ATTILA, conducătorul hunilor, a purtat și titlul de… REGE AL DACILOR (în secolul V), conform documentelor istorice

Attila, cunoscut în istorie ca “Biciul lui Dumnezeu” (Flagellum Dei), a fost unul dintre cei mai temuti lideri ai antichității târzii. Născut în jurul anului 406 d.Hr. și decedat în 453 d.Hr., el a condus Imperiul Hunilor într-o perioadă de expansiune agresivă, amenințând atât Imperiul Roman de Răsărit, cât și cel de Apus. Dar dincolo de titlul său principal de rege al hunilor, surse istorice și interpretări moderne sugerează că Attila s-a proclamat și “Rege al Dacilor” (Rex Dacorum), un aspect intrigant care leagă figura sa de teritoriile fostei Dacii romane. Acest articol explorează această temă, bazându-se pe documente istorice și analize contemporane, pentru a înțelege contextul și implicațiile unui astfel de titlu în secolul al V-lea.

Cine a fost Attila și cum a ajuns la putere?

Attila a preluat conducerea hunilor în 434 d.Hr., inițial împreună cu fratele său Bleda, după moartea unchiului lor, Rugila (sau Rua). Hunii, un popor nomad de origine central-asiatică, se stabiliseră în Câmpia Panonică (actuala Ungarie) și exercitau o influență dominantă asupra mai multor triburi germanice, slave și iraniene. În 445 d.Hr., Attila l-a asasinat pe Bleda, devenind conducător unic al unui imperiu vast, care se întindea de la Munții Ural până la Rin și de la Marea Baltică până la Dunăre. El a condus campanii militare devastatoare împotriva Imperiului Roman, cerând tributuri masive și invadând provincii precum Galia și Italia.

Attila nu era doar un războinic; era un strateg abil care folosea diplomația, alianțele și intimidarea pentru a-și consolida puterea. Sursele romane și bizantine, precum istoricul Priscus de Panium, care a vizitat curtea lui Attila în 448 d.Hr., îl descriu ca un lider carismatic, dar crud, care se înconjura de vasali din diverse popoare. Priscus notează că Attila controla “cele mai viteze triburi” și se autoproclama stăpân peste Sciți și Germani, capturând orașe și terorizând ambele imperii romane.

Titlurile lui Attila: De la “Rege al Hunilor” la “Rege al Medilor și Danezilor”?

Attila era cunoscut pentru titlurile sale grandioase, care reflectau ambițiile sale imperiale. Potrivit unor surse, el se autointitula “Descendent al Marelui Nimrod, crescut în Engaddi, prin grația lui Dumnezeu, Rege al Hunilor, Goților, Danezilor și Medilor, teroarea lumii”. Aceste titluri apar în documente medievale, posibil inspirate din corespondența lui Attila cu împărații romani. “Nimrod” face referire la un vânător biblic, simbolizând puterea ancestrală, iar “Engaddi” ar putea fi o referință la o regiune biblică.

Interesant este termenul “Medilor” (Medes). Medii erau un popor antic iranian, dispărut de secole în epoca lui Attila. Unii istorici sugerează că acesta ar putea fi o eroare de transcriere sau o interpretare greșită a termenului “Dacorum” (al Dacilor), deoarece literele în manuscrisele antice puteau fi confundate. Alții propun că “Medes” ar fi o referință la “Moesians” (Moesi), un popor vecin cu dacii în regiunea Dunării de Jos. Această ambiguitate a dat naștere la interpretări, mai ales în istoriografia românească, unde Attila este legat de moștenirea dacică.

Legătura lui Attila cu dacii: Control teritorial și vasali

Secolul al V-lea a fost o perioadă de migrații intense în Europa, iar teritoriul fostei provincii romane Dacia (actuala Românie) era un punct strategic. Romanii se retrăseseră oficial din Dacia în 271 d.Hr., sub Aurelian, dar populația locală – un amestec de daci romanizați, coloniști latini și triburi migratoare – continua să existe. Hunii, sub Attila, au dominat această regiune, incorporând triburi locale în imperiul lor.

