Misterele Mării Negre. De ce e neagră marea noastră şi ce taine ascunde în adâncuri. Specialiştii plasează aici Potopul lui Noe

Marea Neagră, acel vast corp de apă care mărginește coastele României, Bulgariei, Turciei, Ucrainei, Rusiei și Georgiei, a fascinat omenirea de mii de ani. Cu o suprafață de peste 436.000 de kilometri pătrați și o adâncime maximă de aproximativ 2.200 de metri, ea nu este doar o importantă rută comercială și o sursă de resurse, ci și un adevărat tezaur de mistere. De la numele său enigmatic, care evocă întuneric și necunoscut, până la adâncurile sale anoxice care păstrează secrete antice, Marea Neagră ascunde povești ce împletesc știința cu legenda. Iar una dintre cele mai intrigante teorii plasează aici chiar Potopul biblic al lui Noe, un eveniment catastrofal care ar fi schimbat cursul istoriei umane. În acest articol, vom explora aceste aspecte, bazându-ne pe descoperiri științifice recente.

De ce se numește Marea Neagră “neagră”?

Numele “Marea Neagră” pare să sugereze o apă întunecată, aproape sinistră, dar realitatea este mai nuanțată. De fapt, apele de suprafață ale Mării Negre sunt adesea albastre sau verzi, ca în orice altă mare. Originea numelui datează din antichitate și are mai multe explicații posibile, împletite cu istorie, geografie și observații practice.

Una dintre teorii susține că numele provine de la vechii navigatori, care asociau marea cu furtuni violente în timpul iernii. Din perspectiva marinarilor, apa devenea atât de întunecată în timpul acestor furtuni încât părea neagră. Această idee este susținută de istorici care notează că grecii antici o numeau inițial “Marea Inospitalieră” (Pontos Axeinos), datorită dificultăților de navigație și a triburilor sălbatice de pe țărmuri, înainte de a o redenumi “Marea Ospitalieră” (Pontos Euxeinos) după colonizare.

O altă explicație vine din tradițiile orientale. Pentru perși și turci anatolieni, “negru” simboliza direcția nordică, iar “alb” pe cea sudică. Astfel, Marea Neagră era pur și simplu “Marea Nordului” (Karadeniz în turcă). Această convenție lingvistică explică de ce există și alte mări numite după culori, precum Marea Roșie (sudul) sau Marea Albă (nordul arctic).

Dar există și o bază științifică pentru “negru”. Adâncurile Mării Negre sunt unice: sub aproximativ 150-200 de metri, apa este anoxică, lipsită de oxigen, din cauza stratificării densității. Aici, hidrogenul sulfurat produs de bacterii face ca orice obiect metalic scufundat să se înnegrească rapid. Această caracteristică conferă mării un aer misterios, ca și cum ar ascunde un întuneric etern în profunzimi.

Tainele ascunse în adâncurile Mării Negre

Dacă suprafața Mării Negre pare familiară, adâncurile sale sunt un adevărat muzeu subacvatic, plin de secrete păstrate de mii de ani. Datorită condițiilor anoxice – lipsa oxigenului care previne descompunerea organică – epavele și artefactele se conservă excepțional de bine. Expediții recente, precum cea condusă de nava Stril Explorer, au dezvăluit nave antice intacte, unele datând din perioada bizantină sau chiar mai vechi.

Unul dintre cele mai fascinante mistere este prezența unor râuri submarine masive, care curg pe fundul mării, transportând sedimente și nutrienți. Aceste formațiuni, descoperite prin scanări sonar, sunt comparabile cu râurile terestre și adaugă un strat de complexitate ecosistemului. De asemenea, fundul mării găzduiește “vulcane” de metan – formațiuni de carbonat de calciu, înalte de până la jumătate de metru, care emit gaz metan. Acestea sunt studiate în proiecte precum EMBLAS, care explorează poluarea și biodiversitatea.

Contrar credințelor vechi că adâncurile sunt complet lipsite de viață, cercetări recente au dezvăluit colonii de corali la mari adâncimi, adaptate la condițiile extreme. Mai mult, expediții arheologice au găsit sate preistorice scufundate, sugerând că nivelul apei a crescut dramatic în trecut. Aceste descoperiri transformă Marea Neagră într-un “cimitir al navelor” – cu peste 60 de epave identificate doar în ultimii ani, inclusiv cea mai veche navă intactă din lume, datând din secolul al V-lea î.Hr.

Nu lipsesc nici legendele: mituri despre orașe pierdute precum Atlantida sau creaturi misterioase. Deși știința demistifică multe, formațiunile tectonice ale fundului mării – create de mișcări de plăci – alimentează speculații despre origini neobișnuite. Aceste taine fac din Marea Neagră un loc ideal pentru explorări viitoare, cu potențial de a rescrie istoria.

Specialiștii plasează aici Potopul lui Noe

Una dintre cele mai controversate și captivante teorii legate de Marea Neagră este ipoteza Potopului Negru, propusă de geologii William Ryan și Walter Pitman în 1997. Potrivit acestora, Potopul biblic descris în Geneza – care a acoperit lumea cunoscută și a salvat doar familia lui Noe și animalele pe arcă – ar fi inspirat dintr-un eveniment real: inundarea bruscă a Mării Negre acum aproximativ 7.600-9.400 de ani.

La sfârșitul ultimei ere glaciare, nivelul oceanelor a crescut, iar Marea Mediterană a spart bariera naturală de la Bosfor, revărsându-se în ceea ce era atunci un lac de apă dulce mai mic, numit “Lacul Negru”. Ryan și Pitman estimează că apele au crescut cu până la 15 centimetri pe zi, inundând țărmurile fertile unde trăiau comunități neolitice. Această catastrofă ar fi forțat migrații masive, răspândind povești orale care au evoluat în mitul Potopului.

Dovezile includ sedimente marine găsite în adâncuri, dune submerse și artefacte umane pe fundul mării, sugerând o creștere rapidă a nivelului apei cu până la 150 de metri. Deși teoria a fost contestată – unii specialiști susțin că inundarea a fost graduală, nu catastrofală – ea rămâne populară, susținută de cărți precum “Noah’s Flood” și documentare recente.

Această ipoteză leagă știința de mitologie, sugerând că evenimente geologice reale au inspirat legende universale, precum Potopul din Epopeea lui Ghilgameș sau Biblie.

Concluzie: Un ocean de posibilități

Marea Neagră rămâne un simbol al necunoscutului, unde știința și mitul se întâlnesc. De la numele său enigmatic, explicat prin furtuni, simboluri culturale și chimie submarină, până la adâncurile care păstrează epave antice și ecosisteme unice, ea ascunde taine ce continuă să inspire cercetători și aventurieri. Teoria Potopului lui Noe adaugă un strat biblic, transformând-o într-un posibil leagăn al unei catastrofe care a modelat civilizațiile.

Pe măsură ce tehnologiile de explorare avansează, cine știe ce alte secrete vor ieși la suprafață? Marea Neagră ne amintește că, sub valurile aparent calme, se ascund povești care pot rescrie istoria omenirii.