În inima Munților Făgăraș, la o altitudine impresionantă de peste 2.000 de metri, se află Tunelul Capra–Bâlea, o realizare remarcabilă a ingineriei românești. Cunoscut și sub numele de Tunelul Bâlea Lac, acest tunel rutier montan face parte din celebrul Transfăgărășan (DN7C) și reprezintă un simbol al ambiției și priceperii constructorilor din perioada comunistă. Cu o lungime de 887 de metri, este cel mai lung tunel rutier din România și, totodată, lucrarea de artă rutieră situată la cea mai mare altitudine din țară. Străbate creasta Făgărașului între vârfurile Paltinul (2.398 m) și Iezerul Caprei (2.417 m), pe sub muntele Paltinul, între cotele 2.025 și 2.042 de metri. Nu doar că unește văile glaciare Capra (din județul Argeș, la sud) și Bâlea (din județul Sibiu, la nord), dar oferă și o legătură vitală între Muntenia și Transilvania, transformând un peisaj sălbatic și inaccesibil într-o rută spectaculoasă pentru turiști și șoferi aventurieri.
Construcția tunelului este o poveste de efort titanic, marcată de condiții extreme și sacrificii umane. Inițiat în 1970 la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, Transfăgărășanul – inclusiv tunelul – a fost conceput inițial ca o rută strategică militară, inspirat de evenimente geopolitice precum invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia în 1968. Lucrările la tunel au început efectiv în 1972, iar străpungerea muntelui s-a realizat în toamna anului 1973. Peste 120 de lucrători, inclusiv angajați civili și militari geniști, au fost implicați în proiect, sub coordonarea Trustului de Construcții Hidroenergetice București. Pentru a excava cei peste 41.000 de metri cubi de rocă, s-au folosit aproximativ 20 de tone de TNT, o cantitate enormă care subliniază provocările geologice ale zonei. Lucrările s-au desfășurat simultan din ambele capete ale tunelului, în condiții alpine dure: vânturi puternice, temperaturi scăzute și riscuri de avalanșe. Din păcate, construcția a costat vieți omenești, mai mulți muncitori pierzându-și viața în accidente. Tunelul a fost finalizat în 1974, odată cu întregul Transfăgărășan, care a implicat dislocarea a peste trei milioane de tone de rocă și utilizarea a 6.520 de tone de dinamită în total.
Din punct de vedere tehnic, Tunelul Capra–Bâlea este o capodoperă adaptată la mediul montan. Galeria sa are o înălțime de 4,4 metri, o lățime de 6 metri pentru banda de circulație și un trotuar lateral de 1 metru, plus câteva refugii pentru siguranță. Aerisirea se face natural, prin curenți de aer, iar din 2011 tunelul este iluminat electric, îmbunătățind vizibilitatea pentru șoferi. La intrări, porți metalice masive se închid iarna, fiind sudate pentru a rezista presiunilor extreme și intemperiilor, permițând doar accesul pietonal. Această măsură este esențială, deoarece tunelul este închis circulației rutiere aproximativ opt luni pe an, din cauza zăpezii și riscului de avalanșe, fiind deschis doar între iunie și octombrie, în funcție de condițiile meteo. Chiar și vara, traficul intens poate duce la acumularea de gaze, crescând riscul de incendii, deși nu există sisteme moderne de ventilație forțată sau evacuare de urgență.
Importanța tunelului depășește aspectul tehnic, devenind un adevărat magnet turistic. Traversarea sa oferă o experiență unică: de la serpentinele abrupte ale Transfăgărășanului, șoferii intră în întunericul tunelului pentru a ieși într-un peisaj glaciar spectaculos, cu lacuri alpine și vârfuri înzăpezite. Zona Bâlea Lac, la ieșirea nordică, este un hub pentru drumeții, schi și chiar construcții de hoteluri de gheață iarna. Tunelul facilitează accesul la obiective precum Lacul Bâlea, Cascada Bâlea sau Vârful Moldoveanu, cel mai înalt din România. Potrivit Consiliului Județean Argeș, tunelul deține multiple recorduri: cel mai lung tunel rutier din țară, situat la cea mai mare altitudine și cu cea mai mare cantitate de rocă excavată dintre toate tunelurile românești. Deși inițial militar, astăzi este o bijuterie turistică, atrăgând mii de vizitatori anual și fiind inclus în clasamente internaționale ale celor mai frumoase drumuri din lume.
În prezent, tunelul rămâne un exemplu de rezistență și ingeniozitate românească, dar ridică și provocări. Discuții recente privind prelungirea perioadei de deschidere au implicat autorități și operatori economici, însă riscurile meteorologice persistă. Iarna, accesul se face doar cu telecabina de la Bâlea Cascadă, menținând zona vie pentru turismul de sezon. Recomandări pentru vizitatori: aprindeți farurile în tunel, evitați traversarea pe jos și respectați restricțiile de viteză pentru a preveni accidente.
Tunelul Capra–Bâlea nu este doar o construcție de beton și rocă; este o poartă către frumusețile naturale ale României, un testament al voinței umane de a cuceri munții. Ca parte integrantă a Transfăgărășanului, celebrat la 50 de ani de la inaugurare în 2024, el continuă să inspire și să uimească, demonstrând că ingineriea poate transforma imposibilul în realitate. Vizitați-l și veți înțelege de ce este considerat o adevărată bijuterie a patrimoniului național.