Priscus de Panium, în relatările sale despre vizita la curtea lui Attila, menționează “Ausonienii” – un termen care ar putea desemna populațiile latine din nordul Dunării, considerate de unii istorici ca fiind daci romanizați sau “mari daci nordici”. El descrie și un lider numit Curidachus, rege al Acatirilor (un trib probabil iranian sau turcic, dar asociat cu regiunea Daciei), care era vasal al lui Attila în jurul anului 447 d.Hr.. Acatirii locuiau în zonele fostei Dacii libere (neocupate de romani), iar supunerea lor față de Attila sugerează că hunul exercita control asupra populațiilor dacice sau geto-dacice rămase.

Mai mult, istoricul got Jordanes, în lucrarea sa “Getica” (secolul al VI-lea), descrie cum Attila domina geții – un termen antic pentru daci și traci, pe care Jordanes îi confundă adesea cu goții. Jordanes notează că Attila era “stăpân peste toți hunii și aproape singurul rege al lumii”, cu supuși din diverse triburi, inclusiv cele din regiunea danubiană. În contextul acesta, titlul de “Rex Dacorum” ar putea fi o recunoaștere a suzeranității sale asupra urmașilor dacilor.

În istoriografia românească modernă, această idee este dezvoltată. De exemplu, se argumentează că Attila, controlând teritoriile de la nord de Dunăre, s-a autoproclamat rege al dacilor pentru a legitima dominația sa asupra populațiilor locale. Documente ulterioare, precum cele din secolul al VI-lea, menționează continuarea prezenței “geto-dacilor” și “valahilor” (urmași romanizați ai dacilor) după retragerea romană, iar Attila ar fi integrat aceste grupuri în alianțele sale.

Dovezi istorice și interpretări controversate

Principala sursă pentru titlurile lui Attila este Priscus, care descrie hunii ca “sciți” – un termen generic pentru nomazi estici, care includea adesea și dacii în geografia antică. Priscus nu menționează explicit “Dacorum”, dar relatările sale despre vasalii lui Attila din Pontic Scythia (regiunea Mării Negre și Dunării) sugerează o influență asupra teritoriilor dacice.

Jordanes, bazându-se pe Priscus și Cassiodorus, subliniază dominația lui Attila asupra “barbarilor” din regiune, inclusiv geții. Unele interpretări naționaliste românești văd în asta o continuitate etnică, sugerând că Attila ar fi fost influențat de lideri locali daci sau chiar că ar fi adoptat titluri locale pentru a-și consolida puterea.

Totuși, această idee este controversată. Criticii argumentează că “Rex Dacorum” ar putea fi o invenție ulterioară sau o eroare de interpretare, deoarece dacii ca entitate politică dispăruseră după cucerirea romană. Hunii erau văzuți ca invadatori, nu ca moștenitori ai dacilor. Mai mult, nașterea lui Attila este plasată în Asia Centrală, nu în Dacia, respingând orice legătură etnică directă.

Implicații și moștenire

Dacă Attila a purtat într-adevăr titlul de Rege al Dacilor, acesta ar reflecta strategia sa de a se prezenta ca suveran universal, integrând diverse popoare sub umbrela sa. În secolul al V-lea, regiunea Daciei era un mozaic etnic, iar controlul hunilor asupra ei a contribuit la formarea viitoarelor state medievale, inclusiv cele românești.

Moștenirea lui Attila în România este ambivalentă: pe de o parte, el este văzut ca un invadator; pe de altă parte, unele narațiuni naționale îl leagă de continuitatea dacică, subliniind rezistența populațiilor locale. Astăzi, această temă rămâne un subiect de dezbatere academică, ilustrând cum istoria poate fi reinterpretată prin prisma identității naționale.

În concluzie, deși dovezile directe sunt limitate, contextul istoric și sursele precum Priscus și Jordanes sugerează că Attila a exercitat o dominație efectivă asupra teritoriilor și popoarelor asociate cu dacii, posibil adoptând titluri care să reflecte asta. Aceasta adaugă un strat fascinant la portretul unui lider care a schimbat fața Europei în antichitatea târzie.