Legiunea a IX-a romană, în timp ce staționa în Marea Britanie, pur şi simplu a dispărut! Cum putea să dispară o întreagă legiune?

Imperiul Roman, la apogeul său, controla teritorii vaste, de la Mediterana până la granițele nordice ale Europei. Printre unitățile sale militare de elită se număra Legiunea a IX-a Hispana, o forță de aproximativ 5.500 de soldați, ofițeri și auxiliari, cunoscută pentru curajul și eficiența sa în campanii. Totuși, în jurul anului 120 d.Hr., această legiune, staționată în Britannia (actuala Marea Britanie), pare să fi dispărut pur și simplu din înregistrările istorice. Cum putea o întreagă unitate militară, bine organizată și documentată, să se evapore fără urmă? Acest articol explorează istoria legiunii, contextul dispariției sale și teoriile principale, bazându-se pe dovezi arheologice, inscripții și analize istorice recente. Deși mitul unei “dispariții misterioase” a fost popularizat în literatură și film, realitatea sugerează explicații mai mundane, dar nu mai puțin dramatice: pierderi în lupte, reorganizări administrative sau transferuri în zone de conflict îndepărtate.

Originea și istoria timpurie a Legiunii a IX-a Hispana

Legiunea a IX-a a fost fondată în jurul anului 57 î.Hr., în perioada Republicii Romane târzii, probabil sub comanda lui Iulius Cezar. Numele său, “Hispana”, derivă din campaniile din Hispania (Spania modernă), unde a luptat în războaiele cantabrice între 25-19 î.Hr. Sub Cezar, legiunea a participat la cucerirea Galiei, inclusiv la bătălii cheie precum cea de la râul Sabis (57 î.Hr.), unde a înfruntat triburile atrebate și belgiene alături de Legiunea a X-a. În războiul civil roman, a susținut cauza lui Cezar împotriva lui Pompei, luptând la Dyrrhachium, Pharsalus (48 î.Hr.) și Thapsus (46 î.Hr.). După asasinarea lui Cezar, legiunea a fost reformată sub Octavian (viitorul Augustus) și a participat la bătălii decisive precum Philippi (42 î.Hr.) și Actium (31 î.Hr.), contribuind la nașterea Imperiului Roman.

În perioada imperială timpurie, legiunea a fost staționată în provincii precum Illyricum (Balcani) și Pannonia, unde a reprimat revolte, inclusiv cea pannoniană din 14 d.Hr. Sub împăratul Tiberius, a fost trimisă temporar în Africa pentru a combate rebeliunea lui Tacfarinas (17-24 d.Hr.), înainte de a reveni în Europa Centrală. Epitetele sale, precum “Macedonica” sau “Hispaniensis”, reflectă campaniile diverse, iar simbolul său tradițional era taurul, emblemă comună multor legiuni cezariene.

Această cronologie ilustrează versatilitatea legiunii, care a fost mutată frecvent pentru a răspunde amenințărilor imperiale. Până la sosirea în Britannia, era o unitate experimentată, dar expusă la uzură constantă.

Sosirea în Britannia și rolul în cucerire

În anul 43 d.Hr., sub împăratul Claudius, Legiunea a IX-a a făcut parte din forța de invazie condusă de Aulus Plautius, alături de Legiunile a II-a, a XIV-a și a XX-a. Inițial, a fost împărțită în forturi vexilaționale la Longthorpe și Newton-on-Trent, înainte de a construi o fortăreață permanentă la Lincoln (Lindum Colonia) în jurul anului 65 d.Hr. Aici, legiunea a jucat un rol crucial în consolidarea controlului roman asupra insulei.

Un moment critic a fost revolta reginei Boudicca din 60-61 d.Hr., când triburile icene și trinovante s-au răsculat împotriva romanilor. Legiunea a IX-a, sub comanda lui Quintus Petillius Cerialis, a încercat să apere Londinium (Londra), dar a suferit pierderi grele – estimări sugerează până la 2.000 de soldați uciși. Supraviețuitorii s-au retras la Longthorpe, iar legiunea a fost întărită cu recruți din legiunile renane. Dovezi arheologice, precum inscripții funerare din Lincoln (de exemplu, RIB 256 pentru soldatul Lucius Sempronius Flavinus din Clunia, Spania), atestă prezența sa activă în regiune.

Sub guvernanții succesivi, precum Cerialis și Julius Agricola (71-84 d.Hr.), legiunea a avansat spre nord, înfrângând forțele lui Venutius la Stanwick și construind forturi la Malton (Derventio). În jurul anului 71 d.Hr., a fost înlocuită la Lincoln de Legiunea a II-a Adiutrix și mutată la York (Eboracum), unde a reconstruit fortăreața în 108 d.Hr., așa cum indică inscripția RIB 665 dedicată împăratului Traian. Aceasta este ultima mențiune clară a legiunii întregi în Britannia.

