Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment

Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment, a făcut donații incredibil de multe și de generoase, dar a murit în condiții aflate departe de statutul său financiar și social.

Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. Când vorbim despre averi colosale ale unor conaționali, ne gândim, aproape de fiecare dată la binecunoscutul Ion Țiriac, la frații Dragoș și Adrian Pavăl, patronii Dedeman sau la Daniel Dines, fondatorul UiPath. Dar un alt român a acumulat o asemenea bogăție, încât a putut salva chiar statul de la faliment.

Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment

Ioan Constantin Mihail, mai cunoscut ca Jean Mihail, s-a născut la data de 3 octombrie 1875 la Craiova și se trăgea dintr-o familie de negustori de origine macedoneană care au venit în România la jumătatea secolului al XIX-lea, stabilindu-se la Craiova.

Tatăl său, Constantin Dini (Dinu) Mihail, odată venit în Oltenia, a început să investească în terenuri, intuind imensul potențial al agriculturii.

În timpul mișcărilor țărănești din anii 1882-1884 a împrumutat bani de la diverse bănci și a cumpărat pământ la prețuri foarte scăzute, ajungând să dețină peste 100.000 de hectare.

Astfel, în 1906, Mihail senior era al doilea cel mai bogat om din România, după George Grigore Cantacuzino, zis Nababul, jurnaluldearges.ro.

În 1899 s-a adresat arhitectului francez Paul Gottereau, cel care abia edificase Palatul Cotroceni, cerându-i să-i facă un palat și la Craiova, în stilul baroc târziu, lucrările fiind terminate în anul 1907.

Palatul număra 38 de camere, avea un salon violet, unul roșu și altul de muzică și poezie, tapetat cu mătase de Lyon de culoare roșie, cu un mare candelabru cu ornamente din cristal de Murano.

Palatul a fost inaugurat în 1909, fiind cea mai somptuoasă clădire din Craiova. Din nefericire, proprietarul nu s-a putut bucura de ea, pentru că,în 1908, Dinu Mihail a murit, lăsându-și averea urmașilor.

Mihail senior avut patru copii, primii doi murind la vârste fragede. Au supraviețuit Nicolae și Jean. Primul a trăit mai mult în Franța, în comuna Pau.

A manifestat o generozitate ieșită din comun, iar spre finalul vieții îmbrăcând haina monahală, murind sărac, pe 5 octombrie 1918, la vârsta de 46 de ani, din cauza unor complicații pulmonare, afecțiune care îi răpusese și mama.

A fost inițial fiind înmormântat în cimitirul săracilor din Pau, După doi ani, fratele lui s-a ocupat să îi aducă rămășițele în țară, iar pe 14 noiembrie 1920 a fost înhumat în cavoul familiei Mihail din Cimitirul Ungureni, potrivit adevarul.ro.

Astfel, Jean a rămas singurul moștenitor al averii dobândite de trei generații. La averea rămasă de la tatăl și fratele său, s-au adăugat și două moșteniri fabuloase primite de la două mătuși – și ele fără urmași.

Acestea însumau cu mult peste 10 milioane de lei, un conac la Deveselu, o vilă pe Calea Victoriei în București, o colecție impresionantă de tablouri, o casă la Florești și Castelul Zamora din Bușteni. În plus, Mihail a deținut moșii întinse, în șapte județe.

Nu s-a căsătorit și nu a avut copii. La fel de generos ca și fratele său, mai mult de jumătate din avere a împărțit-o la săraci, azile de bătrâni, orfelinate, spitale și biserici.

Dar de Jean Mihail se leagă și un eveniment ce ar putea părea neverosimil în ziua de azi.

În 1930 – în timpul marii crize economice ce a cuprins întreaga lume, între anii 1929-1933 – a salvat statul român de faliment.

El a girat un împrumut extern cu averea sa, care era estimată la acea vreme la peste un miliard de lei și lichidități de peste nouă tone de aur.

Astfel, România, în frutnea căreia abia venise regele Carol al II-lea, a putut obține împrumutul, reușind să treacă cu bine – deși, cu mari sacrificii ale populației – prin criză.

Că Jean Mihail era un filantrop desăvârșit o dovedește și propriul testament, prin care își lăsa toată averea Statului Român, însă în anumite condiții.

Documentul, întocmit pe 14 februarie 1933 și publicat în Monitorul Oficial nr. 300 din 28 decembrie 1936, prevedea ca întreaga lui avere mobilă și imobilă să revină României, însă cu o singură condiție: înființarea unei fundații culturale care să îi poarte numele.

La doar trei ani după redactarea testamentului, Ioan C. Mihail moare pe 23 februarie 1936, la 60 de ani, cauza oficială fiind bronhopneumonie virală, marea problemă de sănătate a familiei sale.

S-a stins chiar în reședința din Palatul Jean Mihail, unde, se spune că ar fi murit singur, într-o cameră neîncălzită. Gurile rele au pus pe seama zgârceniei sale acest final tragic, lucru care, de ar fi adevărat, e cert că Mihail l-a aplicat doar penru propria persoană, în rest fiind de o generozitate greu de egalat.

A fost înhumat, conform dorinței sale, în cavoul familiei sale din Cimitirul Ungureni din Craiova, iar în ziua funeraliilor, școlile nu au mai ținut cursuri.

La momentul respectiv, presa anunța că filantropul lăsa statului o avere de patru miliarde de lei. La câteva luni distanță avea să fie înființată Fundațiunea Culturală „Ioan C. Michail“, care a funcționat până în 1948 fără să își ducă la îndeplinire menirea.

După instalarea regiului comunist, din averea lui s-a ales praful. Mai precis, toate proprietățile au fost confiscate, iar sumele lichide se pare că au ajuns în buzunarele unor lideri comuniști.

Celebrul Palat din Craiova a devenit, în 1947, sediul administrativ al Universității din Craiova, iar câțiva ani mai târziu, în 1954, al Muzeului de Artă.

Așa s-a scris povestea lui Jean Mihail, ultimul membru din familia sa, cel mai bogat român din istorie, puțin cunoscut astăzi,.