Cum a scăpat România de Marele Viscol din 1954. Raportările halucinante ale propagandei: 61.945 de femei au curățat 5.000 de acoperișuri și 30 de străzi într-o zi

În dimineața de 3 februarie 1954 bucureștenii s-au trezit în întuneric după ceea ce-a rămas în istorie drept Marele Viscol, la capătul celor mai abundente ninsori din istoria României.

Oamenii au pășit în stradă direct din balcoane

Ninsese atât de mult peste noapte, încât zăpada troienită acoperea geamurile până la primul etaj al clădirilor.

Ca să poată ieși din case, oamenii au săpat tuneluri sau au pășit în stradă direct din balcoane.

Au fost două săptămâni de iarnă teribilă, cu temperaturi care au coborât până la -30 de grade Celsius. Acest episod de vreme extremă a rămas în istoria României drept „Marele Viscol”, denumire justificată de viteza vântului care a bătut în București cu peste 120 de kilometri pe oră, record neegalat încă.

Mașinăria de propagandă a scos la zăpadă 100.000 de bucureșteni

Pentru a elibera Bucureștiul de sub nămeți, autoritățile au pus în mișcare mașinăria propagandei de partid. Ziarele abundau în mesaje mobilizatoare, cu texte bine ticluite, astfel încât să nu creeze panică.

Nu se vorbea despre victimele viscolului sau despre daunele produse de cantitatea enormă de zăpadă căzută într-un timp foarte scurt. Toată informația despre ceea ce se întâmpla în acele zile în țara lovită de iarnă grea era redusă la exemplele pozitive, intervențiile eroice ale oamenilor muncii care săriseră entuziaști, cu elan patriotic, să curețe Capitala de zăpadă.

„Cetăţeni ai Capitalei! Comitetul Executiv al Sfatului Popular vă cheamă să luaţi parte duminică, 7 februarie, la acţiunea de deszăpezire a Capitalei. Dată fiind necesitatea repunerii în stare normală de circulaţie a tuturor străzilor, toţi cetăţenii, în propriul lor interes, au datoria patriotică de a participa în mod activ la această acţiune. În acest sens, toţi cetăţenii se vor aduna la ora 8 dimineaţa cu lopeţi şi târnăcoape, pe străzile pe care locuiesc, pentru a se putea acţiona în mod organizat”, era transmis de autorități și preluat de presa vremii.

61.945 de femei, la lopată

Deszăpezirea, așa cum este ea descrisă gazetari, părea mai degrabă o competiție între brigăzi, comisii și comitete. Fiecare articol dedicat luptei cu zăpada conținea raportări halucinante despre numărul de cetățeni care participaseră într-o zi la deszăpezire.

Cifrele erau grandioase, similare celor întâlnite în prezentările despre producția de cereale la hectar. Aflăm că doar în București peste 100.000 de persoane au ieșit să elibereze străzile de zăpadă. În alt articol se menționa ca 61.945 de femei au sărit și ele să dea o mână de ajutor, reușind să curețe doar într-o singură zi 30 de străzi, 5.000 de acoperișuri și un kilometru de linie de tramvai.

Agitatorii, trimiși să mobilizeze „nehotărâții”

Sunt însă și câteva indicii, prezente discret în articolele amintite, din care deducem că mobilizarea cetățenilor nu fusese neapărat un act benevol. Fiecare colectivitate avea „agitatori” care antrenau oamenii să iasă la lopată.

„O pildă vie în această privinţă o constituie participarea în masă a cetăţenilor la acţiunile organizate de sfaturile populare în regiunile înzăpezite pentru normalizarea circulaţiei şi asigurarea aprovizionării populaţiei. Numai în Capitală au participat duminică la acţiunea de deszăpezire aproape 140.000 cetăţeni”, nota Scânteia în ediția din 9 februarie.

„Printre cetăţenii care au muncit zi de zi la deszăpezirea oraşului au fost şi foarte multe femei. La chemarea comisiilor de femei de pe lîngă Comitetele executive ale sfaturilor populare raionale şi a preşedinţilor adunărilor de delegate, femeile din oraş au lucrat zeci de mii de ore la înlăturarea zăpezii. Astfel, numai în zilele de 4, 5, 6 şi 7 februarie au ieşit la lucru 61.945 de femei.

