maria impresiona curțile regale. Educată în spiritul Renașterii, vorbea fluent latina, franceza și spaniola, fiind o femeie cultă și rafinată, calități care o făceau să strălucească în cercurile aristocratice.

Însă frumusețea și promisiunea unei vieți glorioase au fost umbrite de tumultul familial. Divorțul părinților săi și ruperea Angliei de Biserica Catolică au transformat-o pe Maria dintr-o moștenitoare iubită într-o paria la curtea tatălui ei. Aceste evenimente au modelat-o, întărindu-i credința catolică și determinarea de a-și revendica destinul.

Ascensiunea la tron și domnia sângeroasă

Maria a devenit regină în 1553, după moartea fratelui ei vitreg, Eduard al VI-lea, și după ce a înfrânt tentativele de a o înlătura de la tron. A fost prima femeie care a condus Anglia ca regină de drept, un moment istoric ce ar fi putut fi celebrat. Însă domnia ei, care a durat doar cinci ani, este amintită mai degrabă pentru intoleranța religioasă decât pentru realizările politice.

Hotărâtă să restaureze catolicismul în Anglia, Maria a inițiat o campanie brutală împotriva protestanților. Peste 280 de oameni, bărbați și femei, au fost arse pe rug pentru erezie, o practică care i-a adus supranumele „Maria cea Sângeroasă”. Execuțiile publice, descrise în detaliu în cronici precum „Cartea Martirilor” a lui John Foxe, au șocat populația și au alimentat o legendă întunecată în jurul său. Printre victime s-au numărat figuri proeminente, precum arhiepiscopul Thomas Cranmer, ceea ce a amplificat groaza asociată cu numele ei.

O regină neînțeleasă?

Deși imaginea Mariei este dominată de aceste acte de cruzime, istoricii moderni încearcă să ofere o perspectivă mai nuanțată. Maria a fost, în mare măsură, un produs al timpului său. Secolul al XVI-lea era o perioadă de fanatism religios, iar execuțiile pentru erezie nu erau neobișnuite nici în alte țări europene. Mai mult, Maria a fost profund influențată de mama sa, Caterina, și de moștenirea spaniolă catolică, văzând în restaurarea Bisericii Romane o misiune divină.

Frumusețea sa fizică, atât de lăudată în tinerețe, a pălit în anii domniei din cauza sănătății precare și a stresului. Căsătoria cu Filip al II-lea al Spaniei, menită să consolideze alianțele catolice, nu i-a adus fericirea personală pe care o dorea. Lipsa unui moștenitor și presupusele sarcini false au adâncit izolarea sa.

Moștenirea Mariei cea Sângeroasă

Maria a murit pe 17 noiembrie 1558, la doar 42 de ani, lăsând tronul surorii sale vitrege, Elisabeta I, care avea să conducă Anglia spre o epocă de aur protestantă. Ironia sorții face ca Elisabeta, o regină celebrată, să fi ordonat și ea execuții, dar istoria a fost mai blândă cu ea.

Astăzi, Maria cea Sângeroasă este văzută atât ca o tirană, cât și ca o victimă a circumstanțelor. Frumusețea sa rar întâlnită, descrisă de contemporani, contrastează cu imaginea întunecată a unei regine care a ales focul și sângele pentru a-și apăra credința. Povestea ei ne amintește de complexitatea naturii umane și de prețul puterii într-o lume sfâșiată de conflicte religioase.

Maria rămâne, fără îndoială, una dintre cele mai temute femei din istorie – dar și una dintre cele mai intrigante, o regină a cărei viață a fost la fel de captivantă pe cât a fost de tragică.