Cine a fost ”Dama cu camelii”, 𝑐𝘶𝑟𝘵𝑒𝘻𝑎𝘯𝑎 care s-a iubit cu Alexandre Dumas și Franz Liszt. Marie Duplessis a 𝑚𝘶𝑟𝘪𝑡 singură și înglobată în datorii la doar 23 de ani

Puțini știu că unul dintre cele mai renumite romane de dragoste din literatura universală este inspirat dintr-o poveste reală de iubire. Celebra ”Damă cu camelii” a lui Alexandre Dumas chiar a existat, în persoana frumoasei curtezare Marie Duplessis. La vârsta de 16 ani a început să facă furori în rândul urmașilor lui Adam cu trăsăturile sale de felină și trupul de sirenă, însă destinul său a fost curmat la doar 23 de ani, când a căzut pradă unei boli cumplite și a datoriilor care au ”îngropat-o”.

Tinerețea și ascensiunea unei curtezane celebre

Marie Duplessis, născută Alphonsine Plessis, a văzut lumina zilei pe 15 ianuarie 1824, într-o familie modestă de fermieri din Normandia. Tatăl său, un om dur și violent, era ferm convins că educația și disciplina pot fi insuflate doar prin corecții fizice.

Bărbatul și-a abandonat, în cele din urmă, familia, iar frumoasa brunetă a fost nevoită să își croiască singură propriul destin.

Ajunsă la Paris în adolescență, Marie Duplessis și-a început viața ca o simplă croitoreasă, însă frumusețea ei ieșită din comun a atras rapid atenția aristocraților și bogaților capitalei franceze.

La doar 16 ani, fata cu ochi pătrunzători, trup de sirenă și forme feminine era întreținută de un duce tânăr și bogat, iar în scurt timp a devenit una dintre cele mai dorite curtezane ale Parisului.

Viața ei se desfășura în luxoase saloane, teatre și opere, unde era mereu însoțită de admiratori dornici să îi ofere cadouri extravagante. Se îmbrăca rafinat, era mereu înconjurată de flori și prefera cameliile albe, care au devenit un simbol al imaginii sale.

Relația amoroasă cu scriitorul Alexandre Dumas fiul

În toamna anului 1844, Alexandre Dumas fiul, pe atunci un tânăr de 20 de ani, a observat-o pe Marie la teatru. El avea obiceiul de a urmări femeile frumoase din sală prin binoclu, iar tânăra i-a atras imediat atenția. Datorită unui prieten comun, a fost prezentat curtezanei, iar cei doi au început o relație.

”Era înaltă, foarte zveltă, avea părul negru şi un ten alb-rozaliu. Avea un cap mic şi ochii migdalaţi cu acea privire de porţelan precum cea a japonezelor. Dar în ei se citea o natură mândră şi dinamică… Semăna cu o figurină de Dresda”, povestea Alexandre Dumas despre cea care-i ocupa toate gândurile.

Marie Duplessis era fascinantă nu doar prin frumusețea ei, ci și prin cultura sa vastă. Citea mult, cânta la pian și avea o inteligență ascuțită. Cu toate acestea, era conștientă de soarta ei și i-a spus tânărului scriitor:

„Ori vă voi refuza, iar atunci vă veți simți trădat, ori vă voi accepta, iar atunci veți câștiga o iubită tristă, nevrotică, bolnavă și melancolică, a cărei bucurie vi se va părea mai tristă decât durerea ei.”

Relația lor a durat doar câteva luni. Dumas, incapabil să îi susțină stilul de viață extravagant și copleșit de datorii, a decis să se retragă. Într-o scrisoare de despărțire, el i-a scris:

„Nu sunt nici suficient de bogat ca să te iubesc, nici destul de sărac ca să fiu iubit de tine, așa cum vrei tu.”

Relația pasională cu Franz Liszt și căsătoria cu un conte

După despărțirea de Dumas, Marie Duplessis a atras atenția celebrului compozitor Franz Liszt, unul dintre cei mai renumiți muzicieni ai epocii. Liszt, cunoscut pentru viața sa amoroasă tumultuoasă, era fascinat de frumusețea și sensibilitatea ei.

Relația dintre cei doi a fost una intensă, marcată de pasiune, dar și de incompatibilitate. Marie, deși fermecată de talentul și carisma lui Liszt, își dorea stabilitate, în timp ce compozitorul, mereu pe drumuri, era incapabil să-i ofere acest lucru.

În ciuda diferențelor, cei doi au petrecut împreună momente romantice la Paris și în călătorii scurte prin Europa. Liszt o admira nu doar pentru frumusețea sa, ci și pentru rafinamentul și inteligența de care dădea dovadă.

Totuși, relația lor nu a durat mult. Liszt, mereu absorbit de cariera sa și de turneele sale, a ales să plece, iar Marie a rămas din nou singură. Această despărțire a afectat-o profund, contribuind la declinul ei emoțional și financiar.

Căsătoria cu un conte și boala nemiloasă

În încercarea de a-și asigura un viitor stabil, Marie s-a căsătorit cu contele de Perregaux, un aristocrat francez. Totuși, mariajul a fost unul de conveniență și nu a durat mult.

Grav bolnavă de tuberculoză, Marie nu mai putea întreține același stil de viață extravagant și a început să se confrunte cu dificultăți financiare serioase.

Între timp, sănătatea ei se deteriora rapid. Bolnavă de tuberculoză, Marie nu mai reușea să-și susțină stilul de viață extravagant. Datoriile creșteau, iar cercul de admiratori se restrângea.

Moartea prematură și licitația bunurilor sale

La doar 23 de ani, pe 3 februarie 1847, Marie Duplessis s-a stins singură, în apartamentul său parizian. Sicriul ei a fost acoperit cu camelii, floarea ei preferată, iar înmormântarea a avut loc la cimitirul Montmartre.

Dumas a aflat despre moartea ei la întoarcerea dintr-o călătorie și a mers la casa ei, unde avea loc o licitație a bunurilor rămase.

Deși și-ar fi dorit să păstreze multe amintiri, și-a permis să cumpere doar un lanț de aur pe care Marie îl purtase adesea.

„Dama cu camelii” și nemurirea în literatură și operă

Profund afectat de moartea fostei sale iubite, Dumas fiul a recitit scrisorile primite de la ea și a început să scrie romanul „Dama cu camelii”, publicat în 1848. Cartea, inspirată din povestea lor de dragoste, i-a adus celebritate și l-a scos din umbra tatălui său.

În 1852, romanul a fost transformat într-o piesă de teatru, având un succes răsunător. Chiar și Alexandre Dumas tatăl, inițial sceptic, a fost impresionat de calitatea piesei.

Mai târziu, povestea lui Marie Duplessis a inspirat marele compozitor Giuseppe Verdi, care a transformat-o în celebra operă „La Traviata”, una dintre cele mai îndrăgite opere din toate timpurile.

Marie Duplessis a trăit o viață scurtă, dar intensă, fiind o femeie admirată, dorită și invidiată. Deși a fost una dintre cele mai faimoase curtezane ale Parisului, sfârșitul ei a fost tragic, marcat de boală și singurătate.

Cu toate acestea, datorită lui Alexandre Dumas fiul și lui Giuseppe Verdi, numele său a devenit nemuritor în literatură și muzică, simbolizând sacrificiul și efemeritatea iubirii într-o lume dominată de opulență și iluzii.