Acum aproximativ 1.900 de ani, în jurul anului 126 d.Hr., Imperiul Roman se afla la apogeul expansiunii sale, cuprinzând teritorii vaste de la Mediterana până la granițele nordice ale Europei. În acest context, dacii – un popor traco-getic din regiunea carpato-danubiană, actuala Românie – au devenit parte integrantă a mașinăriei militare romane. După cucerirea Daciei de către împăratul Traian în anii 101-106 d.Hr., mulți daci au fost recrutați ca auxiliari, adică soldați non-cetățeni care suplimentau legiunile romane. Această practică era comună: Roma muta trupele auxiliare în provincii îndepărtate pentru a rupe legăturile cu patria lor și a preveni rebeliunile, transformându-i din inamici în protectori loiali.
Una dintre cele mai notabile dovezi ale prezenței dacilor în Britania este Cohors I Aelia Dacorum, o unitate de infanterie milliaria (aproximativ 1.000 de oameni) ridicată sub împăratul Hadrian (117-138 d.Hr.). Numele “Aelia” derivă de la familia imperială a lui Hadrian, iar unitatea a fost formată probabil în Dacia sau Moesia Inferioară imediat după cucerire. Transferați în Britania în jurul anului 122-125 d.Hr., dacii au fost inițial staționați la fortul Bewcastle din nord-estul Cumbriei actuale, înainte de a se muta la Birdoswald (cunoscut romanilor ca Banna), pe Zidul lui Hadrian. Această mutare face parte din strategia lui Hadrian de a fortifica frontiera nordică a provinciei Britannia, construită între 122 și 128 d.Hr. pentru a apăra împotriva incursiunilor triburilor caledoniene (din actuala Scoție).
Construcția și apărarea Zidului lui Hadrian
Dacii au jucat un rol esențial în construirea Zidului lui Hadrian, o fortificație impresionantă care se întindea pe 117 kilometri de la Marea Irlandei la Marea Nordului. Ei au participat la excavarea Vallum-ului, un șanț masiv paralel cu zidul, menit să servească drept barieră suplimentară. La Birdoswald, dacii au reparat și extins fortul, construind două mari magazii de cereale, ateliere și barăci adaptate pentru unitatea lor numeroasă. Fortul, cu o suprafață de aproximativ 2,2 hectare, includea un sediu central (principia), băi și porți fortificate, toate adaptate climatului aspru al nordului britanic.
Ca auxiliari, dacii patrulau frontiera, respingând atacuri și menținând ordinea. Ei primeau cetățenie romană după 25 de ani de serviciu, conform diplomelor militare descoperite, cum ar fi una din 127 d.Hr. care atestă acordarea “honesta missio” (eliberare onorabilă). Armamentul lor includea simboluri dace tradiționale, precum falx-ul (o sabie curbată), reprezentat pe inscripții de la Birdoswald, ceea ce sugerează păstrarea unor elemente culturale native chiar și în serviciul roman.
Viața cotidiană și integrarea culturală
Viața dacilor în Britania era marcată de o adaptare treptată la mediul roman. Ei au ridicat altare dedicate lui Jupiter Optimus Maximus, zeul suprem roman, în ritualuri anuale care întăreau loialitatea față de imperiu. Totuși, au adoptat și zeități locale, precum Cocidius (un zeu britanic similar lui Marte) și Dea Latis (o zeiță celtică asociată cu apele). Inscripții de la Birdoswald menționează “Vânătorii din Banna”, posibil un grup de daci implicați în vânătoare ritualică, dedicând altare lui Silvanus.
Arheologia relevă o identitate hibridă: nume precum Decius Saxa (combinând romanul Decius cu dacul Saxa) sau Decabalus (după regele dac Decebal) apar pe pietre funerare, indicând că tradițiile dace au supraviețuit generațiilor. Fortul era înconjurat de așezări civile (vicus) unde trăiau familiile soldaților, veterani și comercianți, creând o comunitate multiculturală. Monede din secolul al IV-lea, inclusiv ale împăratului Teodosiu I (388-395 d.Hr.), sugerează că unitatea a rămas activă până la retragerea romană din Britania în jurul anului 410 d.Hr.
Timeline al prezenței dacilor în Britania
| Perioadă | Eveniment principal | Dovezi arheologice/istorice |
|---|---|---|
| 101-106 d.Hr. | Cucerirea Daciei de Traian; recrutarea inițială a dacilor ca auxiliari. | Columna lui Traian la Roma; inscripții din Dacia. |
| 117-138 d.Hr. | Formarea Cohors I Aelia Dacorum sub Hadrian. | Inscripții cu titlul “Aelia”. |
| 122-125 d.Hr. | Transfer în Britania; staționare la Bewcastle și mutare la Birdoswald. | Inscripții de la Vallum și Bewcastle. |
| 200-276 d.Hr. | Apărare activă la Birdoswald; construcții și ritualuri. | Peste 25 de inscripții, altare dedicate lui Jupiter. |
| Secolul al III-lea | Integrare culturală; unitatea primește titluri imperiale (ex. Antoniniana). | Altare datate 213-222 d.Hr.; reconstrucții ale fortului. |
| Secolul al IV-lea | Continuare a ocupației; posibilă relocare sau eroare în Notitia Dignitatum. | Monede și inscripții târzii. |
| După 410 d.Hr. | Retragere romană; unii descendenți rămân în zonă. | Structuri post-romane la Birdoswald. |
Această tabelă ilustrează evoluția cronologică, bazată pe dovezi epigrafice și arheologice.
Semnificația istorică și conexiuni moderne
Prezența dacilor în Britania subliniază caracterul multicultural al Imperiului Roman, unde popoare cucerite deveneau piloni ai apărării. Ei au contribuit la romanizarea Britaniei, lăsând o moștenire vizibilă în situri precum Birdoswald, acum parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Astăzi, această istorie rezonează cu comunitățile românești din Marea Britanie, care numără peste un milion de persoane, amintind de legăturile antice dintre Dacia și Britannia.
Dovezile arheologice, inclusiv peste 25 de inscripții de la Birdoswald, fac din Cohors I Aelia Dacorum cea mai bine atestată unitate auxiliară din Britania romană. Deși subiectul nu este controversat, interpretările pot varia în privința gradului de integrare culturală, dar sursele primare – inscripții și diplome – oferă o imagine clară a rolului lor ca constructori și gardieni ai frontierei.
