Influența limbii române asupra limbii maghiare

Limba română și limba maghiară au o istorie lungă de conviețuire și interacțiune, în special în regiunea Transilvaniei, unde cele două popoare au trăit alături timp de secole. Această proximitate geografică și culturală a dus la schimburi lingvistice reciproce, deși influența maghiară asupra românesc este adesea considerată mai pronunțată datorită poziției dominante a maghiarilor în administrație și societate în perioade istorice precum Evul Mediu și perioada habsburgică. Cu toate acestea, există și o influență notabilă a limbii române asupra maghiarei, manifestată în principal prin împrumuturi lexicale. Aceste împrumuturi reflectă domenii specifice de interacțiune, cum ar fi păstoritul, administrația, biserica și viața cotidiană rurală.

În acest articol, vom explora originile istorice ale acestei influențe, exemple concrete de cuvinte maghiare împrumutate din română, precum și contextul lingvistic și cultural în care s-au produs aceste transferuri. Influența este mai evidentă în dialectele maghiare din Transilvania și în vocabularul literar maghiar medieval, unde împrumuturile din română au fost integrate începând din secolele XV-XVI. Potrivit unor studii lingvistice, numărul acestor împrumuturi este relativ mic comparativ cu cele inverse, dar ele sunt semnificative pentru înțelegerea relațiilor interetnice din Europa Centrală și de Est.

Contextul istoric al contactelor lingvistice

Contactul dintre vorbitorii de română și cei de maghiară datează din secolul al IX-lea, când maghiarii s-au stabilit în Bazinul Panonic, iar populațiile romanizate (proto-românii) erau deja prezente în regiuni precum Transilvania. În secolele următoare, Transilvania a devenit un principat semi-independent sub influență otomană și habsburgică, unde românii, maghiarii și sașii au format o societate multietnică. Românii, adesea implicați în agricultură și păstorit, au interacționat intens cu maghiarii, care dețineau poziții administrative și nobiliare.

Această conviețuire a facilitat schimburi lingvistice bilaterale. În timp ce maghiara a împrumutat românesc cuvinte legate de instituții și viață urbană (de exemplu, prin influența administrației maghiare), româna a contribuit la maghiară cu termeni din domenii rurale și tradiționale. Lingviști precum József Benkő, György Alexics, Sándor Takáts și Nicolae Drăganu au documentat aceste împrumuturi în arhive transilvănene din secolele XV-XVII, evidențiind că multe cuvinte au intrat în maghiară prin dialectele regionale. Aceste împrumuturi sunt adesea adaptate fonetic la sistemul maghiar, cum ar fi adăugarea de consoane sau modificarea vocalelor pentru a se potrivi cu fonologia ugro-finică a maghiarei.

Influența română asupra maghiarei este subestimată în unele studii, dar ipoteze precum cea a “Sprachbund-ului Carpatic Oriental” sugerează conexiuni mai profunde, reflectând un areal lingvistic comun în Carpații Estici. Totuși, majoritatea împrumuturilor sunt lexicale, fără influențe majore gramaticale sau sintactice, deoarece maghiara, ca limbă ugro-finică, are o structură diferită de cea romanică a românesc.

Exemple de împrumuturi lexicale

Împrumuturile din română în maghiară pot fi clasificate în mai multe categorii, bazate pe domeniile de utilizare. Multe provin din contextul transilvănean medieval și sunt documentate în texte arhivistice începând din secolul al XV-lea. Acestea includ termeni din păstorit (domeniu în care românii au avut o tradiție puternică), administrație, biserică și viață cotidiană. Iată o selecție de exemple, grupate tematic, cu etimologii și contexte:

1. Termeni legați de păstorit și agricultură

Păstoritul transhumant al românilor a influențat vocabularul maghiar rural, în special în Transilvania. Multe cuvinte se referă la animale, produse lactate și practici agricole.

• Berbécs: Din românescul “berbec” (berbec, ram). În maghiară înseamnă “berbec” sau “păstor”. Apare prima dată în documente din 1560-1570. Are derivate precum “berbécsbárány” (miel de berbec) și reflectă interacțiunile în agricultură.
• Esztena: Din “stână” (stână, staul de vară). Înseamnă “pășune de vară” și apare în 1583. Variante precum “ísztina” sau “sztina” arată adaptări fonetice.
• Brindza: Din “brânză” (brânză). Desemnează un tip de brânză de oaie, documentat din 1546. Este un împrumut productiv, cu compuși ca “brindza-túró”.
• Mióra: Din “mioară” (mioară, oaie tânără). Înseamnă “oaie” și are compuși precum “kecske-mióra” (capră-mioară).
• Cáp: Din “cap” (cap, dar în context “brânză de capră”). Înseamnă “brânză de oaie” și apare în contexte păstorești.
• Orda: Din “ordă” (turmă). Înseamnă “turmă” și este atestat din 1546.
• Sztronga (sau “esztrenga”): Din “strânge” (a strânge, în context de presă pentru brânză). Înseamnă “presă pentru brânză” și datează din 1554.

