Istoria popoarelor care au locuit teritoriul României de astăzi este complexă și adesea controversată. Printre numeroasele influențe etnice care au contribuit la formarea identității noastre naționale se află și celții, un popor de origine indo-europeană, ale căror urme sunt mai evidente decât se credea inițial. Însă, în istoriografia tradițională, celții au fost deseori trecuți cu vederea, fiind considerați o „verigă străină” în moștenirea noastră culturală.
A fost această ignorare intenționată? Au influențat cu adevărat celții istoria poporului român? Și de ce au fost considerați, uneori, „strămoși nedoriți”? Să aflăm adevărul!
Cine erau celții?
Celții erau un popor războinic și nomad, originar din Europa Centrală. În perioada de apogeu, între secolele VI și I î.Hr., celții au ocupat o mare parte a Europei, de la Atlantic până în Asia Mică. Cunoscuți pentru cultura lor avansată, dar și pentru îndemânarea lor în prelucrarea metalelor și în arta războiului, celții au influențat multe civilizații, inclusiv pe cele aflate în contact cu teritoriul dacic.
Pe teritoriul României, celții au pătruns în secolul IV î.Hr., în special în Transilvania, unde au coexistat și, uneori, s-au confruntat cu triburile geto-dacice.
Celții din Transilvania: Urme și influențe
Arheologia confirmă prezența celților în Transilvania, unde au lăsat în urmă numeroase artefacte, precum arme, bijuterii și unelte. Se pare că celții au avut așezări stabile în această regiune și au contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor, în special în prelucrarea fierului și a bronzului.
Cea mai importantă dovadă a prezenței celților în Transilvania este descoperirea mormintelor celtice, care conțin obiecte valoroase, precum arme de luptă, fibule și vase ceramice, multe dintre ele fiind similare cu cele găsite în Europa Centrală.
Relația dintre daci și celți: Alianțe și conflicte
Istoricii nu sunt unanimi în privința relației dintre daci și celți. Unele surse sugerează că cele două popoare au avut relații pașnice și schimburi culturale și comerciale, în timp ce altele menționează conflicte pentru supremația teritorială.
Un lucru este cert: dacii au învățat multe de la celți, mai ales în domeniul tehnologiei militare. Se crede că unele tehnici de prelucrare a metalelor și stiluri decorative au fost influențate de cultura celtică.
Totuși, până la venirea romanilor, celții au fost treptat asimilați de triburile dacice, dispărând ca entitate distinctă din regiune.
De ce sunt considerați „strămoși nedoriți”?
Percepția că celții sunt strămoși „nedoriți” vine, în mare parte, din interpretările istorice naționaliste ale secolelor XIX și XX. În acea perioadă, accentul se punea pe continuitatea daco-romană, considerată esențială pentru formarea poporului român. Alte influențe, precum cea celtică, erau fie minimalizate, fie complet ignorate, pentru a nu „complica” narațiunea istorică.
Mai mult, celții nu au fost niciodată percepuți ca un popor „fondator” în istoria noastră, în ciuda dovezilor arheologice care demonstrează prezența lor semnificativă.
Ce moștenire au lăsat celții?
Deși influența lor nu este la fel de evidentă ca cea dacică sau romană, celții au lăsat urme discrete, dar importante:
- Tehnologia prelucrării metalelor, inclusiv tehnicile avansate de forjare a fierului.
- Simboluri și motive decorative găsite pe ceramica și bijuteriile descoperite în Transilvania.
- Tactici militare și un stil de viață războinic care i-a inspirat și pe daci.
- Toponime din zonele locuite de celți, unele dintre ele fiind păstrate până astăzi.
Concluzie
Celții nu sunt niște „strămoși nedoriți”, ci o parte fascinantă a mozaicului etnic și cultural care a contribuit la formarea identității noastre. Ignorarea sau minimalizarea influenței lor nu face decât să ne limiteze înțelegerea asupra propriei noastre istorii.
Prezența celților în Transilvania și interacțiunile lor cu dacii ne oferă o perspectivă mai largă asupra trecutului nostru, arătând că istoria este mult mai complexă decât o simplă linie de continuitate. Acceptarea și înțelegerea acestei diversități culturale ne ajută să apreciem mai bine bogăția moștenirii noastre.
