Adevărul despre moartea lui Suleyman Magnificul: De ce moartea lui a fost un secret de stat, fiind anuntata dupa 48 de zile
Suleyman I, cunoscut în Occident ca Suleyman Magnificul și în Imperiul Otoman ca Suleyman Legiuitorul (6 noiembrie 1494 – 6 septembrie 1566), a fost al zecelea sultan al Imperiului Otoman, domnind timp de 46 de ani, cea mai lungă domnie din istoria otomană. Sub conducerea sa, imperiul a atins apogeul puterii sale, extinzându-se din Balcani până în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Oceanul Indian. Suleyman a fost celebrat pentru cuceririle sale militare, reformele legale și patronajul artelor, fiind considerat un lider militar iscusit, un legislator drept și un monarh cu o aură divină. Cu toate acestea, circumstanțele morții sale și secretul care a înconjurat-o timp de aproximativ 48 de zile oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității conducerii și succesiunii în Imperiul Otoman.
Contextul istoric
Suleyman a domnit într-o perioadă de intense rivalități cu puterile europene, în special cu Habsburgii, și cu dinastia Safavidă din Persia. Domnia sa a fost marcată de cuceriri majore, precum Belgrad (1521), Rodos (1522–1523) și Mohács (1526), care au consolidat influența otomană în Europa. În 1566, la vârsta de 71 de ani, Suleyman a întreprins cea de-a 13-a sa campanie militară, asediul cetății Szigetvár din Ungaria, o fortăreață strategică apărată de nobilul croato-ungar Miklós Zrínyi. Această campanie a fost motivată de tensiunile cu Habsburgii, în special după asediul Tokaj din 1565, considerat de Suleyman o încălcare a suveranității otomane asupra Transilvaniei. Deși era înaintat în vârstă și suferea de probleme de sănătate, Suleyman a insistat să conducă personal această campanie, demonstrând devotamentul său față de imperiu.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Data morții | 6 septembrie 1566 |
| Locul morții | Cortul său, în timpul asediului Szigetvár, Ungaria |
| Vârsta | 71 de ani |
| Contextul | Asediul Szigetvár, o campanie militară împotriva Habsburgilor |
Circumstanțele morții
Pe 6 septembrie 1566, cu o zi înainte de căderea cetății Szigetvár, Suleyman a murit în cortul său. Sursele istorice sugerează că moartea sa a fost cauzată de factori naturali, probabil o boală agravată de vârsta înaintată. Encyclopaedia Britannica afirmă că Suleyman „a murit din cauze naturale în timpul campaniei pentru asediul cetății Szigetvár”. Unele relatări menționează posibilitatea unui atac de cord, dar această afirmație nu este susținută de toate sursele și rămâne speculativă. Nu există dovezi care să sugereze o moarte violentă sau o conspirație, iar starea sa de sănătate precară era bine cunoscută, după cum notează Daily Sabah: „În ultimele zile ale asediului, boala sultanului s-a agravat”.
Motivul secretului
Moartea lui Suleyman a fost ținută secretă pentru a preveni demoralizarea armatei otomane în timpul asediului Szigetvár. Cetatea era aproape de a fi cucerită, iar vestea decesului sultanului ar fi putut determina soldații, în special ienicerii, să abandoneze lupta, compromițând victoria. Marele vizir Sokollu Mehmed Pașa, un administrator capabil, a decis să ascundă adevărul, asigurându-se că doar cercul interior al sultanului era informat. Această decizie reflectă importanța strategică a menținerii moralului și a stabilității în timpul unei campanii militare cruciale, mai ales având în vedere rivalitatea cu Habsburgii și necesitatea de a asigura succesiunea fără tulburări.
Cum a fost menținut secretul
Pentru a păstra aparența că Suleyman era în viață, Sokollu Mehmed Pașa a orchestrat o serie de măsuri elaborate. Corpul sultanului a fost plasat sub tronul din cortul său, iar un servitor a fost instruit să mimeze că Suleyman era bolnav, dar în viață. Mesele erau aduse și apoi ascunse, iar mesajele primite erau simulate cu răspunsuri, pentru a menține iluzia. Unele surse sugerează că medicul sultanului și cei care au pregătit corpul au fost uciși pentru a preveni scurgerile de informații, deși această afirmație este controversată și nu este confirmată universal. Secretul a fost menținut până la sosirea lui Selim II, succesorul lui Suleyman, care se afla în Anatolia la momentul morții tatălui său. Wikipedia notează că „moartea lui Suleyman a fost ținută secretă timp de 48 de zile, cunoscută doar de cercul său apropiat, pentru a preveni abandonarea bătăliei de către soldații otomani”.
