De ce în creștinism 𝑣𝘪𝑛𝘶𝑙 reprezintă 𝑠𝘢̂𝑛𝘨𝑒𝘭𝑒 lui Hristos și pentru musulmani este interzis?

Vinul are o istorie lungă, datând de mai mult de 6.000 de ani. De fapt, un raport al Academiei Americane de Ştiinţă (PNAS) arată că oamenii au început să producă vinul încă de acum 8.000 de ani, după ce au analizat resturile descoperite în vase de ceramică neolitică din Georgia, în sudul Munţilor Caucaz.

De atunci, acesta a suferit transformări semnificative, în special în ceea ce privește tehnicile de producție și costurile. Mai mult, industria vinificației a jucat un rol esențial în diferite civilizații umane, în special odată cu apariția și evoluția sectorului agricol.

În plus, vinul este bogat nu doar în arome, ci și în simbolistică. Răsucirea rafinată a cepului (elementul butucului) de viță de vie pare a fi o reprezentare ideală a forței și rezistenței capacităților umane.

Un număr semnificativ de scrieri biblice fac referire la utilizarea vinului în primele timpuri ale creștinismului și iudaismului. De exemplu, Cina cea de Taină exemplifică în mod deosebit semnificația vinului în creștinism, deoarece acesta s-a transformat într-o metaforă pentru sângele lui Hristos. Această trăsătură a fost transmisă creștinismului modern.

Vinul a fost una dintre cele mai importante băuturi din Sfânta Scriptură. De fapt, doar trei băuturi sunt menționate în întreaga Biblie: apă, lapte și vin.

Dar de ce în creștinism vinul reprezintă sângele lui Hristos și pentru musulmani este interzis?

În creștinism, vinul este folosit pentru că este expresia sacrificiului morții: Iisus a sângerat pe cruce, vărsându-și sângele, pentru toți cei care vor crede în El. Originea acestei expresii datează din Legea mozaică, în care preotul trebuia să ofere o jertfă – cel puțin o dată pe an – pentru a ispăși păcatele poporului. „Potrivit Legii, aproape totul este curăţit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22).

Cina cea de Taină are o semnificaţie aparte. În cadrul său, folosind pâinea şi vinul, Mântuitorul le arată ucenicilor cum urmează să fie jertfit pentru păcatele omenirii.

„Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26:26-29).

Vinul este folosit în cultul Bisericii, dar, cu toate acestea, în Biblie sunt multe pasaje unde consumul de alcool este condamnat: „Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul”, se spune la Efeseni 5, 18-19.

Pentru musulmani, nu doar vinul, ci orice fel de alcool este interzis, deoarece induce o pierdere a autocontrolului. În tradiția sunnită, „alcoolul este mama tuturor viciilor și este cel mai rușinos viciu” (Sounan Ibn-Majah, Hadith 3371).

Potrivit Coranului, el este un dușman al societății: „Băuturile alcoolice, jocurile de noroc, altarele idolilor și jocurile de noroc nu sunt decât lucrarea murdară a Satanei; țineți-vă departe de ele pentru ca voi să prosperați” (Coran 5, 90-91).

Halal este termenul coranic care înseamnă „permis”, „legal” din punct de vedere religios. Acest termen este opus celui de haram care înseamnă „interzis”, „nepermis” sau „ilegal”. Așadar, alcoolul este haram.