În istoria Imperiului Otoman, puține figuri feminine au lăsat o amprentă atât de profundă precum Hürrem Sultan, cunoscută și sub numele de Roxelana. Născută ca o simplă sclavă, ea a reușit să urce pe scara socială până la poziția de soție legală a sultanului Suleiman Magnificul, influențând nu doar inima lui, ci și politica unui imperiu vast. Povestea ei este una de ambiție, inteligență și putere, care a sfidat tradițiile otomane și a marcat începutul unei ere numite “Sultanatul Femeilor”. Acest articol explorează viața și moștenirea lui Hürrem, de la origini umile la rolul ei ca una dintre cele mai influente femei din istoria otomană.
Origini umile și captivitatea
Hürrem Sultan s-a născut probabil în jurul anului 1502-1504, în regiunea Ruthenia, care face parte astăzi din Ucraina. Numele ei de naștere era Alexandra Lisowska, fiica unui preot ortodox ruthean. Viața ei liniștită a fost distrusă în adolescență, când a fost capturată de tătarii crimeeni în timpul unui raid și vândută ca sclavă pe piețele de la Istanbul. A ajuns în haremul imperial al Palatului Topkapi, unde sute de femei concureau pentru atenția sultanului.
La începutul anilor 1520, sub domnia lui Suleiman I (care a urcat pe tron în 1520), Hürrem a fost adusă în harem ca o concubină obișnuită. Conform tradițiilor otomane, haremul era un loc strict ierarhizat, unde femeile erau educate în arte, muzică și etichetă, dar rolul lor era limitat la a oferi plăcere și moștenitori sultanului. Hürrem, însă, s-a remarcat rapid prin inteligența, frumusețea și charisma ei. Numele ei otoman, Hürrem, înseamnă “cea veselă” sau “cea zâmbitoare”, reflectând personalitatea ei vivace.
Ascensiunea în harem și relația cu Suleiman
Suleiman Magnificul, considerat unul dintre cei mai mari sultani otomani, era un conducător ambițios care a extins imperiul până la porțile Vienei și a reformat administrația și justiția. Dar în spatele imaginii sale de cuceritor, Suleiman a fost captivat de Hürrem. Relația lor a început ca una tipică de sultan-concubină, dar a evoluat rapid într-o iubire profundă și exclusivă. Hürrem i-a născut primul copil, Mehmed, în 1521, urmat de alți cinci: Mihrimah (singura fiică), Abdullah, Selim, Bayezid și Cihangir.
Ceea ce a făcut relația lor unică a fost decizia lui Suleiman de a o elibera pe Hürrem din sclavie și de a se căsători cu ea în jurul anului 1533-1534. Aceasta a fost o premieră în istoria otomană: sultani nu se căsătoreau cu foste sclave, preferând alianțe politice cu prințese străine. Căsătoria a șocat curtea și Europa întreagă, unde Hürrem era văzută ca o vrăjitoare sau o intrigantă care l-a “îngenuncheat” pe sultan. Scrisorile lor de dragoste, păstrate până azi, dezvăluie o legătură pasională: Suleiman o numea “sufletul meu” și “regina mea”, iar ea îi răspundea cu poeme de devotament.
Hürrem nu s-a mulțumit cu rolul de favorită; ea a învățat rapid limba otomană, persană și arabă, și s-a implicat în corespondența diplomatică. Influența ei asupra sultanului era atât de mare încât contemporanii europeni o acuzau că îl manipulează, numind-o “Roxelana cea roșcată” după părul ei roșu.
Influența politică și intrigi
Odată devenită Haseki Sultan (soție principală), Hürrem a devenit una dintre cele mai puternice femei din imperiu. Ea a influențat politica externă, susținând alianțe cu Polonia și Franța împotriva dușmanilor otomani. A fost implicată în căsătoria fiicei sale Mihrimah cu Rüstem Pașa, care a devenit mare vizir, consolidând astfel puterea familiei ei.
Hürrem este adesea acuzată de intrigi letale. Ea ar fi jucat un rol în execuția lui Ibrahim Pașa, prietenul apropiat al lui Suleiman și mare vizir, în 1536, văzându-l ca o amenințare. Mai târziu, a contribuit la căderea prințului Mustafa, fiul lui Suleiman dintr-o concubină anterioară, Mahidevran, care a fost executat în 1553 sub acuzații de trădare. Aceste acțiuni au asigurat tronul pentru fiii ei, Selim și Bayezid, deși rivalitatea dintre cei doi a dus la un război fratricid după moartea ei.
Pe lângă politică, Hürrem a fost o filantroapă activă. A construit complexul Haseki Hurrem Sultan la Istanbul, care includea o moschee, băi publice, o școală și un spital pentru femei – primul de acest fel în imperiu. Aceste opere caritative au îmbunătățit imaginea ei publică și au demonstrat influența ei economică, gestionând averi proprii și donații.
Moștenirea și “Sultanatul Femeilor”
Hürrem a murit la 15 aprilie 1558, la vârsta de aproximativ 56 de ani, probabil din cauza unei boli. Suleiman a fost devastat; el a construit un mausoleu magnific pentru ea lângă Moscheea Suleymaniye, unde a fost înmormântat și el în 1566. Moartea ei a marcat sfârșitul unei ere personale, dar începutul unei perioade în care femeile din harem au câștigat putere politică semnificativă, cunoscută ca “Sultanatul Femeilor” (secolul al XVI-lea – al XVII-lea).
Moștenirea ei este controversată: admirată pentru inteligența și reformele ei, criticată pentru ambiție și intrigi. Fiii ei au continuat linia: Selim al II-lea a devenit sultan, deși domnia lui a fost marcată de declin. Hürrem a schimbat dinamica haremului, transformându-l dintr-un loc de izolare într-un centru de putere.
Concluzie
Povestea lui Hürrem Sultan este o epopee a ascensiunii de la sclavie la putere absolută. Prin dragoste, inteligență și determinare, ea a “îngenuncheat” un sultan magnific, influențând cursul istoriei otomane. Astăzi, ea este un simbol al rezilienței feminine, imortalizată în seriale TV precum “Magnificul secol” și în literatura istorică. Hürrem ne amintește că, în spatele marilor imperii, adesea stau femei care modelează destinul națiunilor.
