Cine l-a răstignit, de fapt, pe Iisus? Renumit poet creştin: „Nu-i singur Iuda vinovat, nici marii preoţi, nici Pilat“

Creştinii din toată lumea îşi aduc aminte, astăzi, de vinerea neagră în care Mântuitorul a fost răstignit şi a murit. Istoric vorbind, cei care l-au răstignit pe Iisus au fost evreii din urmă cu 2.000 de ani. Din punct de vedere biblic, Hristos a fost răstignit de toţi cei care au păcătuit, Mântuitorul murind pentru ispăşirea de păcat a omenirii.

„Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”, este profeţia făcută de proorocul Isaia cu sute de ani înainte de patimile Mântuitorului.

Potrivit istoriei, influenţaţi de marii preoţi, farisei şi cărturari care nu erau de acord cu învăţăturile Mântuitorului, evreii au cerut eliberarea lui Baraba şi răstignirea lui Iisus, care a fost dat la moarte după ce a fost vândut de Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui. Însemnătatea morţii lui Iisus Hristos este, însă, mult mai profundă, arătând că Mântuitorul nu a fost omorât de evrei, ci de lumea întreagă, supusă păcatului.

„Domnul Iisus Hristos s-a întrupat în istorie pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, a tuturor, nu numai a unui popor sau a unui neam. Patimile, moartea şi învierea Sa s-au făcut, pe de o parte, ca să ne ridice pe toţi din robia păcatului şi a morţii în care eram şi pe de altă parte ca să ne înveţe odată pentru totdeauna că noi suntem nemuritori pentru că Iisus Hristos Domnul a murit ca om şi a înviat şi cu firea noastră omenească pe care a aşezat-o la locul cel mai de cinste, la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Prin jertfa sa a ispăşit o dată pentru totdeauna păcatele întregii omeniri. Jertfa sa este superioară jertfelor pe care le aducea arhiereul Vechiului Testament pentru că arhiereul din vechime aducea jertfe anuale, pe când arhiereul cel veşnic a ajuns o singură jertfă o dată pentru totdeauna. Prin această jertfă a dobândit pentru noi toţi o veşnică răscumpărare”, a explicat preotul timişorean Ionel Popescu.

„Cine l-a dat pe Iisus la moarte? Păcatul nostru l-a dat la moarte. Şi totusi, mai este ceva. Iisus s-a dat pe Sine de bună voie la moarte. ‹‹Eu îmi dau viaţa, nimeni nu mi-o ia cu sila››, spunea El. Mai mult, apostolul Pavel vorbind despre dragostea lui Dumnezeu Tatăl pentru noi oamenii spunea: ‹‹El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său şi l-a dat l-a moarte››. Cine l-a dat pe Iisus la moarte? Nu Iuda pentru bani, nu Caiafa din invidie, nu Pilat de frică, ci Tatăl, din dragoste”, a explicat şi pastorul baptist Samuel Tuţac.

O poezie scrisă de Costache Ioanid (1912 – 1987), unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi creştini, explică în versuri profunzimea morţii lui Iisus.

Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
Nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
Povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au pătruns,
Când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
Cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
Nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
Si noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
Cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
Nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
Sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Iisus cel condamnat
Azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…