Durata și anunțarea
Există o discrepanță minoră în surse cu privire la durata exactă a secretului. Wikipedia afirmă că moartea a fost ținută secretă timp de 48 de zile, până la sosirea lui Selim II la tabăra de la Szigetvár, în jurul datei de 24 octombrie 1566. Alte surse, precum Daily Sabah, menționează o perioadă de 42 de zile. Această diferență poate fi atribuită confuziei dintre momentul în care Selim a fost informat (29 septembrie, când a fost încoronat la Istanbul) și momentul în care a ajuns la tabără. Cea mai probabilă explicație este că secretul a fost menținut față de armată timp de 48 de zile, până când Selim a sosit pentru a prelua comanda și a oficializa succesiunea.
| Eveniment | Data | Detalii |
|---|---|---|
| Moartea lui Suleyman | 6 septembrie 1566 | În cortul său, în timpul asediului Szigetvár |
| Încoronarea lui Selim | 29 septembrie 1566 | Ceremonie inițială la Istanbul |
| Sosirea lui Selim | Aproximativ 24 octombrie 1566 | Moartea anunțată oficial la tabăra de la Szigetvár |
| Durata secretului | ~48 de zile | Până la sosirea lui Selim II și anunțarea oficială |
Legende și teorii
Deși nu există teorii controversate majore despre cauza morții lui Suleyman, o legendă persistentă susține că inima și organele sale interne au fost îngropate la Szigetvár, în timp ce corpul a fost dus la Istanbul. Această practică era obișnuită pentru a preveni descompunerea corpului în timpul transportului. În 2015, arheologii conduși de Norbert Pap de la Universitatea din Pécs au raportat descoperirea probabilă a mormântului său la Turbék, lângă Szigetvár, unde se crede că a fost construită o mică moschee și un mausoleu. Al Jazeera notează că „inima și organele lui Suleyman au fost îndepărtate și, conform legendei, îngropate într-un sicriu de aur sub tabăra sa”. Cu toate acestea, confirmarea definitivă a acestei descoperiri rămâne în așteptare. Această legendă adaugă un element de mister morții lui Suleyman, dar nu există dovezi care să sugereze alte cauze ale decesului său decât cele naturale.
Impactul morții
Odată ce Selim II a sosit la tabăra de la Szigetvár, asediul fusese deja câștigat, iar moartea lui Suleyman a fost anunțată oficial trupelor. Selim a fost încoronat ca nou sultan, iar corpul lui Suleyman a fost transportat înapoi la Istanbul, unde a fost înmormântat în moscheea Suleymaniye, construită sub patronajul său. Succesiunea a fost marcată de tensiuni, deoarece Selim, cunoscut ca „Selim Bețivul”, nu a moștenit abilitățile militare ale tatălui său, iar domnia sa a fost considerată de unii istorici ca începutul declinului puterii sultanilor otomani. Moartea lui Suleyman a marcat sfârșitul unei ere de aur pentru Imperiul Otoman, iar perioada de după decesul său a fost descrisă ca una de criză și adaptare, cunoscută ca „Era Transformării”.
Concluzie
Moartea lui Suleyman Magnificul pe 6 septembrie 1566 și secretul care a înconjurat-o timp de aproximativ 48 de zile reflectă importanța sa ca lider militar și politic al Imperiului Otoman. Decizia de a ascunde decesul său a fost o măsură strategică pentru a asigura victoria în asediul Szigetvár și stabilitatea succesiunii. Eforturile marelui vizir Sokollu Mehmed Pașa de a menține secretul, împreună cu legendele despre inima lui Suleyman, ilustrează complexitatea și dramatismul acestui moment istoric. Deși nu există teorii controversate majore despre cauza morții sale, legenda inimii sale îngropate la Szigetvár și recentele descoperiri arheologice adaugă un strat de fascinație acestei povești. Moartea sa a marcat sfârșitul unei epoci glorioase pentru Imperiul Otoman, influențând traiectoria sa viitoare.
