Viața lui Constantin Brâncuși: Era apreciat de străini, însă românii nu dădeau doi bani pe creațiile sale

Stilul artistic al lui Constantin Brâncuși a fost ceva complet nou în lumea artei. Astfel, nu este de mirare că Brâncuși a fost unul dintre cei mai importanți și influenți sculptori ai secolului XX.

Decizia lui Brâncuși de a părăsi atelierul lui Rodin a marcat începutul unui nou drum în cariera sa artistică.

Constantin Brâncuși nu numai că a fost pionierul unui nou tip de reprezentare tridimensională în artă, dar a redefinit și sculptura modernistă.

Copilăria dură a lui Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși s-a născut în satul Hobița, în vestul României, în data de 19 februarie 1876. A fost al cincilea dintre cei șapte copii ai unei familii de țărani săraci. La vârsta de șapte ani, Constantin a început să lucreze ca cioban în Munții Carpați. De asemenea, și-a petrecut o parte din copilărie lucrând ca ucenic în diferite ateliere mici. Acolo, a învățat să cioplească bucăți de lemn și să confecționeze unelte.

La vârsta de 18 ani, Brâncuși a decis să părăsească atelierul de tâmplărie și să se înscrie la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Ulterior, a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o cinci ani mai târziu.

În 1903, Brâncuși a decis să părăsească Bucureștiul și să plece la Paris. Deoarece era extrem de sărac, călătoria sa a durat destul de mult timp. Inițial a plecat în Germania, la Munchen, și a rămas acolo pentru o scurtă perioadă de timp.

Însă, pentru că nu avea bani, a decis să plece pe jos spre Paris. Și-a vândut ceasul pentru biletul de acces pe barca care-l ducea pe celălalt mal al lacului Konstanz, iar în Basel și-a vândut o parte din haine. Ultima parte a drumului până la Paris a parcurs-o cu trenul.

Călătoria sa a durat 18 luni, cu opriri mai lungi. Această experiență a fost o inspirație pentru lucrările sale anterioare.

Însă, odată ajuns la Paris, viața sa nu a fost una mai bună. Era sărac și abia avea ce să mănânce. Ca să se întrețină în capitala Franței s-a angajat ca spălător de vase într-un restaurant.

În 1905, Constantin Brâncuși a primit o bursă să se înscrie la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, iar acest lucru l-a propulsat în lumea artei din Paris.

Anii petrecuți în Paris

În 1906, Constantin Brâncuși a avut prima sa expoziție personală. Artistul a fost inspirat de stilul lui Auguste Rodin. Un an mai târziu a intrat în atelierul lui Rodin (unul dintre cei mai mari sculptori ai tuturor timpurilor) ca ucenic, dar nu a rămas acolo prea mult timp, deoarece a ales să-și croiască propriul drum.

Primitivismul a jucat un rol central în sculpturile moderne ale lui Brâncuși și în cariera sa de artist. Artistul a decis să părăsească atelierul lui Rodin, deoarece avea nevoie să se dezvolte pe cont propriu. „Nimic nu poate crește la umbra marilor copaci”, spunea Brâncuși.

Stilul său s-a diferențiat de metodele clasice de sculptură, punând accentul pe așa-numita cultură primitivă. La scurt timp după 1907, însă, a început perioada sa de maturitate. La Paris, s-a alăturat cercului de artiști de avangardă și s-a împrietenit cu Marcel Duchamp, Fernand Léger, Henri Matisse, Amedeo Modigliani și Henri Rousseau.

Deși a intrat în lumea avangardei pariziene, Constantin Brâncuși nu și-a pierdut niciodată aprecierea pentru viața țărănească. A rămas atașat de materialele tradiționale. Nu s-a integrat mult prea bine printre artiștii din Paris, deoarece era un imigrant român.

Spre deosebire de sculpturile clasice, care sunt realizate în detaliu pentru a crea figuri idealizate, sculpturile moderne ale lui Brâncuși se concentrează pe esența formei. Lucrările sale se caracterizează prin eleganță geometrică, măiestrie excelentă și utilizarea inovatoare a diferitelor materiale, cum ar fi lemnul, marmura, oțelul și bronzul.

În 1908, Constantin Brâncuși a creat una dintre cele mai faimoase sculpturi moderne ale sale, Sărutul. Această sculptură modernă, care întruchipează două figuri îmbrățișându-se, este realizată dintr-o singură bucată de calcar.

