Litoralul reprezintă o bogăție naturală, cu care puține țări de pe planetă se pot laudă. Zona este ca un magnet pentru turiștii din țară și străinătate, odată cu deschiderea sezonului estival. De-a lungul timpului, litoralul românesc s-a tot dezvoltat, ajungând la forma din prezent. Intervenția umană în zonă a creat un loc la care mulți visează să ajungă când vine vara.
Cum arăta litoralul românesc pe vremuri?
Acum mai bine de 100 de ani, zona de la țărmul Mării Negre era frecventată de mii de turiști români și străini, în fiecare an. Situația s-a mai schimbat un pic în perioada comunismului, însă chiar și așa locația reprezenta visul oricărui cetățean pentru vacanța de vară.
Prima plajă amenajată de la noi în țară a luat naștere în anul 1882 în dreptul Hotelului Carol (construit în 1882) din Constanța. La acea vreme au fost construite două barăci din scânduri la 1,2 metri deasupra apei, fixate cu șine de fier pe fundul mării. Existau 21 de cabine pentru bărbați și 10 pentru femei. Costum de baie acoperea la acea vreme mare parte din trupul femeilor.
Prima plajă din Mamaia, acolo unde nisipul este extrem de fin, a fost amenajată în 1905. Mamaia avea, pe lângă două pavilioane cu câte 56 de cabine și un foișor, și 45 de gherete pe roți pentru bărbați și 35 pentru femei. Văzând potențialul zonei, peste 130 de personalități ale țării au achiziționat loturi de pământ în noua stațiune la prețul de 30 de bani metrul pătrat.
Trebuie specificat că prețurile nu erau ieftine și cine dorea să se bucure de nisip, soare și apa Mării Negre trebuia să facă economii din timp pentru un sejur de câteva zile. Peisajul pitoresc a facut ca zona să se dezvolte rapid, iar aici să se ridice mai multe case și vile. Printre cei care aveau proprietăți, în regiune, se numără: Mihail Kogălniceanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade și actorul Constantin Tănase. Sezonul estival începea pe 15 mai și se încheia pe 1 octombrie.
Locațiile de cazare erau împărțite pe patru clase: lux, categoria I, categoria II și categoria III. Ca și în prezent, prețurile erau diferite în funcție de categorie. În perioada de vârf a sezonului estival o cameră cu două paturi ajungea la 220 lei – la lux, 180 lei – clasa I, 140 lei – clasa II și 100 lei – clasa III. Tarifele restaurantelor difereau și ele în funcție de categorie. Un pahar de lapte costa între 3 și 5 lei, 2 ouă fierte 6-7 lei, o supă 8-10 lei, mâncărurile gătite de la 14 la 16 lei, iar fripturile de la 14 la 22 lei.
Care a fost prima stațiune pe litoralul românesc?
Litoralul românesc a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri datorită faptului că marea era o sursă bună de hrană. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din cultura Hamangia (5200 de ani î. Hr.). Pe litoral au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, însă adevărata colonizare a românilor a început abia după anul 1878. Eforie Sud este prima stațiune de pe litoralul românesc.
Eforie Sud a fost înființată de Ioan Movilă, un boier din părțile Moldovei, în anul 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului care purta tot numele boierului Movilă. Inițial, stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă (Sorin Florea).
Litoralul românesc este într-o continuă dezvoltare, iar marketingul a pus stăpânire pe o mare parte din cei 400 de km de litoral. Cu greu mai găsești zone naturale, nemodificate de oameni, unde să nu fii „deranjat” de civilizație. Una dintre aceste locații se găsește la confluenţa Deltei Dunării cu Marea Neagră, în judeţul Tulcea, și poartă numele de plaja Perișor.
Plaja Perișor, o plajă „virgină” cu apa verde
Plaja Perișor este una dintre puținele zone „virgine” din România. Plaja este ocolită de turiști care merg în special către celelalte plaje sălbatice: Corbu, Vadu, Tuzla. Administrația Rezervației Biosferei Deltei Dunării (ARBDD) consideră această plajă o zonă tampon între două arii protejate. Cei care aleg să viziteze această regiune, trebuie să știe că se află în mijlocul pustietății. În anumite zile culoarea apei este verde, iar algele lipsesc cu desăvârșire. În zonă, nu există facilități moderne, precum: băuturi, mâncare, șezlonguri, umbrele etc. Deocamdată.
Cum ajungi la plaja Perișor?
Pentru a ajunge la plaja Perișor se merge cu barca pe niște canale știute doar de localnici. Aceasta se găsește la 30 de kilometri de localitatea Dunavăţul de Jos şi la 25 de kilometri de Gura Portiţei. Dunavăţu de Jos a început, în ultima vreme, să fie o zonă tot mai apreciată de turiști. Oamenii aleg să meargă în această regiune, pentru frumusețea naturii, dar și pentru faptul că pot vizita, în decurs de câteva ore, mai multe obiective turistice precum, lacul Chiril, lacul Isac, lacul Uzlina, lacul Isăcel şi Gura Filatului.
Singura modalitate de a ajunge pe plaja Perișor este cu barca din Dunavățul de Jos. Localnicii sunt cei mai buni ghizi și până la destinație finală vă vor duce prin canalul Lipovenilor, canalul Dunavăţ, canalul Mustaca, canalul Dranov şi, în sfârşit, canalul Perişor. Potrivit localnicilor, pe vremea comunismului aici se găsea cel mai mare bazin piscicol din Delta Dunării. Pe timpul lui Ceauşescu, aici era cel mai mare bazin piscicol din toată Delta, „puielniţă”, cum îi spunem noi. Munceau 300 de oameni. După 1998, când s-a desfiinţat Piscicola Murighiol, cherhanaua a ajuns pe mâna unor oameni de afaceri din Bucureşti. Dar e închisă de atunci. Totul s-a distrus, a povestit un localnic pentru Adevărul. Pentru cei care aleg să vină în zonă este bine de știut că plaja are doar câțiva metri lungime, apa este cristalină, nisipul este mai dur și plin de scoici, însă tocmai această sălbăticie o face să aibă un farmec aparte. (Sorin Florea).