Aceste cuvinte ilustrează cum tradițiile românești de păstorit au fost adoptate de maghiari, mai ales în zonele montane.

2. Termeni administrativi și militari

În perioada Principatului Transilvaniei, instituțiile românești au influențat administrația maghiară, ducând la împrumuturi în vocabularul oficial.

• Boér: Din “boier” (boier, nobil). Înseamnă “nobil” sau “dignitar” și apare din 1529. Are compuși ca “boér-mente” (mantie de boier).
• Vajvode: Din “voievod” (voievod). Desemnează un conducător militar sau administrativ, atestat din 1563.
• Logofet (sau “logofer”): Din “logofăt” (cancelar). Înseamnă “cancelar” și este documentat din 1584.
• Ármás: Din “armăș” (om înarmat). Înseamnă “brigand” sau ” executor” și apare din 1572, cu derivate ca “ármáskurtán” (mercenar).
• Kurtán: Din “curtean” (curtean). Înseamnă “mercenar” sau “curtean” și datează din 1598.
• Vornik: Din “vornic” (judecător). Înseamnă ” executor” și este atestat din 1585.
• Sztolnik: Din “stolnic” (paharnic). Desemnează un slujbaș la curte, din 1569.

Aceste împrumuturi reflectă influența instituțiilor valahe în administrația transilvăneană.

3. Termeni ecleziastici

Biserica Ortodoxă română a contribuit la vocabularul religios maghiar, mai ales în zonele mixte.

• Pópa: Din “popă” (popă, preot). Înseamnă “preot” și apare din 1566.
• Kalugyer: Din “călugăr” (călugăr). Desemnează “călugăr” și este atestat din 1566, cu derivate ca “kalugyerség”.
• Monaszter: Din “mănăstire” (mănăstire). Înseamnă “mănăstire” și datează din 1572.
• Proiopop: Din “protopop” (protopop). Înseamnă “arhipreot” și apare din 1568.
• Jegumen: Din “egumen” (egumen, stareț). Desemnează “stareț de mănăstire” din 1585.

Aceste cuvinte arată influența creștinismului ortodox românesc asupra comunităților maghiare.

4. Alte împrumuturi cotidiene și dialectale

• Cigány: Din “țigan” (țigan). Înseamnă “țigan” și este un împrumut literar.
• Cserge: Din “șerjă” (șergă, țesătură). Înseamnă “țesătură de lână” și datează din 1429.
• Cimbora: Din “cimbur” (tovarăș). Înseamnă “tovarăș” și apare din 1590.
• Poronty: Din “părinte” (părinte) sau variantă. Înseamnă “copil” sau “pui” și este atestat din 1570.
• Pulya: Din “pui” (pui). Înseamnă “curcan” și datează din 1520-1530.
• Falcsa: Din “falce” (seceră). Înseamnă “seceră” și apare din 1564.
• Kapra: Din “capcană” (capcană). Înseamnă “capcană” și este documentat din 1587.

Alte exemple dialectale includ “baraboly” (groapă, din “baraboi”), “pakulár” (povară, din “paculă”) și “vátra” (vatră, din “vatră”).

Potrivit unor surse, numărul total al împrumuturilor românești în maghiară este mic, dar ele sunt concentrate în dialectele transilvănene și reflectă un schimb cultural asimetric.

Influențe fonetice și gramaticale

Influența română se limitează în principal la nivel lexical, fără schimbări majore în gramatica maghiară. Totuși, împrumuturile suferă adaptări fonetice: de exemplu, vocala românească “â” devine “a” sau “e” în maghiară (ex: “brânză” > “brindza”), iar consoanele sunt ajustate pentru a evita sunete străine maghiarei. Unele cuvinte au generat derivate și compuși în maghiară, indicând integrarea lor productivă (ex: “tretina-pénz” din “treime”, însemnând “răscumpărare a zeciuielii”).

Concluzie

Influența limbii române asupra maghiarei, deși mai puțin extinsă decât cea inversă, este o mărturie vie a interacțiunilor istorice dintre cele două popoare. Aceste împrumuturi, concentrate în domenii precum păstoritul, administrația și biserica, subliniază rolul Transilvaniei ca punte culturală. În contextul modern, aceste elemente lingvistice contribuie la bogăția dialectală a maghiarei și la înțelegerea relațiilor interetnice. Studii ulterioare ar putea explora mai profund dialectele contemporane pentru a identifica împrumuturi noi, dar moștenirea medievală rămâne fundamentul acestei influențe.