Pila Karpen. Bateria inventată de un român care, după 70 de ani, continuă să funcționeze

Celebra pilă Karpen, un fel de „perpetuum mobile” energetic inventat de reputatul inginer fizician Nicolae Vasilescu-Karpen, poate fi văzută la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti. Se spune că ea ar fi inspirat tehnologia spaţială secretă a NASA. Oamenii de ştiinţă au afirmat că un astfel de dispozitiv „nu poate exista”.

Una dintre cele mai valoroase piese din colecţia Muzeului Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti are o poveste pe cât de uluitoare, pe atât de controversată. Este vorba despre celebra pilă Karpen, opera reputatului inginer fizician român Nicolae Vasilescu-Karpen, care nici măcar n-a putut fi expusă până acum câţiva ani, din cauza lipsei capacităţii fizice a muzeului de a-i asigura securitatea.

Construită în anul 1950 (brevetul fusese obţnut de fizicianul român încă din 1924), pila Karpen este un fel de generator de electricitate care de 68 de ani funcţionează fără să i se adauge ceva şi fără să fie alimentat în vreun fel cu vreun tip de energie.

După o perioadă în care Nicolae Vasilescu-Karpen a încercat, fără succes, să convingă comunitatea ştiinţifică mondială că a inventat un „perpetuum mobile” în domeniul electric, dispozitivul a ajuns în patrimoniul Muzeului Tehnicii, conducerea acestuia preferând să o ţină într-un seif de teamă că ar putea fi furat.

În cele din urmă, începând cu 2013, pila este din nou expusă publicului, iar specialiştii în fizică spun că ea funcţionează şi acum, la 68 de ani de la contruire.

Cum functioneaza Pila Karpen

Construită în anul 1950 (brevetul fusese obţnut de fizicianul român încă din 1924), pila Karpen este un fel de generator de electricitate.

Pila Karpen are electrozi din aur (lucios) şi platină neagră (poroasă) cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate. A fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere.

Mai putem lua în calcul şi posibilitatea unei dezinformări intenţionate, scopul fiind cel de a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă. Nedovedit, se crede totuşi că este folosită de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.

Profesorului Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.

Nicolae Vasilescu-Karpen a încercat, fără succes, să convingă comunitatea ştiinţifică mondială că a inventat un „perpetuum mobile” în domeniul electric.

Pila lui Karpen a fost expusa in diferite conferinte stiintifice in Paris si Bologna, unde specialistii au incercat sa-i gaseasca diferite explicatii. Nu au ajuns insa la o concluzie clara pentru a explica de ce aceasta pila a depasit cu mult perioada de viata ce ar fi trebuit sa nu depaseasca 10 ani.

“Francezii au fost foarte interesati de acest obiect in anii 70 si au incercat sa-l pastreze. O data cu trecerea timpului, faptul ca aceasta baterie nu a incetat sa produca energie a devenit clar. S-a lansat chiar mitul ca ar fi o masinarie perpetuum-mobile” spunea Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului National Tehnic intr-un interviu acordat in 2006.

Exista si sustinatori care spun ca Vasilescu-Karpen nu a construit un perpetuum mobile, ci doar o pila care foloseste ca sursa de energie temperatura mediului ambiant.

Cert este ca dispozitivul a ajuns în patrimoniul Muzeului Tehnicii din București, conducerea acestuia preferând să o ţină într-un seif de teamă că ar putea fi furat.

În cele din urmă, începând cu 2013, pila este din nou expusă publicului, iar specialiştii în fizică spun că ea funcţionează şi acum, la peste 70 de ani de la construire.

Cu toate că inedita „baterie” creată acum 68 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat că pila „nu poate exista”, deoarece pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii.

Conform lucrării „Termodinamică tehnică – Teorie şi aplicaţii, Vol.1, 1998 (autor Nicolae Băran ş.a.), amintitul principiu precizează condiţiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică. „El are un caracter calitativ, arată sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantităţile de energie schimbate. El este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potenţialul mai înalt spre potenţialul mai scăzut”, se menţionează în amintita lucrare.

„Pila Karpen este un dispozitiv ingenios care transformă energia termică absorbită din mediul înconjurător în energie electrică”, afirma, recent, prof. Nicolae Vaszilcsin într-un e-mail.

El susține însă că ea nu este o pilă electrică propriu-zisă, ci un condensator electric, unul mai special. Îl consideră „o realizare de excepţie a unei minţi strălucite”.

„În calitate de condensator electric, pila Karpen are o capacitate redusă, iar curentul generat în circuitul electric este foarte mic.” Timpul de descărcare este foarte scurt, circa 0,5 secunde, iar reîncărcarea se face în aproximativ 18 secunde. În cele 0,5 secunde de descărcare, pila Karpen pune în mişcare motoraşul electric conectat la borne, care funcţionează din inerţie în următoarele 18 secunde, timp în care pila se reîncarcă şi este din nou cuplată la motoraş, „printr-un dispozitiv în care se manifestă spiritul inventiv al lui Nicolae Vasilescu-Karpen.” În timpul reîncărcării, soluţia de electrolit se răceşte și extrage energie termică din mediul înconjurător. „Cu alte cuvinte, nu este perpetuum mobile.”

Cine a fost Nicolae Vasilescu Karpen

Născut în 1870 la Craiova, Nicolae Vasilescu Karpen a fost un reputat om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român. După absolvirea Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti, atras de domeniul electrotehnicii, pleacă să studieze la Paris. Îşi dă doctoratul în afaţa a doi laureaţi ai premiului Nobel şi este numit profesor la Universitatea din Lille.

Renunţă însă la titlu şi se întoarce în ţară, unde preia rectoratul instituţiei pe care o absolvise cu mulţi ani în urmă. Numele său se leagă de o serie de realizări în domeniul elasticităţii, termodinamicii, electrochimiei şi ingineriei civile. Pila Karpen este invenţia sa genială pentru care oamenii de ştiinţă caută şi astăzi explicaţii.

La izbucnirea primului Război Mondial este înrolat, şi contruieşte la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acţiune de peste 2000 km.[7] Din poziţia de director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele, are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat şi realist – proiectul de transformare a acesteia în Şcoală Politehnică.

Numit rector al noii universităţi, N. Vasilescu Karpen a deţinut această funcţie timp de 20 de ani, până în 1940. În 1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955.A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani.