Complotul Secret care a dus la As/a/si/narea lui Iulius Cezar: Cine au fost Trădătorii

La asasinarea lui Iulius Cezar au luat parte cel puțin 60 și până la 70 de senatori, conduși de Marcus Junius Brutus, Gaius Cassius Longinus și Decimus Junius Brutus Albinus. Aceștia au susținut că au acționat din cauza puterii concentrate fără precedent a lui Cezar în timpul dictaturii sale, care submina Republica Romană.

Cezar a luptat pentru Republică timp de opt ani în războaiele galice, unde a cucerit pe deplin regiunea Galiei (aproximativ echivalentă cu Franța actuală). După ce senatul roman a cerut ca Cezar să-și desființeze armata și să se întoarcă acasă ca civil, el a refuzat, a traversdat râul Rubicon cu armata sa și a aruncat Roma în Războiul Civil al lui Cezar din anul 49 î.e.n.

După ce l-a învins pe ultimul din opoziție, Cezar a fost numit dictator în veșnicie („dictator perpetuo”) la începutul anului 44 î.e.n. Potrivit lui Suetonius, asasinarea lui Cezar a avut loc în cele din urmă din cauza preocupărilor că ar fi dorit să se încoroneze rege al Romei. Aceste preocupări au fost exacerbate de alte incidente petrecute între anii 45 și 44 î.e.n.

În doar câteva luni, Cezar nu a respectat Senatul, a înlăturat Tribunele Poporului și s-a jucat cu monarhia. Până la urmă, în februarie, s-a născut conspirația care a provocat asasinarea lui.

Conspirația pentru asasinarea lui Iulius Cezar a început cu o întâlnire între Cassius Longinus și cumnatul său Marcus Brutus în seara zilei de 22 februarie 44 î.e.n. După câteva discuții, cei doi au convenit că trebuie făcut ceva ca să-l împiedica pe Cezar să devină rege al romanilor.

Cassius Longinus și Marcus Brutus au recrutat cu atenția și alți oameni pentru asasinarea lui Cezar

Cei doi bărbați au început apoi să îi recruteze și pe alții. Deși era nevoie doar de un singur om pentru asasinarea altuia, Brutus credea că, pentru ca asasinarea lui Cezar să fie considerată o înlăturare legitimă a unui tiran, făcută de dragul țării lor, trebuie să includă un număr mare de lideri ai Romei.

Au încercat să atingă un echilibru: au avut ca scop să recruteze destui oameni care să-l înconjoare pe Cezar și să lupte cu susținătorii săi, dar nu atât de mulți încât să riște să fie descoperiți. Longinus și Brutus preferau prietenii în locul cunoscuților și au evitat să recruteze tineri nesăbuiți sau bătrâni slabi.

În cele din urmă, conspiratorii au recrutat senatori în apropierea vârstei de patruzeci de ani, apropiați de vârsta lor. A fost evaluat fiecare potențial recrut cu întrebări nevinovate. Sursele antice raportează că, în cele din urmă, în jur de șaizeci până la optzeci de conspiratori s-au alăturat complotului, deși ultimul număr poate fi o eroare de scriere.

La Idele lui Marte (15 martie) în 44 î.e.n., conspiratorii și restul senatorilor s-au întâlnit la Casa Senatului Pompei, situată în Teatrul lui Pompei, pentru ședința senatului. De obicei, senatorii aveau obiceiul să se întâlnească la Forumul Roman, dar Cezar finanța în acea perioadă o reconstrucție a forumului și astfel senatorii se întâlneau în alte locuri din Roma, acesta fiind unul dintre ele.

Nu se știe sigur care au fost ultimele cuvinte spuse de Cezar

la Teatru existau și lupte de gladiatori în desfășurare, iar Decimus Brutus, care deținea o companie de gladiatori, i-a staționat în Porticul lui Pompei, situat tot în Teatrul lui Pompei. Gladiatorii puteau fi de folos conspiratorilor: dacă izbucnea o luptă pentru a-l proteja pe Cezar, gladiatorii puteau interveni; dacă Cezar era ucis, dar conspiratorii ar fi fost atacați, gladiatorii puteau să îi protejeze. Din moment ce accesul în Casa Senatului era imposibil fără a trece prin Portic, gladiatorii puteau bloca intrarea dacă ar fi fost necesar.

Cezar a fost ucis la baza Curiei lui Pompei din Teatrul lui Pompei. Ultimele cuvinte ale lui Cezar au rămas un subiect contestat printre istorici. Atât Cassius Dio, cât și Suetonius au scris că nu a spus nimic, cu toate acestea, ambii menționează că alții au scris că ultimele cuvinte ale lui au fost expresia greacă „Și tu, copile?”. Plutarh mai relatează că Cezar nu a spus nimic, în timp ce și-a tras toga peste cap când l-a văzut pe Brutus printre conspiratori.

După asasinarea lui Cezar, a fost ridicată o statuie de ceară a lui

La Forum a fost ridicată o statuie de ceară a lui Cezar, care reprezenta cele 23 de răni prin înjunghiere. Mulțimea care s-a adunat acolo și-a exprimat furia față de asasini prin arderea Senatului. La două zile după asasinat, Marc Antoniu a convocat senatul și a reușit să ajungă la un compromis în care asasinii să nu fie pedepsiți pentru faptele lor, dar toate numirile lui Cezar vor rămâne valabile.

Antoniu a sperat cel mai probabil să evite noile fisuri în formarea guvernului ca urmare a morții lui Cezar. Simultan, Antoniu a diminuat scopurile conspiratorilor, rezultatul neprevăzut de asasini a fost că moartea lui Cezar a precipitat sfârșitul Republicii Romane.