Destinul crunt al Elisabetei Movilă, singura femeie care a reuşit să conducă Moldova. De ce şi-a tăiat părul şi cum a ajuns v/i/olată de turci în harem

În istoria zbuciumată a Țărilor Române, puține figuri feminine au lăsat o amprentă atât de profundă și tragică precum Elisabeta Movilă. Născută în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, probabil în jurul anului 1572, Elisabeta a fost soția domnitorului Ieremia Movilă și, ulterior, o regentă ambițioasă care a condus efectiv Moldova prin intermediul fiilor săi. Descrisă de istorici ca fiind cea mai frumoasă doamnă a Moldovei, dar și una dintre cele mai ambițioase, ea a fost comparată adesea cu Doamna Chiajna pentru tenacitatea sa, deși i s-a reproșat lipsa agerimii minții și a clarității în decizii. Povestea ei este una a ascensiunii fulgerătoare, a intrigilor sângeroase și a unui sfârșit umilitor, în care ambiția pentru tron a dus la pierderea totul: familie, libertate și demnitate. Elisabeta a “ars” nu doar metaforic pentru putere, ci și la propriu în focul intrigilor otomane, sfârșind în haremul sultanului, forțată să îmbrățișeze o viață străină.

Origini și căsătorie: De la nobilime transilvăneană la curtea poloneză

Elisabeta Movilă, născută Elisabeta de Lozna sau Elisafta, provenea dintr-o familie nobilă. Originea sa exactă a fost subiect de dezbatere printre istorici. Potrivit lui Nicolae Iorga și Petre P. Panaitescu, ea era fiica lui Toma Csomortány (Tamás), un nobil ungur polonizat, proprietar al moșiei Lozna de lângă Liov, în Polonia actuală. Această versiune este susținută de religia sa catolică și de legăturile cu nobilimea poloneză. Pe de altă parte, istoricul Sever Zotta susținea că era fiica unui grec, Gheorghe Kataratos (numit Lozinski sau Islozeanu), proprietar al moșiei Lozna de lângă Dorohoi, în Moldova. Indiferent de rădăcini, Elisabeta a crescut într-un mediu nobiliar, marcat de alianțe politice și ambiții teritoriale.

Căsătoria sa cu Ieremia Movilă, un boier moldovean refugiat în Polonia după moartea fratelui său Gheorghe în 1591, a avut loc la sfârșitul aceluiași an, la Lozna. Se spune că ambiția Elisabetei l-a impulsionat pe Ieremia să renunțe la o viață pașnică de moșier pentru a râvni la tronul Moldovei. Cuplul s-a stabilit inițial în Polonia, unde au început să-și construiască o familie numeroasă. Elisabeta a născut nouă copii: Maria (1592), Constantin, Alexandru, Bogdan, Regina, Ecaterina (Chiajna), Ana, Zamfira și Gafița. Fiicele au fost folosite strategic pentru alianțe matrimoniale, iar fiii au devenit pioni în jocul pentru putere.

Ascensiunea la tron: Ambiție și alianțe poloneze

Perioada de ascensiune a Elisabetei a început în 1595, când Ieremia, cu sprijinul polonezilor și al hatmanului Jan Zamoyski, l-a alungat pe Ștefan Răzvan de pe tronul Moldovei. Elisabeta s-a mutat la curtea din Iași în 1596, devenind doamna țării. Domnia a fost însă instabilă: în 1600, Mihai Viteazul a ocupat Moldova, forțând familia Movilă să fugă în Polonia. După asasinarea lui Mihai în 1601, Ieremia a revenit pe tron, iar Elisabeta a jucat un rol activ în consolidarea puterii. Ea a promovat interesele poloneze și catolice, încercând să influențeze religia familiei, deși soțul și copiii au rămas ortodocși.

Istoricul Constantin Gane o descrie astfel: „Elisabeta Movilă a fost cea mai frumoasă doamnă pe care a avut-o Moldova. A fost şi una dintre cele mai ambiţioase, de au comparat-o istoricii noştri cu domna Chiajna. Îi lipsea însă agerimea minţii, pătrunderea clară a situaţiunilor şi repeziciunea în hotărâri.” Ambiția sa s-a manifestat prin căsătoriile fiicelor: Ecaterina Margareta cu Samuel Corecki, Maria cu Ștefan Potocki, Chiajna cu Mihai Wiśniowiecki și Ana cu Stanisław Potocki – toate alianțe cu nobili polonezi influenți, menite să asigure sprijin militar și politic.

