Situat în sudul Siberiei, din inima Rusiei, lacul Baikal reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume, fiind și cel mai adânc lac de pe glob (ultimul nivel al acestuia se află la 1637 de metri). În plus, Baikal este și unul dintre cele mai vechi lacuri, având aproximativ 20-25 de milioane de ani existență. Mai mult decât atât, lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii – 23000 km cubi, cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună.
Lacul Baikal este precum un muzeu viu, deoarece aici trăiesc aproximativ 800 specii de animale şi 245 specii de plante endemice, care se găsesc numai în acest corp imens de apă. Este un univers fantastic, pe care oricine merită să îl vadă, mai ales iarna, când este acoperit de gheață. Datorită reflexiei razelor de soare, gheața capătă culoarea turcoaz.
Gheața este elementul cheie în evoluția și viața animalelor și plantelor din Baikal. Ea începe să se formeze în ianuarie și durează până în mijlocul verii. Așadar, viața din lac se desfășoară sub gheață timp de mai bine de jumătate de an. Ciclurile vieții la plante și animale fiind influențate direct de pătura de gheață.
Pe cât este de frumos, lacul Baikal este și misterior. În ciuda temperaturii scăzute, soarele nu se sfiește să își facă apariția, el strălucind aproximativ 2500 de ore pe ani, aproape la fel de mult precum în Spania. Astfel, 10-15 zile pe an, în văzduhul încălzit, apar diferite iluzii. Oglindindu-se în apă, razele solare creează conturi şi siluete neclare, capabile să înşele călătorii.
Legendele celui mai adânc lac din lume se păstrează încă din vremurile lui Ginghis Han, iar oamenii nu se abat de la ele pentru ca „şarpele cel fioros“ să nu se înfurie. Din cauza adâncimii, pe lac pot apărea din senin valuri uriașe care pot distruge bărcile pescarilor. Pe cea mai mare insulă a lacului, Olhon, a fost descoperită o zidărie veche, de piatră, construită fără vreun material adeziv. Ea are o lungime de aproximativ 300 de metri şi separă capul insulei.
Savanţii consideră că este o construcţie veche şi că aparţine culturii kurâkan din sec.V-X., însă aceste date nu sunt confirmate. De altfel, se vehiculează că este o construcție de cult, deoarece în spatele ei au fost descoperite morminte vechi. O altă ipoteză afirmă că aceste ziduri au slujit la apărarea împotriva duşmanilor, însă nici acum savanții nu au o explicație concretă, iar misterul încă persistă.
Mai mult, insula Olhon îi atrage ca un magnet pe turişti, cu toate că nu e chiar floare la ureche să ajungi acolo. De la Irkutsk până pe insulă sunt aproape 400 de kilometri. După vreo 170 de km de astfalt, începe un drum rustic și greu accesibil.Oamenii locului spun că şamanii interzic asfaltarea drumurilor, deoarece există credința că odată asfaltată șoseaua, sufletele şamanilor morţi nu vor mai putea ajunge la malul lacului ca să bea apă.
O altă poveste incredibilă s-a petrecut în 1982 în lacul Baikal, unde câțiva pescari au alertat autoritățile locale că mai multe lumini puternice se vad pe fundul lacului. Atunci a fost trimisă armata și mai mulți scafandri s-au scufundat în adâncurile lacului. La aproximativ 50 de metri adâncime s-au întâlnit cu mai multe ființe umanoide îmbrăcate în costume argintii. Au încercat să-i prindă, dar s-a iscat o confruntare și trei soldați ruși au fost omorâți și ceilalți patru răniți. Însă, în ceea ce privește această întâmplare, mulți oamenii susțin că sunt invenții și, într-adevăr, nu există dovezi clare care să confirme că acest fapt este adevărat și nu o născocire.
Pe lângă toate legendele care bântuie misteriosul lac, Baikal esteo minune a naturii, acesta fiind vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă, deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune.