Misterul dispariției: Când și cum a “dispărut” legiunea?

După 108 d.Hr., Legiunea a IX-a dispare din documentele romane. O listă de legiuni compilată în jurul anilor 120-160 d.Hr. nu o mai include, iar în 122 d.Hr., Legiunea a VI-a Victrix ajunge la York pentru a o înlocui, sub ordinul împăratului Hadrian. Această absență bruscă a alimentat speculații, dar istoricii moderni resping ideea unei dispariții “supranaturale”. În schimb, evidențele sugerează scenarii realiste, bazate pe contexte istorice și arheologice.

Contextul epocii era turbulent: Sub Traian (98-117 d.Hr.) și Hadrian (117-138 d.Hr.), Imperiul se confrunta cu rebeliuni în provincii periferice. În Britannia, începutul domniei lui Hadrian a fost marcat de “mari pierderi” printre soldați, așa cum notează istoricul roman Fronto – peste 3.000 de întăriri au fost trimise urgent. Hadrian însuși a vizitat insula în 122 d.Hr., ordonând construirea Zidului lui Hadrian pentru a separa nordul barbar de sudul romanizat. Aceste măsuri indică o criză majoră, posibil legată de atacuri din partea triburilor caledoniene (picți) sau brigante.

Teorii principale despre soarta legiunii

Mai multe ipoteze au fost propuse, bazate pe dovezi fragmentare:

1. Distrugere în rebeliuni britanice nordice: Cea mai populară teorie sugerează că legiunea a fost anihilată în nordul Britanniei între 108-122 d.Hr. Fiind staționată la York, cea mai nordică fortăreață, ar fi fost expusă atacurilor din Scoția modernă. Hadrian’s Wall, construit imediat după, ar fi fost o reacție la aceste pierderi, împărțind insula pentru a preveni alianțe barbare. Autorul Simon Elliott propune o bătălie pierdută la Markland Grips (Derbyshire), unde forturi romane și platforme de artilerie indică un conflict cu tribul Corieltauvi. Dovezi includ artefacte romane găsite de fermieri și imagini Lidar. Totuși, lipsa resturilor de luptă masivă ridică întrebări.
2. Transfer și distrugere în Orient: O altă teorie susține că legiunea a fost mutată în Est, participând la campaniile lui Traian împotriva Parției (115-117 d.Hr.) sau la revolta evreiască Bar Kokhba (132-135 d.Hr.) sub Hadrian. Ar fi fost distrusă acolo, explicând absența din listele ulterioare. Dovezi includ o inscripție din perioada lui Marcus Aurelius (161-180 d.Hr.) care omite legiunea dintre cele 28 active, și un mormânt la Lambaesis (Africa) menționând un veteran al IX-a.
3. Pierderi în alte regiuni europene: Artefacte din Nijmegen (Olanda), precum țigle ștampilate din anii 80 d.Hr., sugerează detașamente pe Rin. O teorie controversată implică execuții în Londra, bazată pe peste 300 de cranii traumatizate găsite în râul Walbrook, posibil rezultatul unor revolte interne sau masacre de auxiliari. Totuși, acestea datează din perioade diferite și nu sunt legate direct de IX-a.
4. Desființare administrativă sau dizgrație: Legiunea ar fi putut fi desființată din cauza pierderilor cumulative sau a unei înfrângeri rușinoase, un fenomen comun în armata romană. De exemplu, după revolta Boudicca, a fost deja reîntărită masiv. Absența din înregistrări ar putea reflecta o reorganizare, nu o anihilare totală.

Aceste teorii ilustrează complexitatea: lipsa dovezilor complete face ca misterul să persiste, dar majoritatea istoricilor înclină spre o combinație de pierderi în Britannia și posibile transferuri.

Impact cultural și cercetări recente

Dispariția Legiunii a IX-a a inspirat opere precum romanul “The Eagle of the Ninth” de Rosemary Sutcliff (1954), adaptat în filmul “The Eagle” (2011), care promovează mitul anihilării în Scoția. Totuși, istorici precum cei de la BBC subliniază că legiunea “nu a dispărut în Britannia”, ci probabil a fost mutată și distrusă în Est. Cercetări recente, precum cele ale lui Simon Elliott din 2024, folosesc tehnologii moderne (Lidar, fotografie aeriană) pentru a identifica situri de luptă, oferind noi perspective, dar necesită excavări suplimentare.

În concluzie, dispariția Legiunii a IX-a nu a fost un eveniment inexplicabil, ci un produs al haosului imperial: războaie constante, rebeliuni și decizii administrative. Cum putea să dispară o întreagă legiune? Prin uzura războiului, transferuri secrete și lipsa înregistrărilor complete – o poveste care subliniază fragilitatea chiar și a celor mai puternice imperii. Cercetările continuă, iar viitoare descoperiri ar putea rezolva definitiv misterul.