Scopul acestei sculpturi a fost de a exprima conceptul de întregire a două ființe individuale care au devenit una singură prin intermediul unui sărut. Există versiuni similare ale acestei lucrări în diferite muzee.

Ce l-a influențat pe Brâncuși?

Cele două surse principale de inspirație pentru Brâncuși au fost cultura populară românească și arta africană. Miturile populare românești, poveștile și simbolurile arhaice au influențat, de asemenea, alegerea subiectelor sale.

În ceea ce privește arta africană, unele dintre lucrările figurative ale lui Brâncuși au trăsături similare cu sculpturile figurative africane, cum ar fi trăsăturile faciale simplificate sau modelele geometrice. O altă influență artistică majoră a fost opera lui Rodin. Maestrul francez a avut un impact profund asupra sa. Rodin l-a învățat pe Brâncuși cum să folosească materialele pentru a realiza adevărate opere de artă. De asemenea, l-a învățat pe sculptorul român cum să lucreze cu răbdare.

Una dintre cele mai celebre lucrări ale lui Constantin Brâncuși este Coloana infinitului. Are o înălțime de 29,35 metri și este amplasată în orașul Târgu Jiu. Face parte dintr-un ansamblu de trei sculpturi, alături de alte două monumente numite Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.

Brâncuși a finalizat această operă de artă în data de 27 octombrie 1938. El a fost însărcinat să creeze aceste sculpturi publice pentru a comemora eroii români care și-au pierdut viața în luptele din Primul Război Mondial.

Iubirile lui Constantin Brâncuși

Pe lângă faptul că era un artist veritabil, Constantin Brâncuși era și un celebru Don Juan al vremurilor. Poveștile sale de dragoste au fost sursă de inspirație pentru lucrările sale. De exemplu, sculptura Domnișoara Pogany a fost creată în cinstea pictoriței Margit Pogany, care i-a fost muză și iubită.

Cea mai cunoscută relație de dragoste a lui Brâncuși a fost cea cu Maria Tănase. Cei doi s-au întâlnit în anul 1938, iar diferența de vârstă dintre ei nu a fost un impediment pentru a începe o relație: el avea 62 de ani și ea doar 25.

Din păcate, însă, povestea dintre ei nu a fost una de lungă durată. Cei doi s-au despărțit un an mai târziu. Se spune că ceea ce a dus la această ruptură a fost posesivitatea lui Constantin Brâncuși: o acuza pe Maria Tănase că-și irosește talentul în cârciumi în loc să cânte la operă.

Cum era privit Constantin Brâncuși în România

Chiar dacă Brâncuși era un artist apreciat în străinătate, românii erau sceptici în în privința lucrărilor lui. Există o teorie conform căreia Brâncuși ar fi vrut să doneze parte a lucrărilor sale din Paris statului român, dar a fost refuzat.

Conform unei întruniri din mediul academic, din acele vremuri, Mihail Sadoveanu a spus despre lucrăririle lui Constantin Brâncuși că nu se pliază pe idealurile comuniste.

Și mai trist este faptul că a existat chiar și o tentativă de a distruge una dintre cele mai importante lucrări ale lui Constantin Brâncuși, în timpul comunismului.

Mai exact, comuniștii au încercat să dărâme Coloana Infinitului.

În trecut, Constantin Brâncuși nu a fost apreciat în țară. Astfel, nu este de mirare că majoritatea operelor lui Brâncuși au rămas în afara țării. Două dintre lucrările lui se află printre cele mai scumpe sculpturi vândute vreodată. Românii nu l-au vrut, însă străinii l-au apreciat.

Ultimii ani ai lui Constantin Brâncuși

În 1952, Brâncuși a dobândit cetățenia franceză, iar cinci ani mai târziu, în data de 16 martie 1957, s-a stins din viață. În testamentul său, Brâncuși și-a lăsat moștenire operele de artă Muzeului de Artă Modernă din Paris. El a dăruit muzeului peste 80 de sculpturi, cu condiția ca întregul său atelier să fie transferat la muzeu, în forma sa originală.

Colecții ale lucrărilor sale se află în cele mai importante muzee din lume, printre care Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul de Artă din Philadelphia, Tate Modern din Londra și Muzeul Național din București.