În raionul 23 August numai în ziua de 7 februarie au participat la curăţirea zăpezii 4.000 femei. Dintre acestea, 100 femei au fost antrenate la muncă de către gospodinele Stamate Lucreţia şi Stan Elena, curăţind împreună 900 metri traseu de linii de tramvai. De asemenea, femeile din raionul V.I. Lenin au participat efectiv la deszăpezirea a peste 30 de străzi şi la curăţirea unui număr de aproape 5.000 de acoperişuri. În raionul Gh. Gheorghiu-Dej s-au alcătuit colective de câte 10-15 femei care au ajutat pe deputaţi în munca de antrenarea cetăţenilor la deszăpezirea oraşului”, se arată într-un articol publicat în ziarul Informația Bucureștiului din 9 februarie 1954.

Camioane cu zăpadă descărcate în 30 de secunde

Mesajul care trebuia să ajungă la cetățenii era unul singur: „entuziasm și dedicare”. Se vorbea despre performanțe uimitoare ale muncitorilor care reușeau să descarce camioanele cu zăpadă în doar în 30 de secunde, bazându-se pe un procedeu gândit de Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru protecţia muncii al C.C.S. Cercetătorii amintiți puseseră în practică o metodă pe care o tot studiau de la încetarea viscolului, „căutând să uşureze efortul fizic și reducerea timpului” la descărcarea camioanelor.

„În acest scop a fost analizată amănunţit metoda inginerului sovietic Frolov, de descărcare rapidă a cartofilor, şi s-a ajuns la concluzia că ea poate fi aplicată la descărcatul zăpezii”, se arată într-un articol publicat în data de 13 februarie 1954.

Metoda era descrisă în ziare chipurile la cererea curioșilor care se adunaseră în număr mare în fața Palatului de Justiție fascinați, dornici să afle secretul șoferilor care reușeau să miște camioanele cu o viteză de necrezut.

Pentru descărcare mașina se trage la locul respectiv cu spatele și se lasă oblonul din spate jos. După ce mașina a fost frînată, cablul dispozitivului se leagă de cîrligul din spatele unui tractor, care porneşte încet. În acest fel, în 30 secunde s-a descărcat un autocamion cu zăpadă. Tractorul de la punctul de descărcare deserveşte toate maşinile care sînt prevăzute cu acest dispozitiv. În lipsa tractorului, capătul cablului poate fi legat de un stîlp puternic şi, în timp ce maşina porneşte din loc, zăpada se descarcă”.

Economisirea brațelor de muncă

În mod normal, zăpada din remorcă era descărcată de șase persoane care se foloseau de lopată pentru a arunca încărcătura în Dâmbovița. Dura cam o oră să fie golite două camioane prin metoda clasică, în timp ce, cu ajutorul noului dispozitiv, într-o oră se descărcau „circa 40 de maşini” și se economiseau și „brațele de muncă”, susține autorul articolului.

Dincolo de tonul pompos al propagandei și de cifrele greu de crezut, organizarea maselor mari de cetățeni a existat și s-a pus în practică strict.

Comisiile care coordonau activitatea de deszăpezire au stabilit un regulament făcut public tot prin intermediul ziarelor de propagandă. Respectarea regulilor era impusă ca o „datorie patriotică”.

Cum nimeni nu avea voie să se abată de la plan, curățarea curților de zăpadă nu se făcea haotic, după bunul plac al fiecăruia. Era permisă o potecă de la intrare din casă către drum, iar surplusul de omăt nu putea fi aruncat oriunde. Aveau prioritate la deszăpezire arterele principale de circulație, șinele de tramvai și căile ferate.

Regulament de deszăpezire:

• „În prima urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzilor. Iar pe străzile cu tramvaie se va degaja întîi partea carosabilă pe lăţimea celor două linii de tramvai şi câte un metru în plus, pe stînga şi pe dreapta şinelor exterioare.
• Zăpada de pe carosabil se va curăţi până la pavaj. În Interiorul curţilor, zăpada se va strînge astfel ca să fie degajate zidurile caselor, ţinîndu-se seama de locurile de scurgere, canale şi alte căi, ferind casele de eventuale inundări.
• Zăpada se va putea depozita pe scuaruri şi terenuri virane.
• La staţiile de tramvai se vor degaja spaţiile necesare pentru staţionarea călătorilor, precum şi o potecă de legătură cu trotuarul. Între staţiile de tramvai se vor crea spaţii libere pentru staţionarea vehiculelor.
• Este interzis a se arunca zăpada în gurile de canal, precum şi a se scoate zăpada din curţi în stradă. Zăpada de pe trotuare nu se va depozita pe partea carosabilă.
• Aplicarea cu stricteţe a acestor instrucţiuni este o datorie patriotică a oricărui cetăţean în vederea normalizării cît mai rapide a circulaţiei în Capitală.

