Povestea biblică a Sodomei și Gomorei este un avertisment cu privire la consecințele distructive ale păcatului, conform scrierilor biblice. Sodoma și Gomora sunt orașe menționate în Geneza, ele fiind arse şi prefăcute în ruine, drept pedeapsă pentru desfrâul locuitorilor care le populau.
În Geneza 18:20-21 se spune, „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei este atât de mare și păcatul lor este atât de grav, încât mă voi coborî să văd dacă ceea ce au făcut este atât de rău precum strigătul care a ajuns la mine. Dacă nu, voi ști”.
Când Avraam a aflat de planul lui Dumnezeu de a distruge orașele Sodoma și Gomora, l-a întrebat pe Dumnezeu dacă le va cruța dacă în ele va găsi 50 de oameni evlavioși.
Dumnezeu îl asigură pe Avraam că, dacă o să-i găsească, va cruța orașul de dragul lor. Avraam întreabă apoi despre un număr din ce în ce mai mic, până la 10 oameni, Dumnezeu răspunzând: „De dragul a 10 oameni, nu-l voi distruge” (Geneza 18:32).
Însă cei 10 oameni nu au fost găsiți, iar orașele Sodoma și Gomora au pierit în flăcări și pucioasă.
Conform scrierilor biblice, Lot a reușit să fugă din Sodoma împreună cu soția și cele două fiice, încurajați fiind de cei doi îngerii lui Dumnezeu. Îngerii îi spun mai întâi lui Lot să fugă în munți, dar Lot îi cere familiei să meargă într-un oraș din apropiere, numit Zoar.
Numai că, soția lui Lot a fost transformată în stană de piatră în timp ce privea înapoi, spre așezarea cuprinsă de flăcări, pentru că nu a ascultat instrucțiunile de a nu privi înapoi. Acțiunea ei sugera că s-a identificat cu oamenii din Sodoma.
Ruinele Sodomei și Gomorei
Ruinele Sodomei și Gomorei au fost descoperite la sud-est de Marea Moartă, în Valea Iordanului. Numele moderne sunt Bab edh-Dhra, despre care se crede că este Sodoma, și Numeira, despre care se crede că este Gomora.
Ambele locuri au fost distruse în același timp de o conflagrație uriașă. Ce a provocat această calamitate îngrozitoare?
Conform cercetărilor arheologilor, clădirile au fost arse de un incendiu. Când arheologii au efectuat săpături în zonă, au putut vedea un strat întunecat, gros de aproximativ 1,5 m de cărbune, cenușă și ceramică topită. Stratul a fost numit: stratul de distrugere.
Este evident că un foc imens a distrus acest oraș.
Însă, cât de mare ar fi putut fi acel incendiu care a distrus două așezări, având în vedere că stratul de moloz nu a fost cauzat de un vulcan, de un cutremur sau de un război. Niciunul dintre ele nu este capabil să topească metalul, cărămizile și ceramica, conform arheologului Christopher R. Moore.
În stratul de distrugere au fost găsite mici bile de material topit, mai mici decât particulele de praf din aer. Numite sfere, acestea sunt făcute din fier și nisip vaporizat care s-au topit la aproximativ 1.590 C.
Răspunsul biblic este „Atunci Domnul a plouat cu sulf arzător peste Sodoma și Gomora” (Geneza 19:24).
De altfel, sunt și explicații științifice care explică acest eveniment.
Există numeroase dovezi ale existenței unor depozite subterane de bitum, o substanță pe bază de petrol, în regiunea de la sud de Marea Moartă. În mod normal, un astfel de material conține un procent ridicat de sulf.
Astfel oamenii de știință au emis ipoteza că presiunea exercitată de un cutremur ar fi putut determina ca depozitele de bitum să fie forțate să iasă din pământ printr-o falie. În timp ce țâșnea din pământ, bitumul a fost aprins de o scânteie sau de un incendiu de suprafață. Apoi totul în calea incendiului a fost distrus.
Este posibil ca un meteorit să fi distrus Sodoma și Gomora
După 15 ani de săpături și studii, arheologul Christopher R. Moore și echipa sa au găsit dovezi că, în jurul anului 1650 î.Hr., un meteorit masiv a străbătut atmosfera terestră în apropiere de orașul antic Tall el-Hammam – locul unde se crede în mod obișnuit că au existat Sodoma și Gomora – și a explodat la 3,5 km deasupra solului, aruncând o ploaie de resturi de foc asupra orașelor de pe Pământ.
Acest meteorit a fost asemănător cu cel care a doborât 80 de milioane de copaci în Tunguska, Rusia în 1908.
