Lipsa cunoașterii limbii române în rândul multor maghiari din Secuime are rădăcini istorice, sociale, culturale și politice, reflectând o serie de factori care au contribuit la păstrarea unei identități distincte și la menținerea limbii maghiare ca principal mijloc de comunicare în aceste comunități. Iată câteva motive care explică această situație:
Concentrarea populației maghiare în Secuime
Secuimea, situată în principal în județele Harghita, Covasna și parțial Mureș, este o regiune unde maghiarii reprezintă majoritatea populației (în unele localități, chiar peste 90%).
- În astfel de condiții, limba maghiară este predominant utilizată în familie, la muncă, în comerț și în viața socială.
- Pentru mulți, interacțiunile cotidiene cu vorbitori de limbă română sunt limitate, ceea ce reduce motivația sau necesitatea de a învăța limba română.
Istoria și autonomia culturală
- Secuii (o ramură specifică a maghiarilor) au locuit în regiunea carpatică încă din Evul Mediu și au beneficiat de anumite privilegii autonome în perioada Regatului Ungariei și a Imperiului Austro-Ungar.
- După Unirea de la 1918, când Transilvania a devenit parte a României, Secuimea a rămas un spațiu compact, în care comunitățile maghiare și-au păstrat limba și cultura.
- Sistemul educațional și religios maghiar a fost o bază solidă pentru păstrarea identității lingvistice și culturale.
Educația în limba maghiară
- În Secuime există numeroase școli și instituții de învățământ care predau în limba maghiară, de la nivelul preșcolar până la cel universitar.
- Deși limba română este o materie obligatorie în școlile cu predare în maghiară, calitatea și metodele de predare a limbii române ca limbă străină sunt adesea considerate inadecvate.
- Elevii învață limba română într-un mod diferit față de copiii români, ceea ce poate limita fluența și utilizarea practică.
Izolarea lingvistică
- Datorită concentrării populației maghiare, există o izolare lingvistică naturală. În multe sate și orașe din Secuime, locuitorii maghiari își pot desfășura întreaga viață fără a avea nevoie de limba română.
- Multe autorități locale, magazine, instituții și evenimente se desfășoară în limba maghiară, reducând interacțiunile directe cu limba română.
Factori politici și identitari
- În unele cazuri, există o rezistență culturală față de limba română, considerată o încercare de asimilare culturală.
- Situația politică a contribuit la păstrarea unei identități puternice. Partidele și liderii politici din comunitatea maghiară promovează drepturile lingvistice și autonomia culturală, ceea ce întărește utilizarea exclusivă a limbii maghiare în Secuime.
- Percepția istorică a maghiarilor din Transilvania față de statul român poate influența uneori deschiderea către limba română.
Percepția limbii române ca o limbă „dificilă”
- Mulți maghiari consideră că limba română este complicată, datorită diferențelor majore față de limba maghiară (structură gramaticală, vocabular, pronunție).
- Fără o practică constantă și fără expunere directă, învățarea limbii române devine o provocare pentru mulți locuitori din Secuime.
Schimbările economice și sociale
- În ultimele decenii, mulți maghiari din Secuime au plecat să muncească în Ungaria sau în alte țări europene, ceea ce a întărit legăturile lor cu limba maghiară, în detrimentul limbii române.
- Lipsa oportunităților economice în regiune reduce interacțiunile cu zonele românofone din afara Secuimii.
Cum se poate îmbunătăți situația?
- Îmbunătățirea predării limbii române ca limbă secundară, folosind metode mai eficiente și adaptate nevoilor elevilor maghiari.
- Promovarea dialogului intercultural și a colaborării între comunitățile românești și maghiare.
- Dezvoltarea unor politici publice care să încurajeze cunoașterea reciprocă și respectul între cele două comunități.
Lipsa cunoașterii limbii române nu este doar o chestiune lingvistică, ci reflectă un complex de factori istorici, educaționali și politici. Totuși, promovarea unei conviețuiri armonioase și a bilingvismului ar putea contribui la o mai bună integrare și la depășirea acestor bariere.