Acest regulament era publicat pe prima pagină a fiecărui ziar care a apărut în acele zile, iar textul era cu litere îngroșate, urmat de numerele de telefoane ale spitalelor sau dispensarelor unde se putea cere ajutor în caz de urgențe.

Drojdia transportată de schiorii de la Dinamo

Deși nu se pomenea aproape deloc despre victimele viscolului, erau lăudate performanțele dispensarelor care ofereau asistența medicală.

Deducem că la un moment dat stocul de medicamente a fost epuizat în mai multe unități medicale din București. Pentru reaprovizionare s-a apelat la sportivii Clubului Dinamo care au cărat medicamente din depozite către cabinetele medicale cu sania sau pe schiuri.

Tot schiorii dinamoviști au cărat peste o tonă și jumătate de drojdie necesară fabricilor de pâine din oraș.

„Printre primii care au răspuns şi de data aceasta la chemarea de a contribui la lupta pentru o normală aprovizionare a populaţiei au fost tinerii de la asociaţiile sportive. De la bun început se cuvine a se semnala iniţiativa celor 120 de schiori de la asociaţia «Dinamo» care au transportat 1.500 kg. drojdie de bere de la fabrica din comuna Bragadiru la fabricile de pâine «Pionierul», «11 iunie» şi «Gheorghe Doja». Exemplul lor a fost urmat şi de tinerii sportivi de la alte asociaţii”, scriau ziarele din epocă.

Patru zile fără întrerupere la locul de muncă

De altfel, întreaga aprovizionare a magazinelor care asigurau hrana s-a făcut tot cu ajutorul populației. Sunt descrise momentele în care cantități enorme de pâine, cartofi sau făină erau cărate „cu spinarea” sau cu samsare pe cai.

„De pildă, funcţionarii Marinescu Mihai, Manu Gheorghe şi Ilie Nicolae au cărat cu săniuţele şi cu spinarea peste 2.000 kg. cartofi. Gestionarul unității nr. 2 din Calea Rahovei 55 a primit şi sprijinul cetăţenilor care au ajutat personalul la căratul alimentelor”, se arată într-un articol din Informația Bucureștiului.

Alte acte de eroism de-a dreptul inumane au adus în atenția publicului vânzători care au rămas la locul de muncă și câte patru zile continuu, doar pentru a asigura hrana oamenilor.

„Vânzători ca Robita Mihalache de la unitatea nr. 22 din şos. Berceni 137, Rachieru Constantin de la unitatea nr. 10 din str. 11 Iunie şi alţii au stat cîte 4 zile neîntrerupt pe locul de muncă deservind în bune condiţiuni pe cetăţeni”, scria sursa citată.

Tren cu 500 de călători blocat în nămeți

Știrile acelor zile nu anunțau că trenuri pline cu sute de călători au rămas blocate în zăpadă și ger în zone greu accesibile, ci că mai multe comitete de cetățeni s-au mobilizat pentru a sări în ajutorul semenilor aflați la grea încercare.

Din România Liberă, ediția din 6 februarie 1954, aflăm că un tren în care se aflau aproape 500 de călători rămăsese blocat pe calea ferată în Prahova, undeva între Măneciu și Ploiești. Autorul articolului nu face deloc referire la situația disperată în care se aflau acei oameni care așteptau de ore întregi în viscol, ci evidențiază eroismul cetățenilor care s-au implicat în rezolvarea problemei.

„O altă echipă formată din Safta Constantin, Dumitru Dragomir, Ion Mihai şi alţii, au transportat alimente timp de mai multe ore unui număr de 480 cetăţeni ce rămăseseră în alt tren înzăpezit. Preşedintele comitetului executiv al comunei Mîneciu-Pămînteni, raionul Telean, a dat dovadă de multă iniţiativă construind cu ajutorul cetăţenilor un plug din bîrne. La acesta au înjugat boii din comună şi au desfundat, pe o distanţă de 10 km, linia ferată Mîneciu-Ploeşti”.

Prăpăd în toată Europa

Iarna grea nu a fost doar în România în februarie 1954, ci și în mare parte din Europa. În ziarele propagandei comuniste au scăpat doar câteva informații dramatice despre nenorocirile produse de gerul cumplit, dar tot răul se petrecea în altă țară, nu la noi.

În Belgia, unde temperatura a atins minus 20° în Ardeni, se semnala un mare număr de morţi din cauza congestiilor căpătate de pe urma frigului. Italia anunța și ea 30 de morți și sute de răniți din cauza accidentelor produse de ger. Zona Trieste, unde vântul denumit „Bora” a suflat cu 170 km/h, a fost cea mai afectată, fiind smulse sute de acoperișuri și de clopote ale bisericilor.

