Un om de știință a rezolvat misterul Triunghiului Bermudelor. Care este teoria sa privind disparițiile misterioase

Triunghiul Bermudelor, cunoscut și sub numele de „Triunghiul Diavolului”, a fost timp de decenii una dintre cele mai persistente enigme ale lumii moderne. Această regiune din Oceanul Atlantic, delimitată aproximativ de Florida, Bermuda și Puerto Rico, este faimoasă pentru disparițiile inexplicabile ale navelor și aeronavelor. De-a lungul timpului, teorii variind de la intervenții extraterestre la anomalii magnetice sau chiar legende despre Atlantida au încercat să explice misterul. Totuși, un om de știință australian, Karl Kruszelnicki, susține că a găsit o explicație simplă și lipsită de elemente supranaturale, bazată pe date concrete și raționament logic.

Triunghiul Bermudelor: O legendă născută din dispariții

Povestea Triunghiului Bermudelor a câștigat notorietate în secolul XX, cu incidente celebre precum dispariția zborului 19 în 1945 – cinci bombardiere ale Marinei SUA care au dispărut fără urmă în timpul unei misiuni de antrenament, urmate de pierderea unei aeronave de salvare trimise după ele. De atunci, peste 50 de nave și 20 de avioane ar fi dispărut în această zonă, alimentând speculații despre forțe misterioase. Dar Karl Kruszelnicki, un cunoscut autor și comunicator științific, afirmă că nu există nimic ieșit din comun în aceste evenimente, ci doar o combinație de factori naturali și umani.

Teoria lui Kruszelnicki: O chestiune de probabilități și erori

Într-un interviu acordat în 2017 și reiterat în anii următori, Kruszelnicki a explicat că misterul Triunghiului Bermudelor nu este deloc un mister. Teoria sa se bazează pe trei piloni principali: trafic intens, condiții meteorologice extreme și eroare umană. Potrivit lui, numărul disparițiilor din Triunghiul Bermudelor nu este disproportionat față de alte zone ale lumii, dacă luăm în considerare volumul de trafic naval și aerian din regiune.

„Triunghiul Bermudelor este aproape de Ecuator și de una dintre cele mai bogate zone ale lumii, America, ceea ce înseamnă că are un trafic uriaș”, a declarat Kruszelnicki. El subliniază că, potrivit datelor furnizate de Garda de Coastă a Statelor Unite și de compania de asigurări Lloyd’s of London, procentul de dispariții din această zonă este comparabil cu cel din alte regiuni intens circulate ale oceanelor globale. Cu alte cuvinte, statisticile nu arată o anomalie care să necesite explicații supranaturale.

Cazul zborului 19: Eroare umană și vreme rea

Un exemplu concret oferit de Kruszelnicki este dispariția zborului 19. Liderul misiunii, locotenentul Charles Taylor, era un pilot experimentat, dar cu un istoric de probleme de navigație – se rătăcise de două ori anterior și fusese salvat în Pacific. În ziua dispariției, vremea era furtunoasă, cu valuri de 15 metri, iar Taylor a intrat în misiune mahmur și fără ceas, bazându-se pe repere vizuale în loc de instrumente. Transcrierile radio indică faptul că s-a dezorientat și a condus escadrila spre largul Atlanticului, departe de uscat. Kruszelnicki susține că astfel de erori umane, combinate cu condiții meteorologice nefavorabile, explică incidentul fără a apela la teorii fantastice.

De ce persistă mitul?

Dacă explicația este atât de simplă, de ce Triunghiul Bermudelor continuă să fascineze? Kruszelnicki atribuie acest fenomen naturii umane și dorinței de a găsi mister acolo unde nu există. Primele relatări despre dispariții, precum articolul din 1950 al lui Edward Van Winkle Jones din Miami Herald, au atras atenția publicului, iar scrieri ulterioare, precum cartea lui Charles Berlitz din 1974, „Triunghiul Bermudelor”, au amplificat legenda cu speculații despre Atlantida sau forțe extraterestre. Odată stabilit mitul, orice incident din zonă a fost atribuit automat Triunghiului, ignorând cauzele mundane.

Mai mult, adâncimea oceanului în această regiune – care poate ajunge la 9.000 de metri în Groapa Puerto Rico – face ca epavele să fie extrem de dificil de recuperat. „Când ceva dispare acolo, rămâne dispărut”, spune Kruszelnicki, subliniind că acest lucru nu implică nimic misterios, ci doar realități geografice.

Alte teorii demontate

Kruszelnicki respinge și alte ipoteze populare. De exemplu, ideea că bule de metan eliberate din fundul oceanului ar scufunda navele este infirmată de studii geologice care arată că astfel de fenomene nu au avut loc în zonă în ultimii 15.000 de ani. La fel, teoria valurilor ucigașe (rogue waves), deși plauzibilă teoretic, nu este susținută de dovezi concrete că ar fi mai frecvente în Triunghiul Bermudelor decât în alte părți ale Atlanticului.

Concluzia: Un mister fabricat

Pentru Kruszelnicki, Triunghiul Bermudelor este un „mister fabricat”, perpetuat de imaginație și de lipsa unei analize riguroase. Teoria sa nu este una spectaculoasă – nu implică extratereștri, portaluri temporale sau orașe pierdute –, dar este susținută de date și de o abordare sceptică. Disparițiile, spune el, sunt doar accidente tragice, dar obișnuite, explicabile prin probabilități, vreme capricioasă și greșeli umane.

Astfel, omul de știință australian ne invită să privim Triunghiul Bermudelor nu ca pe un tărâm al supranaturalului, ci ca pe o zonă obișnuită a oceanului, unde natura și oamenii își joacă rolurile obișnuite – uneori cu consecințe fatale. Misterul, se pare, a fost rezolvat nu printr-o descoperire senzațională, ci prin simpla acceptare a realității.