Ideea cea mai ticăloasă pe care o susține gașca de năuci care cască gura la prostiile lui Napoleon Săvescu & comp. este aceea că oficialitățile românești, în frunte cu cele academice și universitare, au o mare pică și aversiune față de tot ce ar putea aduce aminte că în ființa noastră românească mai există și dacii, cu drepturile pe care ți le conferă condiția de prim ocupant.
Chip, Doamne, că în România modernă dacii au mai fost o dată exterminați, să nu mai rămână urmă de dac în memoria colectivă, a Neamului!…
Zilele trecute mi-am adus aminte de Daciada noastră, inventată de Ceaușescu. Ce o fi fost în capul Împușcatului de ne-a pricopsit nu numai cu o DACIADĂ, dar și cu o „Cântare a ROMÂNIEI”?! Și cum de automobilului românesc, fabricat la Pitești, i s-a dat numele DACIA, punând astfel în circulație planetară numele DACIA! Dacă mai adăgam și prezența „dacilor” în filmografia românească, mult mai semnificativă decât a romanilor, deducem că aceste filme ținteau conștiința de neam cea mai larg răspândită!
Unde este încercarea de a face uitată DACIA cea de neuitat?!…
Dar în capul edililor interbelici care au croit în Capitala Țării Bulevardul DACIA, unul dintre cele mai elegante din Europa?! Ce o fi fost în capul lor de i-au dat numele DACIA și au făcut ca acest bulevard să treacă prin …Piața ROMANĂ?!…
Sau în capul pașoptiștilor, care și-au adunat ideile de modernizare a României în paginile revistei DACIA LITERARĂ, cu celebrul ei program !… La puțină vreme a apărut și revista ROMÂNIA LITERARĂ, scoasă cam de aceiași mari bărbați români!
Ori al lingviștilor care au inventat denumirea DACO-ROMÂN pentru a denumi însăși limba română, în lucrările lor academice, în care afirmă că limba română ar avea patru dialecte, iar pe cel de la Nord de Dunăre, cel mai important, l-au botezat dialectul DACO-Român! Asta deși cuvîntul DAC este, cum nu le vine să creadă sferto-docților de pretutindeni, este un cuvînt care a dispărut din limba vorbită de urmașii dacilor… A fost introdus abia în epoca modernă, de savanții care au teoretizat originea latină, neo-romanică, a limbii române!
Într-o vreme când autori serioși atribuiau francezei altă origine decât cea romanică, ba chiar și limbii italiene, cărturarii români, mult mai puțin savanți, se pronunțau unanimi, într-un consens fără egal în celelalte culturi europene, asupra originii noastre latine, romane, vădită prin romanitatea limbii noastre. Asta cu mult înainte de apariția Școlii Ardelene – secolul 18, ori a latinismului – a doua jumătate a secolului 19! Nu ardelenii greco-catolici „corupți de Vatican” au lansat ideea latinității noastre – cum susțin unii agramați, ci această idee nu a dispărut din capul românilor niciodată! A afirmat-o însuși voevodul de legendă Ioniță Caloianul, apoi Coresi, cronicarii din toate cele trei țări românești!
Meritul mare al Școlii Ardelene este că a intuit capacitatea acestei idei de a mobiliza energiile neamului! Și asta s-a petrecut într-o epocă de decădere a românismului care părea că este ireversibilă, când prin fanarioți deveniserăm vulnerabili în fața pan-slavismului moscovit! Planurile Rusiei, de a se folosi de ortodoxie pentru a ne anihila ca popor cu identitate națională distinctă și puternică, au fost zădărnicite prin amploarea pe care a căpătat-o conștiința unanimă a romanității nostre! Ideea latinității noastre a făcut politică la cel mai înalt nivel: continental! Romanitatea noastră le-a stat în cale rușilor imperiali, zădărnicindu-le visul de expansiune spre inima Europei! Iar inima acestei idei, sinteza ei cea mai fericită, este însuși numele nostru de ROMÂNI!
Cu timpul, rafinându-și metodele de cercetare, aceiași savanți au înțeles că etnogeneza noastră, a românilor, nu poate fi discutată fără a introduce și cealaltă componentă, tot de bază, Dacică, geto-tracică sau cum vreți s-o numiți!
Ideea tembelă că dacii au fost exterminați nu aparține istoriografiei românești, ci unor mercenari rătăciți printre oamenii de cultură unguri sau austrieci! Cel mai convingător a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu în combaterea acestei nerozii ticăloase! Tot el a combătut, cu același succes, și ideea că limba română ar fi o limbă slavă, nu una romanică!
Iar azi, la ce asistăm? La un atac disperat și deșănțat la adresa numelui nostru de români! Din două direcții complet diferite, dar la fel de insidioase, de parșive: (1) compromiterea numelui nostru prin lansarea în lumea largă a cuvîntul rom în locul consacratelor nume ale țiganilor: gipsy, gitan, boemien, Ziguener etc. și (2) exacerbarea dacismului, prezentat ca o alternativă, nu ca o completare a latinității!
Ne pun sula-n coastă derbedeii: cică ar trebui să alegem, care vrem să rămânem romani și, care vor, să se declare daci! Ne-ar împinge și într-un război civil, dacă s-ar putea!..
Cine se află în spatele acestei mizerii?
Mâna Budapestei este evidentă și nu ne miră că este interesată de subiect! Din păcate, recidivează și Rusia!… A scornit moldovenismul, ca variantă a aceleiași încercări de a discredita românismul! Cine nu vede concordanța de interese – interese prost înțelese!, dintre Ungaria și Rusia, concordanța dintre cele trei diversiuni anti-românești, nu are ce căuta în această discuție!
Să mai enumerăm o dată diversiunile inamice, înainte de încheia:
1. Lansarea „pe piață” a termenului ROM, pentru a intra în paradigmă cu ROMÂN! Se creează astfel temeiuri „lingvistice” pentru a discredita cuvîntul ROMÂN, pentru a-l abandona, ca pe un cuvînt întinat de asemănarea cu un cuvînt născut discreditat!
2. Lansarea noțiunii de moldovenism, cu un sens nou, care afectează semnificația etnonimului general ROMÂN și introduce distincția artificială între români și moldoveni: două popoare diferite, după istoricii moscoviți!
3. Lansarea ultimelor teorii despre daci și dacism, într-un context plin de minciuni, falsuri și exagerări.
Și mai ales, din partea daciștilor, multă teamă, refuz propriu zis de a se confrunta cu adversarii de opinii istorice. Activi și agresivi mai ales pe internet, înjură și fug! Nu-i poți prinde într-o discuție așezată, corectă, civilizată. Nici pe Napoleon Săvescu, nici pe Daniel Roxin. Dovadă că ei știu bine că mint, că fantazează. Dovadă că, foarte probabil, sunt plătiți să facă ce fac!
Dumnezeu să-i ierte!