În Olanda, 18 vase au fost prinse în gheaţă în apropiere de Rotterdam. „Pe Dunăre plutesc mari blocuri de gheaţă, iar partea care trece prin Austria este complet blocată. Pe o distanţă de 60 km, Sena este îngheţată, iar Tamisa este acoperită de sloiuri pe toată lărgimea sa în regiunea Buckingham. Telegramele anunţă că Meusa este complet îngheţată de la frontiera franceză până în Olanda, iar traficul pe Escaut a încetat”, anunța Agerpres într-o știre de presă din 4 februarie 1954.

Plugurile sovietice

Doar în România comuniștii stahanoviști (n.r. – muncitor care lucrează în exces pentru a-și depăși norma) au reușit în timp-record să elibereze și căile ferate, și drumurile patriei de munții uriași de zăpadă care depășeau statul de om.

Totul trebuia să pară că decurge normal, doar câte o știre de câteva rânduri, înghesuită în colț de pagină anunța că populația va primi apă potabilă cu porția, între orele 6 și 8 dimineața din cauza unor probleme provocate de îngheț.

În România, urmările cumplite ale Marelui Viscol au fost învinse cu elanul oamenilor muncii și, cum altfel, cu ajutorul fraților sovietici. Opt pluguri puternice, sosite de URSS și conduse de feroviari sovietici, au intervenit, potrivit informațiilor distribuie de presa vremii, pe principalele rute de cale ferată unde improvizațiile comunităților locale nu făceau față.

Era importantă eliberarea rutei Ploiești-București pentru că din Prahova erau aduse spre Capitală buteliile de gaz. Autoritățile locale de atunci au înțeles că „brațele de muncă ale stahanoviștilor români” nu pot răzbate fără intervenție mecanizată și au acceptat ajutorul frățesc.

„În acţiunea de restabilire a circulaţiei normale pe calea ferată prin înlăturarea urmărilor viscolului, ceferiştii au primit un frăţesc ajutor din partea feroviarilor sovietici. La lucrările de deszăpezire a liniilor lucrează în prezent un număr de opt pluguri puternice, sosite din U.R.S.S. şi conduse de feroviari sovietici. Unul din aceste pluguri a lucrat la deszăpezirea liniei Ploești-București. Actualmente acest plug lucrează pe linia Bucureşti-Roşiorii de Vede şi a ajuns la 11 februarie în staţia Fălcoianca.

Un alt plug sovietic, care a lucrat la deszăpezirea liniei Ploeşti-Tîrgovişte a ajuns la 11 februarie la Doiceşti. În gara Chitila a avut loc o întîlnire tovărăşească între feroviarii sovietici şi ceferişti. Tehnicienii sovietici au răspuns la întrebările ceferiştilor care s-au interesat îndeaproape de caracteristica acestei instalaţii perfecţionate pentru asigurarea circulaţiei pe calea ferată”, anunța România Liberă, în data de 2 februarie 1954.

Cinci zile de muncă fără întrerupere

Despre instalațiile sovietice care spintecau zăpada depusă pe calea ferată au scris toate ziarele propagandei. Din ediția din 16 februarie a ziarului Scînteia aflăm că mecanicii sovietici au lucrat cot la cot cu românii timp de 5 zile fără oprire.

„Plugul TUMZ-219, condus de tovarăşii Kuzmenko şi Iavnîi, a fost îndreptat spre Bucureşti. În drum, ceferiştii au întîmpinat cu multă căldură pe feroviarii sovietici care au străbătut multe sute de kilometri pentru a ne veni în ajutor.

Brigada plugului TUMZ care a fost trimis pe traseul Bucureşti-Videle-Roşiori a lucrat în colaborare cu stahanovistul mecanic de locomotivă Tordai Ion. Munca lor s-a desfăşurat fără întrerupere timp de 5 zile. Puteai vedea cum plugul, înaintînd pe alocuri cu o viteză de 40 km. pe oră, spinteca zăpada pe o lărgime de 4 metri şi jumătate, curăţind totodată şi porţiunea dintre sine”.

Chiar dacă Bucureștiul a fost în prim-planul autorităților în acele zile de viscol cumplit, nu aici a fost dezastrul cel mare.

Județul Călărași a fost lovit cel mai tare de furtuna de zăpadă. Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost la Călărași, 173 de centimetri, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul țării și peste 5 metri înălțime. În primăvara ce a urmat s-au produs cele mai mari inundații din zona Bărăganului, odată cu topirea bruscă a zăpezii.