Văduvia și lupta pentru moștenire: Intrigi și otrăviri

Moartea lui Ieremia Movilă în iunie 1606 a marcat începutul perioadei cele mai turbulente din viața Elisabetei. Rămasă văduvă cu trei fii minori – Constantin (14 ani), Alexandru și Bogdan –, ea a intrat în conflict cu ramura rivală a familiei, condusă de Marghita, văduva lui Simion Movilă (fratele lui Ieremia), și fiii acesteia: Mihail, Gavril, Moise, Petre și Ion.

Simion Movilă, domn al Țării Românești, a ocupat tronul Moldovei după Ieremia, dar a murit otrăvit în 1607. Cronicarii, inclusiv Miron Costin, o acuză pe Elisabeta de această crimă, motivată de dorința de a instala pe tron pe Constantin. Cu o armată de 30.000 de ostași polonezi, Elisabeta l-a învins pe Mihăilaș (fiul lui Simion) la Ștefănești, lângă Prut, în decembrie 1607. Astfel, a devenit regentă, autointitulându-se „Doamna Țării Moldovei” și semnând acte oficiale. Ea a judecat pricini la Divan și a sprijinit misionarii catolici, visând să rămână „stăpâna Moldovei pe viață”.

Domnia lui Constantin a durat până în 1611, când a fost alungat de Ștefan Tomșa al II-lea, după un act de închinare către Împăratul Germaniei, care a atras mânia Porții Otomane. Familia s-a refugiat la Hotin. În 1612, Constantin a fost capturat de tătari la bătălia de la Cornul lui Sas și a murit înecat în Nipru. Elisabeta nu s-a dat bătută: în 1615, cu ajutor polonez, l-a instalat pe Alexandru (tot 14 ani) pe tron, dar domnia a fost scurtă.

Declinul și capturarea: Bătălia de la Dracșani

În 1616, otomanii au intervenit decisiv pentru a-l instala pe Radu Mihnea pe tron. În august, caravana familiei Movilă a fost atacată de tătari între Hârlău și Botoșani, lângă lacul Dracșani. Elisabeta, refuzând să fugă, a fost capturată împreună cu Alexandru și Bogdan. În timpul transportului către Constantinopol, disperată și violată de turci, și-a tăiat o șuviță din părul castaniu, cerând unui boier să o depună la Mănăstirea Sucevița, pe lespedea mormântului soțului: „Boieri, boieri, ruşinatu-m-au păgînul!” Acest gest simbolic, menționat în cronicile vremii, reflectă umilința și disperarea sa.

Sfârșitul tragic: Haremul sultanului și pierderea totul

Ajunsă la Constantinopol, Elisabeta a fost forțată să se convertească la islam („turcită”) și dusă în haremul sultanului Ahmed I. Fiul Alexandru a murit după circumcizie, în urma complicațiilor, iar Bogdan a devenit pașă în armata otomană, supraviețuind dar pierzând identitatea creștină. Elisabeta a dispărut din cronicile istorice după 1620, probabil murind în anonimat în harem, după 1629 conform unor surse. Nu se cunoaște data exactă a morții sau locul înmormântării sale.

Moștenirea: O figură controversată în istoria românilor

Elisabeta Movilă rămâne singura femeie care a condus efectiv Moldova ca regentă, într-o epocă dominată de bărbați și de puteri străine. Ambiția sa a dus la momente de glorie, dar și la distrugerea familiei sale. Povestea ei ilustrează fragilitatea puterii în Țările Române, prinsă între Polonia, Imperiul Otoman și Transilvania. Astăzi, ea este amintită ca un simbol al femeii puternice, dar și al prețului plătit pentru ambiție: pierderea totul în focul intrigilor politice. Istoricii continuă să dezbată rolul ei, dar un lucru este cert – Elisabeta a ars pentru tron, lăsând în urmă o moștenire de tragedie și reziliență.